Cosmin Gabriel Păcuraru: Strategia creierelor hidrogenate

Autor: Cosmin Gabriel Păcuraru, pentru contributors.ro

Strategia Naționala a Hidrogenului se află în discuție publică. La o primă vedere se poate afirma că aceasta este proiecția unei dorințe a unei persoane sau grup de interese și nu a unor studii și analize științifice.

Eu știu cel puțin două cărți, scrise de universitari, care ar fi trebuit a fi citite de cei care au scribălit la aceste povești frumoase cu zâne eterice, ambele cărți fiind publicate la Librăria Didactică și Pedagogică: Hidrogen și Gaze naturale (Ioan Iordache și Dumitru Chisăliță) și Hidrogenul și Energia Sustenabilă (Ana-Maria Velcea, Ioan Iordache, Lăcrămioara Diana Robescu, Diana Mariana Cocârță).

Trebuie spus din început că din aceste două cărti se extrage o singură concluzie: pentru hidrogenul verde, cel extras din energia regenerabilă, nu există nici o tehnologie de extracție validată de piață, adică care se folosește curent.  Alte concluzii: transportul, stocarea și distribuția se face cu costuri mari, astăzi (în România) neexistând aceste infrastructuri.

Decarbonarea unor industrii, azi mari consumatoare de hidrogen s-ar putea face cu niște costuri imense. Dar să vedem care este consumul actual de hidrogen în România: datele existente sunt pentru 2021 când s-au produs și consumat 194.000 tone (pag 27). Instalațiile de producție sunt amplasate în imediata apropiere a consumatorului pentru a reduce costurile cu transportul și stocarea. Consumul a însemnat:

Dar doar o mică parte a provenit din surse regenerabile (1,51%), restul provine din reformarea metanului cu abur și reformarea catalitică a produselor petroliere.

Ce își propune aceasta Strategie Națională a Hidrogenului? Ca în 2024 să avem capacități de 6 GW de electrolizoare și în 2030 să avem capacitati de 40 GW de electrolizoare. Cunoscând că la electroliză se pierd cam 30-33% din energie, asta înseamnă că în 2024 trebuie să avem un surplus de capacități de energie electrică regenerabilă de 18 GW și în 2023 surplusul de capacități ar trebui să fie de 120 GW.

Cunoaștem că în anul 2022 România a importat 3.190 GW și că există capacități insuficiente de energie electrică din vânt și soare. Totalul capacităților regenerabile la ora actuală este de 5,4 GW.

Cu alte cuvinte, persoana care și-a impus voința în scrierea strategiei dorește ca în doi ani și jumătate, adică până în decembrie 2024, România să-și măreasca de 4 ori capacitățile de producție regenerabile și până în 2030 de 20 de ori.

Crede cineva așa ceva? Nici cei care au redactat nu cred și vin cu câteva citate:

„Costul încă necompetitiv al tehnologiilor de producție a hidrogenului regenerabil și a celui cu amprentă redusă de carbon, Balanța energetică a României este negativă, din anul 2019 România fiind importator net de energie (la nivel de an); o serie de instalații vechi nu funcționează la capacitatea lor nominală, astfel că nu există în prezent potențial de generare ce ar putea fi dedicat producerii hidrogenului. Capacitatea de transport a energiei electrice necesare pentru electroliză este limitată. Ritmul de penetrare a capacităților solare și eoliene pe piața din România este lent, comparativ cu media UE. Resursa umană pentru operarea tehnologiilor bazate pe hidrogen este insuficientă. Scurgerile de hidrogen nu pot fi identificate decât prin intermediul instalării de senzori dedicați. În prezent există o lipsă a unei cereri de hidrogen. Tehnologia de producție a hidrogenului prin electroliza apei folosind energie din surse regenerabile este încă necompetitivă din punct de vedere economic. (pag. 29 – 30)

Densitatea volumetrică a hidrogenului este de 3 ori mai mică decât cea a gazelor naturale, ceea ce conduce la scăderea conținutului energetic al capacității de transport prin conducte. Punctul de aprindere al hidrogenului este de aproximativ șapte ori mai mare decât cel al metanului, astfel încât este necesară adaptarea proceselor industriale la diferite riscuri de gestionare și manipulare a hidrogenului. (pag. 36 – 37)

Pentru încălzirea rezidențială, prețul hidrogenului folosit drept combustibil se poate dovedi foarte ridicat. Din cauza conținutului energetic redus al hidrogenului, debitul amestecului de gaz trebuie ajustat, pentru a compensa puterea calorifică scăzută. Gradul de inflamabilitate al hidrogenului este ridicat, atunci când concentrația de hidrogen depășește 20% în amestec volumetric. (pag. 39 – 40)”

Dar asta nu este tot! Ni se prezintă și un Plan de Acțiune. Vă rog să-l răsfoiți pentru a vedea cât de inoperabil este.

Care este explicația acestei grabe pentru adoptarea acestei strategii a hidrogenului înainte de a avea o strategie energetică? Probabil că UE ar fi pedepsit România cu un infrigement … Asta ar fi de înțeles, de neiertat este faptul ca în fiecare an, timp de mai mult de 10 ani, fiecare conducere a ministerului a promis că va elabora Strategia Energetică. La o scurtă analiză comparativ – istorică am vedea cine sunt câștigătorii lipsei acestei strategii: OMV-ul și Federația Rusă, la care mai putem adăuga încă căteva companii private ce au profitat cel mai mult.

Dacă stăm și analizăm care sunt obiectivele Strategiei Naționale a Hidrogenului putem rezuma: „să vină banii că știm noi cum să-i cheltuim în diverse combinații creative, păcălindu-i pe ăia de la UE”.

PS. Dacă vreți să vedeți o strategie privind hidrogenul, vă rog să accesați acest link.