Închide

OPINIE Cristian Pavel: Pensionarea anticipată este un drept care trebuie respectat!

Avatar
Pensionare Anticipata

Foto: Adevărul

Timp de citire: 4 minute
Autor: Cristian Pavel, jurnalist cu vechi ștate de plată în peisajul media național. A lucrat în diferite poziții la ”Flacăra” (1990-1992), ”Expres” (1992-1994), ”Capital” și ”Succes” – Ringier România (1994-2000), ”Bani noștri” și ”Invest Romania” – Media On (2000-2002), ”eFinance” și ”Piața Financiară” – Finmedia (2002-2018). Actualmente este director editorial în Grupul Universul Juridic, ca redactor-șef al revistelor ”Legal Magazin”, ”Lady Lawyer” și ”Pro Universitaria”, pentru contributors.ro
Majorarea vârstei de pensionare, asumată pe șest de Guvern prin PNRR și comunicată aiuritor și contradictoriu de aparatnicii zilei ridică nenumărate probleme. Cei mai loviți sunt cei care au o etate apropiată de momentul în care ar putea să iasă anticipat la pensie potrivit legislației încă valabile ori care au atins deja criteriile de vârstă și perioada necesară de cotizare.

A-i sili pe cei cu vârste de 60+ să-și continue munca dacă îndeplinesc normele de ieșre la pensie anticipată sau integrală, mi se pare o dovadă de un cinism până la cer. Nu vin aici cu calcule, cu dovezi ale inechității, nu mă agăț de mizeria necurățată a pensiilor speciale din sistem fără legătură cu contributivitatea, ci ridic mai degrabă o problemă de logică și de morală.

Deși înțeleg dilema celor de la putere, care vreme de 31 de ani nu au făcut nimic pentru reformarea autentică a sistemului de pensii și au supralicitat sinucigaș și populist cu măriri și pomeni fără acoperire, nu pot să nu-mi arăt îngrijorarea pe care o simt alături de toți cei care abia așteaptă să mai și trăiască un pic pe finalul vieții. Cum să obligi pe toți cei cu vârsta de pensionare să rămână legați de munca ce i-a consumat ca pe lumânare? Cum să-i pui în aceași oală pe cei care își doresc să continue cu cei care vor să se oprească și să se mai bucure de liniște și recuperare?

Dacă stăm drept și judecăm strâmb (sau invers), ne punem întrebarea firească: în care dintre meseriile din societatea noastră mai fac față cu brio, fizic și intelectual, cei cu vârste de peste 60 de ani? Sunt câteva care pot fi numărate pe degete: cadrele universitare sau din liceu pot fi o categorie, la fel ca și cei care s-au specializat în instruire și coaching. Alții care se califică ar fi unii din categoria profesiilor juridice/liberale: avocați, notari, executori, evaluatori, mediatori, consultanți, contabili, juriști, cei care crează conținut pentru canalele media, traducători, artiști  etc. Sigur că pot rămâne bine-mersi în funcțiune și unele persoane calificate din domeniul medical: medici, asistente, infirmiere, dar și din domeniul financiar (brokeri, analiști, vânzători de produse și servicii etc.).

Este limpede că 90% dintre categoriile enumerate mai sus vizează pe cei cu pregătire superioară, cu background serios și cariere confirmate. Dar ce facem cu restul, cu confrații fără multă carte, care cu vârsta au probleme dintre cele mai multe, mai complexe și neprevăzute? Cei care au muncit fizic nu mai pot munci fizic la randamentul scontat, majoritatea uită repede, nu se mai pot concentra, își pierd sau încetinesc reflexele, sunt depășiți total de tehnologii, au de concurat în sistemul privat cu tineri care nu știu ce înseamnă ”vechime”, respect sau bun simț.

Se dorește încurajarea celor care rămân în activitate prin puncte mai ”grase” la pensie, dar și a întreprinzătorilor care mențin sau chiar angajează oameni cu vârste înaintate. Dar nimeni nu recunoaște clar și public faptul că nici nu patron nu ține ca angajat și nu consimte să angajeze seniori fiindcă aceștia sunt mai greu de subordonat și de manipulat, fiindcă sunt mai cârcotași și mai greu de prostit cu lefuri mici. Și până la urmă, ce randament poate aștepta în general un antreprenor de la un salariat de peste 60 de ani? Ce suflu mai are acesta, ce idei, ce determinare?

Ciudat este faptul că până și mulți dintre cei capabili să-și continue cu succes activitatea în câmpul muncii aleg să încheie socotelile la vârsta legală de pensionare anticipată. De ce? Fiindcă în sectorul privat salariile nu mai acoperă efortul și zdrobeala de a-ți atinge target-ul impus de patron. Fiindcă orele peste program nu se plătesc niciodată. Fiindcă la orele de muncă aceștia mai adaugă zilnic alte ore pierdute în traficul infernal al marilor orașe. Fiindcă stresul prelungit duce la rețete compensate, la somn agitat, sânge rău și reacții necontrolate. Fiindcă familia devine o anexă, un episod pasager ale existenței cotidiene. Fiindcă fiecare dintre ei știu că a rămas prea puțin nisip în clepsidră pentru a se mai bucura de restul zilelor.

Fiindcă pensionabilii noștri cu scaun la cap înțeleg că le prind mai bine câțiva ani de tihnă și de respect, chiar dacă nu se pot compara cu cei de-un leat din Europa civilizată.

În Franța, în micile orașe, pensionarii se adună la ora prânzului la terase, beau ceai și valsează. În Germania ei pleacă sistematic prin programe turistice pentru seniori în țările calde, pe te-miri-ce bani, iar în Marea Britanie se duc la spa și decid cum să se mute la Mediterana, la căldurică.

Pensionarii noștri sunt mult mai modești. Dar măcar lăsați-i să fie pensionari o vreme, să-și fîlfâie cuponul și se îmbujoreze că le-au fost virați banii în cont, la lună! Cei mai mulți sunt fericiți dacă au strictul necesar, dacă pot plăti facturile, medicamentele și mâncarea zilnică. Norocoșii mai apucă viața în cuplu și la senectute, mai stau o vreme cu copiii și nepoții și, dacă au baftă, apucă un loc într-un azil decent, într-un spital privat sau un cimitir mai central, să-și odihnească oasele, în sfârșit.

scroll to top