Cumpărăturile la supermarket au devenit groaznic de scumpe și nimeni nu știe adevăratul motiv – ANALIZĂ

• Aproape nimic nu s-a scumpit în ultimii ani la fel de mult ca simplele bunuri de zi cu zi, de la unt la făină – iar lucrurile nu dau semne că se potolesc, în ciuda plafonărilor de prețuri la produsele de bază.
• România ocupă pentru a treia lună la rând primul loc în privința ratei inflației din Uniunea Europeană; cu alte cuvinte, suntem campioni în sens negativ la creșterea prețurilor.
• Iar lucrurile par că vor continua așa atâta timp cât politicienii sunt în campanie electorală și nu se deranjează să caute cauzele scumpirilor de la raft.

Însă inflația mare și scumpirile de bunuri mai ales la supermarket sunt o enigmă și într-o economie mult mai dezvoltată, cum e cea a Austriei. Motivele pentru acest lucru „sunt parțial obscure”, potrivit unui nou studiu citat de DerStandard. Cum ar putea fi schimbat acest lucru?

Făină, cartofi, ulei. Acestea sunt bunurile de zi cu zi foarte simple pentru care prețurile au crescut vertiginos în ultimii ani. În decembrie 2023, un kilogram de cartofi costa cu 46% mai mult decât cu un an înainte, un litru de ulei de floarea-soarelui s-a dublat, iar un kilogram de făină a fost mai scump cu 88% în Austria.

Cauzele inflației galopante

Creșterea prețurilor a încetinit ușor de câteva luni, dar e tot mare. Cu toate acestea, experții estimează că, probabil, cumpărăturile din supermarket nu vor fi mai ieftine în viitor.

„Tulburările geopolitice, cum ar fi războiul din Ucraina și consecințele crizei climatice, vor continua să ne aducă prețuri ridicate”,

spune Franz Sinabell, economist și expert în agricultură la Institutul de Cercetare Economică (Wifo) din Viena. Iar persoanele cu venituri mici și angajații cu salarii mici vor avea de suferit în special.

Dar cum se face că prețurile sunt atât de mari? Materiile prime mai scumpe și costurile ridicate ale energiei îi afectează pe producători? Sau este vorba de lăcomie, cineva care câștigă foarte mulți bani – fie că este vorba de fermieri, de procesatori, cum ar fi morile sau fabricile de lactate, sau de sectorul foarte concentrat al supermarketurilor?

Interesant este că nu se știe aproape nimic. Și la noi, dar și la austrieci, toată lumea ridică din umeri și aruncă vina pe celălalt.

„În Austria există doar un număr limitat de surse de date adecvate pentru urmărirea prețurilor la diferite niveluri ale lanțului valoric”,

se arată într-un nou studiu Wifo realizat de o echipă condusă de Sinabell și de colega sa Anna Renhart.

Factorii responsabili de creșterea prețurilor „sunt parțial obscuri”. Având în vedere acest lucru, Autoritatea Federală pentru Concurență (BWB) a solicitat în toamna anului trecut mai multe măsuri pentru transparența prețurilor. Federația Austriacă a Sindicatelor (ÖGB), care a comandat studiul Wifo împreună cu Camera de Muncă (AK), militează de mult timp pentru o așa-numită bază de date a prețurilor, cu ajutorul căreia prețurile alimentelor de bază ar trebui să fie mai ușor de înțeles. Cercetătorii Wifo au analizat ce se știe despre acest subiect complex – și ce nu se știe.

Cât câștigă la un kilogram de făină fiecare verigă din lanțul vânzării?

Acest lucru poate fi văzut clar într-un kilogram de făină. Potrivit Wifo, acesta costa în medie 1,58 euro în magazine la începutul anului 2024. Dar cum se ajunge la acest preț? Potrivit analizei Wifo, aproximativ 28 de cenți din acesta, adică aproape 18% din prețul total, au mers la fermierul care a cultivat grâul. Iar restul? Aproximativ 46 de cenți (sau aproape 30%) din costul unui kilogram de făină a mers la moară. Alți 70 de cenți (sau mai mult de 44%!) au mers la supermarketul care a vândut făina, iar 14 cenți au mers la Ministerul de Finanțe sub formă de impozit pe vânzări. În total, toate acestea se adună și ajung la cei 1,58 euro pe care un consumator îi plătește pe kilogramul de făină. O distribuție interesantă a elementelor de cost similară oarecum și pieței din România.

Este o listă interesantă, dar lipsește un detaliu esențial: de la fermier la moară și până la supermarket, toți acești actori trebuie să acopere costurile din veniturile lor: fie că este vorba de personal, energie, îngrășăminte sau semințe. Dar cât de mult trebuie să cheltuiască pentru asta? Și cât le rămâne ca profit?

În Austria, în prezent, știm acest lucru doar de la fermieri: din cei 28 de cenți pe care îi încasează în medie pe kilogramul de făină, aceștia cheltuiesc la rândul lor aproximativ 17 cenți pe tot felul de inputuri. Restul de 11 cenți rămân fermierului ca profit pentru propria întreținere și pentru funcționarea instalațiilor sale.

Camembert și somon afumat

Un model de urmat în materie de monitorizare a prețurilor este Franța, a cărei rată a inflației, chiar și în perioada de vârf, a fost doar la jumătate din cea din Austria. Nu mai vorbim de recordmana Românie, cu o inflație-campioană în primele trei luni ale anului în curs și în top 5 inflații din UE în anul precedent.

Potrivit studiului, Franța dispune din 2010 de „probabil cel mai dezvoltat instrument de monitorizare a prețurilor din Europa”. O autoritate responsabilă – Observatorul pentru formarea prețurilor și a marjelor din sectorul alimentar (abrevierea franceză OFPM) – sintetizează „datele privind prețurile la producător, prețurile cu ridicata și marjele brute”. Produsele selectate pe care oamenii din Franța le consumă cu plăcere sunt supuse sistemului: cum ar fi camembert, somon afumat și pâinea-baghetă.

O dată pe an, OFPM prezintă Parlamentului un raport în care analizează evoluția prețurilor. La produsele pe care francezii chiar le consumă cu plăcere, nu doar la produsele dintr-un coș de bază pe care puterea politică de la noi nu îl vrea actualizat cu ceea ce chiar consumă românii. De ce? Pentru a nu se lua cu mâinile de cap la vederea unei inflații reale, pe care ar trebui să o raportăm la Bruxelles și am deveni oaia neagră a economiei europene.

Când politicul își bagă coada

Iată încă un exemplu, dintr-o altă economie dezvoltată, exemplu ce întărește ideea necesității actualizării permanente a coșului de consum ce stă la baza calculului inflației: Marea Britanie a introdus produsele electrocasnice de tip AirFryer, foarte la modă în bucătăriile contemporane vestice, ca parte a coșului de consum care cuprinde bunurile intens cumpărate de britanici actualmente și după care se calculează rata reală a inflației.

Iar la final, un exercițiu de sinceritate: de câte ori nu ați mers la cumpărături și v-a șocat creșterea valorii bonului de casă, iar apoi ați auzit datele INS care sugerau o inflație cu doar o cifră? Aceasta înseamnă lipsa dorinței de a afla și comunica o rată reală a inflației din cauza subordonării politice a instituțiilor de control esențiale ale statului.

Presa, după cum știți, se spune că este câinele de pază al democrației. Dar, din păcate, la vremuri electorale și de prea multe ori, câinii latră, ursul trece. Iar vizita la supermarket se lasă cu coșul sau portofelul tot mai goale.