Der Standard: Cum își ascund oligarhii ruși averile? Cazul proprietăților din Austria
Alexei Mordașov nu a avut prea mult timp la dispoziție când Occidentul a impus Rusiei sancțiuni fără precedent, la scurt timp după izbucnirea războiului din Ucraina. Dar oligarhul și fostul acționar majoritar al concernului TUI ar fi reușit să-și ascundă o parte din “oi”, scrie cotidianul austriac Der Standard.
Pe 28 februarie – chiar ziua în care UE a impus primele sancțiuni -, Mordașov și-a reorganizat pachetul de acțiuni la TUI. Majoritatea blocului de acțiuni, la un volum de aproape 189 de milioane de euro, se află acum în registrele unei companii din Insulele Virgine Britanice.
Nu se știe cine se află în spatele companiei de acolo. Prin transferul a mai puțin de 30% din acțiunile TUI, Mordașov a evitat, de asemenea, ca firma sa să fie nevoită să depună o ofertă de preluare și astfel să fie obligată să dea mai multe detalii despre propria sa structură.
Autoritățile germane au inițiat acum o anchetă.
Mordașov este doar unul dintre mulții oligarhi care ar fi reușit la timp să-și relocheze activele financiare și să-și orienteze iahturile și către paradisuri sigure.
Alți ruși precum Alisher Usmanov și-au perfecționat de ani de zile procesul de deghizare a activelor lor europene în structuri complexe ale companiei.
Acum faimosul Waldschlössl (“Castelul din Pădure”) de pe lacul Attersee din landul austriac Salzburg se spune că aparține fostului viceprim-ministru rus Igor Șuvalov (foto jos) – printr-o fundație din Liechtenstein.

Oligarhul Roman Abramovici este, de asemenea, probabil să dețină indirect proprietăți pe lacul Fuschl.
Camuflează și înșeală
„În Austria ne putem uita la registrul societății și la registrul funciar. Cel mai târziu când sunt implicate companii străine din Liechtenstein sau Cipru și companii de peste mări, autoritățile au o problemă”, spune Christoph Haid, avocat la Schönherr.
Prin urmare, cea mai eficientă metodă în prezent este de a obține informații prin intermediul datelor scurse, cum ar fi Panama Papers, Pandora Papers sau Suisse Secrets. Adesea, nu este posibilă investigarea oficială a constructelor de ascundere.
„Au mușchi de granit. Autoritățile nu au voie să acționeze din bănuieli, dar trebuie să își justifice deciziile”, spune avocatul Haid.
În Austria, Ministerul de Interne și Oesterreichische Nationalbank (OeNB, Banca Națională a Austriei) sunt responsabile pentru sancțiuni. Ministerul de Interne caută imobile și societăți sancționate, apoi transmite informațiile instanțelor de carte funciară și registrului comerțului pentru societățile respective. Băncile respective, care sunt monitorizate de Banca Națională a Austriei, sunt responsabile de înghețarea conturilor. Banca Națională poate dispune și înghețarea anumitor active.
Sancțiunile împotriva Rusiei nu sunt o noutate pentru autorități; unele dintre ele există din 2014. Cu toate acestea, este greu de spus dacă au fost eficiente până acum.
„Există puține informații despre asta”, spune avocatul Markus Heidinger de la Wolf Theiss pentru Der Standard. Cu toate acestea, există multe indicii că Austria „nu a fost deosebit de motivată” în implementare până acum.
Banca Națională stă mai degrabă low-profile și nici măcar nu anunță câte avize a emis sau câte active au fost înghețate. Se bazează pe secretul oficial și pe secretul bancar.
Puține resurse, puține informații
Avocaților le este greu să înțeleagă acest aspect.
„Nici legea privind protecția datelor și nici secretul bancar nu spun nimic împotriva publicării informațiilor anonime”, spune Heidinger.
În sistemul informațional juridic federal, în care sunt publicate deciziile celor mai înalte instanțe, există doar două hotărâri pe tema sancțiunilor – un indiciu că au existat doar câteva proceduri până acum.
„Desigur, în ultimii ani nu s-au concentrat niciodată pe sancțiuni atât de mult ca acum. Dar nu sunt sigur dacă resursele actuale sunt suficiente pentru a examina toate persoanele sancționate și societățile acestora”, spune Haid.
Autoritățile se confruntă cu o „sarcină imensă” căreia îi pot face față doar cu personal suplimentar. Germania a înființat acum un grup operativ pentru a coordona activitatea diferitelor autorități. SUA au, de asemenea, o echipă care este însărcinată doar cu urmărirea activelor. În Austria, pe de altă parte, nu există planuri de a înființa un grup de lucru sau de a crește personalul. Direcția pentru Securitatea Statului și Informații (DSN), care răspunde de măsurile din Ministerul de Interne, are „resursele corespunzătoare pentru a putea procesa sancțiunile actuale”, a răspuns ministerul întrebărilor jurnaliștilor austrieci.
Controalele au loc aproape continuu și ori de câte ori UE transmite noi liste de sancțiuni. Dacă sunt descoperite bunuri sancționate, DSN transmite informațiile instanțelor de judecată. Până acum, însă, acestea au fost „cazuri izolate”. Iar Ministerul de Interne de la Viena pare să pună batista pe țambal. Răspunsul lor este sec: nu avem o listă de sume sau obiecte de valoare înghețate.









