Efectele războiului în Europa abia încep să se vadă: ”Vor fi dincolo de ce ne putem imagina acum!”

În condițiile în care războiul din Iran amenință să blocheze fluxurile de energie și aprovizionare cu mărfuri în viitorul cât se poate de apropiat, Europa se va confrunta cu un șoc al ofertei care promite să paralizeze producția, să mențină la sol avioanele companiilor aeriene, să majoreze în valuri prețurile alimentelor, să amplifice costurile de împrumut și să readucă inflația la niveluri de criză. Tot mai multe voci ale liderilor europeni avertizează că efectele abia încep să se vadă, iar despre efectele pe termen lung încă este greu să se facă o evaluare precisă, arată o analiză a publicației POLITICO.eu.

Pe măsură ce ultimele petroliere care plecaseră din Golful Persic cu combustibili fosili în direcția porturilor europene ajung acum la destinație, liderii europeni abia încep să înțeleagă amploarea a ceea ce urmează să se întâmple.

Dacă războiul se prelungește, povara asupra economiei europene ar putea ajunge ”la fel de dificilă precum cea pe care am experimentat-o ​​recent în timpul pandemiei de Covid-19 sau la începutul războiului din Ucraina”, a declarat luni reporterilor cancelarul german Friedrich Merz.

”Trăiesc cu realitatea acestui război și a consecințelor sale 24 de ore din 24. Sunt obligat să știu lucruri care nu mă lasă să dorm”,

a declarat ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, pentru ziarul La Repubblica.

”Conflictul ar putea dura ani de zile”,

a avertizat și Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, într-un interviu acordat publicației The Economist săptămâna trecută.

Ea a adăugat că efectele pe termen lung ar putea fi, probabil ”dincolo de ceea ce ne putem imagina în acest moment”.

Aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale care alimentează economia globală trec prin Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul a închis-o amenințând că va ataca orice navă care trece prin ea fără permisiunea Teheranului.

Marți, președintele american Donald Trump a transmis un mesaj țărilor care suferă de penurie de combustibil din cauza închiderii strâmtorii de către Iran:

”Va trebui să începeți să învățați cum să luptați pentru voi înșivă. Partea grea a trecut. Duceți-vă să vă luați propriul petrol!”,

a scris el pe platforma sa, Truth Social.

Petrolul și gazele sunt vitale pentru transport și încălzire, dar stau la baza întregului lanț de aprovizionare industrială, afectând producția alimentară, materialele plastice, substanțele chimice și agricultura. Ca să nu mai vorbim și despre deficite în cazul altor resurse, cauzate tot de închiderea strâmtorii, printre care îngrășămintele chimice pentru agricultură și heliul, care este utilizat în fabricarea microcipurilor.

Până în prezent, pagubele aduse consumatorilor de rând din Europa s-au limitat, în principal, la prețul plătit la pompă și, eventual, la o creștere a prețurilor pe care europenii le plătesc pentru noile PlayStation-uri, scumpire pe care Sony a atribuit-o ”presiunilor din peisajul economic global”.

POLITICO.eu prezintă riscurile cu care se confruntă economia europeană în cazul în care persistă ceea ce Fatih Birol – directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie – a descris ca fiind ”cea mai mare amenințare la adresa securității energetice globale din istorie”.

Penurie de hidrocarburi

Spre deosebire de crizele anterioare – în principal șocul petrolier care a urmat embargoului impus de OPEC în 1973 și șocul de pe piața gazelor care a urmat invaziei Rusiei în Ucraina în 2022 – panica actuală afectează în mod egal toate sursele de energie, de la țiței și gaze naturale, până la produse rafinate, precum combustibilul pentru avioane și motorina.

”Piețele se confruntă acum cu un scenariu discutat mult timp în teorie, dar rareori considerat o posibilitate legitimă – închiderea efectivă a celui mai important punct de transfer energetic din lume”,

a declarat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist principal pe probleme europene în domeniul energiei de la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară.

În timp ce crizele din anii 1970 au scos de pe piață 7% din aprovizionarea globală, a spus ea, închiderea Strâmtorii Ormuz afectează 20%!

Când a izbucnit războiul, oficialii UE sperau că blocul comunitar va fi scutit de penurii grave, grație expunerii sale relativ scăzute la Golful Persic – doar 6% din țiței și sub 10% din gazele naturale.

Cel mai mare risc despre care s-a discutat în săptămânile trecute în nenumăratele reuniuni ministeriale și tehnice a fost creșterea prețurilor.

Pe de altă parte, securitatea aprovizionării Europei a fost rareori pusă la îndoială, oficialii indicând sursele diversificate ale continentului, dincolo de Golful Persic: SUA, Norvegia, Azerbaidjan și Algeria.

Continuarea pentru o perioadă mai lungă de timp a războiului era văzută de experți drept cel mai mare risc; abia atunci aprovizionarea ar deveni o preocupare serioasă.

Și iată: pe măsură ce războiul intră în a cincea săptămână, aceste temeri se confirmă.

O îngrijorare pe termen imediat este aceea că țările asiatice, care înainte de război se bazau pe zona Golfului pentru aproximativ 80% din gazele și petrolul pe care le utilizau, încep să majoreze prețul cu care îi atrag pe vânzătorii acestor produse, în lupta lor pentru aprovizionare, pe o piață cu ofertă în scădere. Această mișcare a asiaticilor i-a sedus pe unii comercianți cu contracte mai flexibile către Asia, pentru marje de profit mai mari, îndepărtându-i de Europa.

Potrivit lui Charles Costerousse, analist senior în domeniul energiei la firma de consultanță maritimă Kpler, 11 petroliere GNL sub pavilion american și nigerian au fost redirecționate din Europa către est în ultimele zile.

Ultimul petrolier cu GNL qatarez va sosi în Europa în zilele viitoare, a mai spus el.

Toți furnizorii globali lucrează la capacitate maximă, iar liderii europeni ”încep să își dea seama că aprovizionarea cu GNL pe care se bazau nu funcționează așa cum era de așteptat”, spune și Ana Maria Jaller-Makarewicz:

”Nu este ca și cum am avea o rezervă. Nu este ca și cum am avea o oarecare plasă de siguranță acolo. Europa va începe să simtă durerea luna viitoare – poate în câteva săptămâni.”

Un director executiv al unei companii importatoare de GNL, care a preferat să vorbească sub protecția anonimatului, spune că ”cel mai rău caz este ca Strâmtoarea Ormuz să rămână închisă cel puțin încă o lună”, situație combinată cu noi atacuri asupra infrastructurii energetice. El a avertizat că prețurile mai mari ar putea sprijini pe termen lung eforturile de creștere a producției, reechilibrând, în cele din urmă, aprovizionarea globală.

Însă chiar și atunci, mai spune el, prețurile ar putea rămâne structural mai mari – poate pentru totdeauna!

Același lucru este valabil și pentru produsele petroliere.

Deși UE cumpără foarte puțin țiței din Golf, Europa se bazează pe regiunea Golfului pentru peste 40% din produsele rafinate din țiței – mai ales motorină și combustibil pentru aviație.

”Dacă strâmtoarea rămâne închisă, practic nu există opțiuni alternative”,

a declarat Homayoun Falakshahi, analist petrolier la firma de cercetare de piață ICIS.

Piețele financiare pariază pe faptul că strâmtoarea va rămâne închisă doar încă două sau trei săptămâni, a adăugat el. Dar dacă va fi blocată mai mult timp, vom vedea prețuri încă și mai mari – iar acest lucru se va traduce într-o ”criză economică mai gravă”.

Prețul de referință al petrolului a scăzut pentru scurt timp după ce țările bogate au convenit asupra unei eliberări istorice de 400 de milioane de barili de petrol la începutul lunii martie. De atunci, însă, prețurile au crescut din nou.

Distrugerea cererii

Efectul pe termenul cel mai scurt al limitării ofertei este deja vizibil: prețuri mai mari la pompă.

Creșterea prețurilor țițeiului se traduce direct în costuri mai mari plătite de consumatori pentru combustibil. Euro Super 95, indicatorul principal al prețurilor combustibililor din UE, a crescut cu aproximativ 15% între 23 februarie și 23 martie, conform datelor agregate la nivelul UE.

Guvernele europene au încercat să mențină prețurile scăzute – fiecare cum a putut – prin reducerea taxelor pe combustibili sau prin metode alternative.

Atâta doar că, dacă nu apar fluxuri noi de aprovizionare, liderii politici vor fi nevoiți, probabil, să apeleze la cel mai nepopular instrument: distrugerea cererii.

Comisarul UE pentru energie, Dan Jørgensen, a sfătuit deja guvernele statelor membre, printr-o scrisoare consultată de jurnaliștii de la POLITICO.eu, să reducă pe cât posibil utilizarea transportului, pentru a compensa pierderea aprovizionării critice cu motorină și combustibil pentru aviație din Golf.

Mesajul său, care făcea aluzii la decizii administrative precum raționalizarea benzinei sau restricționarea traficului auto pe timpul weekend-urilor, face trimitere la crizele petroliere din anii 1970. Sunt și alții care avertizează că s-ar putea să ne apropiem de un ”lockdown energetic”, în stil Covid-19.

Întrucât combustibilul reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor companiilor aeriene, transportul aerian este deosebit de vulnerabil la un șoc energetic. De când au căzut primele bombe asupra Iranului, prețul combustibilului pentru avioane în Europa a crescut cu peste 100%, atingând recorduri de peste 1.700 de dolari pe tona metrică.

Deși prețul a mai scăzut ușor în ultima săptămână, companiile aeriene europene au fost nevoite să majoreze prețurile:

”A fost o lovitură dublă, atât din cauza capacității de rafinare, cât și a producției de țiței. Nu există nicio posibilitate ca industria să poată absorbi această creștere, așa că prețurile vor crește”,

a declarat Willie Walsh, directorul general al grupului de lobby al companiilor aeriene, IATA (International Air Transport Association).

Măsuri draconice, cum ar fi renunțarea completă la unele zboruri, au fost luate deja de unele companii aeriene asiatice.

În Europa, gigantul german Lufthansa Group a discutat despre reținerea temporară la sol a unui număr de 20 până la 40 dintre aeronavele pe care le operează, din cauza crizei combustibilului pentru avioane, potrivit unor relatări din presa germană, o măsură care ar reduce capacitatea de locuri pentru pasageri cu 2,5% până la 5%.

Dacă războiul mai continuă, unii dintre turiști vor fi nevoiți să stea acasă, iar unii expați nu se vor mai putea întoarce acasă după cum își făcuseră planurile.

”Ceea ce se întâmplă pe piețele din Est este un fel de avanpremieră a ceea ce am putea vedea și în Europa”,

a declarat George Shaw, analist senior în domeniul petrolului la Kpler.

O industrie în declin

Problemele au început deja să se resimtă în industria prelucrătoare europeană, mai cu seamă în ”industria industriilor”, așa cum o numea președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen – sectorul chimic energointensiv care stă la baza unei mari părți din industria prelucrătoare a continentului.

”Creșterile de costuri pe care le înregistrăm – din cauza logisticii redirecționate, a creșterilor bruște ale prețurilor materiilor prime și a creșterii susținute a prețurilor la energie – sunt substanțiale și nu se poate să nu se reflecte în prețurile noastre”,

a declarat un purtător de cuvânt al gigantului chimic german Covestro.

Adolfo Aiello, directorul general adjunct al Eurofer, asociația producătorilor europeni de oțel, a declarat că este prea devreme pentru a prognoza impactul general al războiului din Iran. Dar, a spus el, ”riscurile sunt clare”:

”Volatilitatea prețurilor la energie este acum unul dintre cele mai mari riscuri pentru investițiile industriale din Europa. Fără prețuri stabile și competitive la electricitate, deciziile de investiții – inclusiv în oțelul cu conținut scăzut de carbon – devin din ce în ce mai dificil de justificat în Europa.”

Pe măsură ce prețurile factorilor de producție de bază cresc, efectul se va răspândi rapid în lanțul valoric și în restul sectoarelor prelucrătoare.

Ca să nu mai vorbim de costul tot mai mare al altor derivate din petrol, cum ar fi îngrășămintele, materialele plastice și chiar heliul, o componentă esențială în producția de semiconductori.

”Materialele plastice sunt în mod special expuse blocajelor de aprovizionare, deoarece suntem în mare măsură dependenți de importurile de petrol și gaze pentru a ne satisface atât nevoile de energie, cât și cele de materii prime”,

a declarat Virginia Janssens, directoarea generală a PlasticsEurope.

Același lucru este valabil și pentru producătorii de îngrășăminte, chinuiți deja de prețurile ridicate la energie din UE.

”Evoluțiile actuale pun încă un plus de presiune pe costurile îngrășămintelor cu azot, unde energia reprezintă aproximativ 60-80% din costurile de operare. Întrucât piețele de îngrășăminte chimice sunt globale, perturbările oriunde în acest sistem vor avea probabil rapid efecte de domino asupra costurilor de producție”,

a declarat Łukasz Pasterski, director de comunicare și afaceri publice la asociația de profil, Fertilizers Europe.

Spaima tuturor: stagflația

Prețurile mai mari din agricultură, transporturi și producție vor aduce simultan două efecte în ce privește companiile din producție: le vor scădea activitatea și afacerile, dar, în același timp, le vor forța să majoreze prețurile, transferând costurile mai mari asupra consumatorilor.

Aici ar putea reapărea amenințarea inflației, la doar 18 luni după ce bancherii centrali europeni declaraseră victoria asupra atacului inflaționist declanșat de ultimul șoc energetic.

Așa cum îi avertiza comisarul UE pentru economie, Valdis Dombrovskis, pe miniștrii prezenți la o reuniune a miniștrilor de finanțe din zona euro săptămâna trecută, această rundă de inflație ar putea semăna cu ceva mai apropiat de stagflație – amestecul letal al stagnării economice cu creșterea de prețuri, fenomen economic care a făcut ravagii în economie în anii 1970 și pe care factorii de decizie politică s-au chinuit din greu să-l rezolve.

Comisia Europeană prevede că războiul va reduce creșterea economică a UE la 1% în acest an. Totodată, se așteaptă ca inflația să crească, ceea ce ar putea stimula BCE să majoreze costul împrumuturilor, ceea ce ar ”răcori” și mai mult economia, ar crește ratele la creditele pentru populație și ar scumpi împrumurile destinate dezvoltării sectorului privat.

Aceasta este o problemă nu doar pentru consumatori și antreprenori, ci și pentru guverne.

Povara grea a datoriilor pe care trebuie să o suporte din crizele anterioare va deveni și mai greu de suportat și, având puțin spațiu pentru împrumuturi suplimentare, ar putea fi forțați să facă reduceri în sectorul public pentru a face față cheltuielilor.

Chiar dacă războiul s-ar încheia astăzi, ar dura un an până când economia ar reveni pe drumul cel bun, a avertizat șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, în cadrul aceleiași reuniuni a miniștrilor de finanțe. Și, cu cât conflictul continuă mai mult, cu atât problemele se vor agrava suplimentar.

Deocamdată, pe măsură ce ultimele petroliere din Golf își termină descărcările în porturile europene în această săptămână, ceasul începe oficial să ticăie pentru factorii de decizie politică din Europa.

Avem la dispoziție săptămâni – în niciun caz luni – pentru a ne pregăti pentru un impact care ar putea remodela economia europeană în decurs de o generație.

”Nimeni nu știe cât va dura criza, dar cred că este foarte important să subliniem că nu va fi scurtă. Pentru că, și dacă s-ar face pace mâine, vor rămâne cicatricile, pentru că infrastructura energetică din regiune a fost și este în mod sistematic distrusă de război”,

a spus comisarul UE pentru energie, Dan Jørgensen, într-o declarație de presă marți.