Energie verde | Sevilla nu crede în portocale mecanice. Le transformă în portocale electrice

Sursă primară de vitamina C, portocala a devenit un obiect cult în a doua jumătate a secolului trecut în varianta ei mecanică. Întâi, în cartea enigmatică a lui Anthony Burgess, apoi în ecranizarea controversată a lui Stanley Kubrick, iar apoi pe dreptunghiul verde în forma revoluționarei selecționate olandeze de fotbal în care strălucea Johan Cruyff. La Sevilla, celebrele portocale andaluze ar putea deveni acum sursă de electricitate verde, în urma implementării unui proiect-pilot condus de compania municipală de apă, scrie publicația locală Sevilla Actualidad.

Sevilla este orașul european cu cei mai mulți portocali, care îi străjuiesc și îi parfumează străzile.

În mod obișnuit, în această perioadă lucrătorii municipali sunt ocupați să strângă de pe trotuare tone de portocale amare căzute din copaci. Sunt tradiționalele portocale amare de Sevilla, improprii pentru consumul uman, fructe ale unei specii de citrice despre care se crede că este rodul încrucișării dintre pomelo și mandarin.

Portocalele amare de pe străzile Sevillei vor fi protagonistele unui proiect inovativ de energie verde și economie circulară, condus de compania de apă a orașului, EMASESA, în vederea obținerii de energie electrică. Pentru aceasta, se va folosi biogazul rezultat din fermentarea reziduurilor de portocale, inclusiv ale celor strânse de pe stradă.

În prezent, străzile orașului găzduiesc aproape 50.000 de portocali și prognoza pentru acest an în privința recolei este de 5,7 milioane de kilograme, după o creștere a acesteia cu 37,5% față de sezonul trecut.

”Cea mai mare plantație de portocali din lume”

Unul din patru copaci din capitala Andaluziei sunt portocali, lucru care îi îngrijorează pe cei responsabili pentru zonele verzi ale orașului. O posibilă boală care ar putea să afecteze această specie ar putea avea consecințe grave asupra mediului din Sevilla. Din acest motiv, consiliul municipal a încetat să mai planteze noi portocali și îi înlocuiește doar pe cei care se usucă.

“Se spune, și cred că este adevărat, că Sevilla este cea mai mare plantație de portocali din lume. Nu cunoaștem niciun loc din lume în care există 48.000 de portocali în producție în același timp”, asigură Fernando Mora Figueroa, director general pentru mediu, parcuri și grădini al Consiliului municipal din Sevilla.

“Aici s-au aclimatizat foarte bine, sunt rezistenți la dăunători și s-au adaptat bine zonei”, detaliază el.

Toți acești pomi fructiferi formează o parte inseparabilă a imaginii orașului. Cu toate acestea, orașul se confruntă cu o problemă în fiecare an: ce să faci cu mai mult de cinci milioane de kilograme de portocale, care ar trebui culese într-un interval de vreo două luni, cât durează sezonul? O provocare care a devenit mai acută anul acesta, cu o recoltă atât de bună.

Sunt străzi în Sevilla acoperite complet cu un soi de pătură portocalie, moale și lipicioasă, care, după un timp, miroase urât, alunecă la umezeală și atrage muște și alte gângănii.

Fructele care cad din copaci lovesc parbrizuri și capote de mașini, iar aspectul pe care îl lasă este departe de imaginile idilice cu copii care se joacă veseli cu portocalele ca și cu niște bile mici.

Consiliul municipal alocă 175 – 200 de lucrători, atât din aparatul propriu, cât și subcontractanți, pentru a elibera drumurile de portocale. Pentru campania din acest an, bugetul alocat a fost de peste 50.000 de euro.

Culesul se face manual. Nu este permisă nici scuturarea coroanelor sau alte modalități prin care se pot aduce daune copacilor. Nu este posibilă nici utilizarea utilajelor agricole, din cauza aspectului divers al străzilor și prezenței mașinilor parcate. ”Este dificil, da, dar te obișnuiești”, spune Omar, un culegător de portocale amare pentru ziarul local El Confidencial.

Portocala electrică

În linii mari, o portocală amară conține 50% suc și 50% materie uscată – coajă și pulpă stoarsă. Cojile și pulpa se folosesc acum pentru fabricarea de compost, reutilizat din belșug în agricultura andaluză.

Obiectivul pentru viitor este valorificarea întregii producții portocalii amare a orașului pentru generarea de energie curată, în așa fel încât portocalele amare de pe străzile orașului să devină o sursă de energie alternativă și curată.

În plus, ca orice companie care se ocupă cu alimentarea cu apă a unui oraș și cu epurarea apelor uzate, EMASESA este un consumator intensiv de energie. Grație acestui proiect, compania își propune să devină neutră din punct de vedere energetic, iar ulterior să și producă electricitate în exces.

Deocamdată, calculele arată că viitoarea centrală ar putea genera aproximativ 1.500 kWh din cantitățile de portocale disponibile, echivalent cu consumul a 150 de locuințe. Pentru a realiza acest deziderat, orașul va trebui să investească circa 250.000 EUR. Cei care au scris proiectul promit o amortizare a investiției în 26 de luni.

Studiile au arătat că din 1.000 kg de portocale se vor putea produce 50 kWh, suficient pentru a furniza energie electrică pentru cinci case pentru o zi. Nu pare foarte mult, dar în zona Sevillei se produc aproximativ 15.000 de tone de portocale. Deși o bună parte din ele sunt industrializate sau trimise la export, pentru producerea unor dulcețuri atât de populare în special în Marea Britanie, cantități importante rămân neutilizate.

”Nu trebuie să ne cantonăm în calcule economice”, punctează purtătorul de cuvânt al Emasesa. ”Ceea ce trebuie apreciat este că proiectul nostru încearcă să rezolve o problemă pe care o are orașul, această supraproducție de portocale, la care putem acum să răspundem ținând cont de aspecte precum economia circulară, sustenabilitatea sau lupta împotriva schimbărilor climatice și a risipei”, a mai spus el.

Portocalele de Sevilla, în vizită la Palatul Buckingham

Anul trecut, Consiliul Local din Sevilla a reluat tradiția de a trimite Casei Regale britanice un coș de portocale amare culese în grădinile splendidului palat Real Alcázar.

Obiceiul fusese inițiat de regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei și de regina Victoria Eugenia, la începutul secolului al XX-lea.

Începând cu 1911, compania Wilkins & Sons, furnizor de gemuri la Palatul Buckingham, a folosit ca materie primă portocalele culese din copacii de pe străzile Sevillei, dar curând aromata dulceață exotică a devenit atât de faimoasă, încât cererea din partea britanicilor a crescut enorm.

Faima de care se bucură dulcețurile de portocale amare în Marea Britanie nu i s-a datorat doar reginei Marii Britanii, ci au fost și alți vizitatori iluștri – precum ducele de Wellington, care a luptat împotriva francezilor în Andaluzia în timpul Războiului de Independență a Spaniei, la începutul secolului al XIX-lea, iar acesta a făcut-o cunoscută în toată Europa.

Portocalii amari din Sevilla străjuiesc străzile orașului de multe secole. Introducerea lor în Spania este atribuită arabilor, cultivarea sa răspândindu-se în întreaga Andaluzie, întâi ca plantă ornamentală, apoi pentru utilizările sale terapeutice, la prepararea distilatelor din floare de portocal și pentru industria parfumurilor.