Finalul unui proces istoric | Beny Steinmetz, la a doua condamnare în decurs de o lună

Miliardarul franco-israelian Beny Steinmetz a fost condamnat vineri de un tribunal din Geneva la cinci ani de închisoare cu executare și plăți compensatorii de 50 de milioane de franci elvețieni către statul elvețian, anunță presa internațională.

Steinmetz fusese condamnat și în România, tot la cinci ani de închisoare, în contumacie, la mijlocul lunii trecute, de către Înalta Curte de Casație și Justiție în celebrul dosar ”Băneasa”.

Potrivit DNA, acuzaţiile reţinute în sarcina inculpaţilor vizează infracţiuni comise în perioada 2006 -2013 în diferite forme de participare (autorat, complicitate sau instigare), ”în interesul obţinerii unor imobile de o valoare deosebită, între care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa, revendicate fără drept de Paul Philippe Al României”.

Un proces istoric

Procesul încheiat ieri la Geneva este considerat drept cel mai important proces de corupție din istoria industriei mineritului, atrăgând atenția întregii lumi asupra luptelor tulburi și fără scrupule pentru controlul resurselor naturale ale Africii.

Steinmetz, un fost magnat al diamantelor, cu afaceri desfășurate preponderent în portul belgian Anvers, a fost acum condamnat pentru mituirea oficialilor publici din Guineea, în vederea obținerii controlului asupra zăcămintelor de minereu de fier din țară.

“Este limpede, din cele prezentate, că drepturile de concesionar au fost obținute prin corupție și că Steinmetz a cooperat și cu alții pentru a le obține”, potrivit judecătoarei de caz citată de agenția de știri AFP.

Steinmetz, care a negat mita de la bun început, a condamnat verdictul ca fiind o ”mare nedreptate”. El intenționează să conteste verdictul și nu va merge la închisoare, în așteptarea apelului, a spus avocatul său.

Se estimează că zăcământul Simandou, din sud-estul Guineei, care se află în mijlocul acestui scandal de corupție, este cel mai valoroase zăcământ de minereu de fier – neexploatat încă – din lume.

Cazul datează din 2006 când, potrivit acuzării, omul de afaceri, care lucra pentru o companie numită Beny Steinmetz Resources Group (BSGR), a plătit mită pentru ca aceasta să poată dobândi drepturi miniere în Simandou. Acestea fuseseră inițial deținute de gigantul minier Rio Tinto.

Procesul a avut loc în Elveția întrucât Steinmetz a locuit și și-a condus afacerile de la Geneva, până în 2016. De asemenea, o parte din sumele constituite drept mită au fost livrate prin circuite financiare ale unor bănci elvețiene.

Curtea a constatat că Steinmetz, în vârstă de 64 de ani, și cei doi co-inculpați în proces au plătit drept mită 8,5 milioane de dolari uneia dintre soțiile fostului președinte al Guineei, Lansana Conté, care a murit în 2008. Cei trei au fost găsiți vinovați de înființarea unor rețele și planuri elaborate pentru a ascunde legătura dintre BSGR și a patra soție a lui Conté, Mamadie Touré, beneficiara directă a mitei.

Avocatul apărării a declarat în proces că Steinmetz nu i-a plătit niciodată un cent doamnei Touré și că, chiar dacă i-ar fi plătit, aceasta nu a fost niciodată căsătorită legal cu președintele Conté și, prin urmare, în conformitate cu legislația elvețiană, nu se putea califica în calitate de funcționar public primitor de mită.

Totuși, Touré a recunoscut că a primit mită și este de atunci protejată de justiția americană. Convocată ca martor la Geneva, aceasta nu s-a prezentat la proces, la fel ca alți zece martori ai apărării.

De asemenea, Steinmetz a încercat să minimizeze rolul său în toată afacerea, susținând că nu era decât un “consilier” în cadrul BSGR – deși compania îi purta numele – și că nu era la curent cu detaliile financiare.

În 2008, executivul de la Conakry, controlat de președintele Conté, cu puțin timp înainte de moartea acestuia, a acordat exploatarea zăcământului Simandou grupului magnatului franco-israelian, în detrimentul grupului anglo-australian Rio Tinto.

În 2013, Beny Steinmetz a afirmat într-un interviu că a investit 170 de milioane de dolari în această mină, înainte de a vinde 51%, în 2010, către grupul brazilian de materii prime Vale, pentru 2,5 miliarde de dolari, adică de 30 de ori mai scump, tranzacție caracterizată la acea vreme drept “lovitura secolului”.

După alegerea sa în 2010, noul președinte Alpha Condé a anulat toate licențele de exploatare minieră acordate de predecesorul său Lansana Conté, printre care și drepturile BSGR, în 2014.

După ani de lupte, Beny Steinmetz și noua președinție din Guineea au ajuns la un acord în 2019 prin care miliardarul renunță la drepturile asupra zăcământului Simandou, în schimbul abandonării anchetelor pentru corupție în țara africană.

În Elveția, procesul a continuat, până ieri.

Misterul zăcământului Simandou

În mod aparent bizar, nici BSGR și nici brazilienii de la Vale nu au extras niciun gram de minereu din Simandou, nici până astăzi.

În schimb, companiile și acționarii lor din locuri îndepărtate de Guineea au făcut sume importante de bani din tranzacționarea drepturilor miniere asupra zăcământului.

În Guineea, însă, localnicii au rămas cu buza umflată, iar zăcămintele de minereu de fier, descrise drept resurse ”fabuloase”, sunt neatinse, regiunea Simandou rămânând nedezvoltată și lipsită de investiții.

Este o poveste despre care ONG-urile precum organizația elvețiană Public Eye insistă că s-a repetat în toată Africa. În lupta pentru controlul resurselor minerale extrem de valoroase, întreprinderile fără scrupule găsesc modalități de a se îmbogăți rapid, fără vreun control minimal asupra practicilor lor financiare.