Guvernele naţionale au control limitat asupra rezervelor de gaze pe care s-au chinuit să le umple

Europa a muncit din greu pentru a-şi umple depozitele de gaze înainte de venirea iernii însă adevărul dureros este că guvernele naţionale au un control limitat asupra acelor rezerve, transmite Bloomberg.

Doar aproximativ 10% din gazele aflate în facilităţile de depozitare din Italia şi până în Ţările de Jos sunt sub controlul direct al autorităţilor publice via rezervele naţionale strategice, potrivit datelor colectate de Bloomberg. Restul este în mâinile companiilor internaţionale de trading, firmelor de utilităţi şi grupurilor industriale iar companiile sunt libere să vândă gazele celui mai mare ofertant, chiar dacă este vorba de o altă ţară. Asta înseamnă că un val de frig în Germania ar putea declanşa o fugă după gaze în ţările vecine şi ar pune la încercarea solidaritatea Europei.

Reţeaua de gaze a regiunii ar trebui să funcţioneze astfel încât să permită livrările între ţări. Atât timp cât există suficient combustibil în sistem, ar trebui să se echilibreze. Însă sistemul nu a operat într-un scenariu de tipul crizei actuale.

“Aspectele practice ale sistemului nu au fost testate cu adevărat până acum. Foarte multe vor depinde de cât de severă va fi iarna care va veni”, a apreciat Graham Freedman, analist la firma de consultanţă Wood Mackenzie. Potrivit acestuia, dacă va fi foarte frig, stocurile de gaze ar putea scădea sub 10% la finele lunii martie. O astfel de situaţie ar putea declanşa o goană pentru livrări înainte de iarna următoare.

Chiar dacă Europa nu dispune de date transparente cu privire la cine deţine gazul stocat, cea mai mare parte este deţinut de companii de utilităţi, inclusiv firme controlate de stat, care vor fi nevoite să scoată gaze din depozite pentru a aproviziona gospodăriile şi clienţii industriali, susţin sursele din apropierea acestui dosar. O cantitate mai mică de gaze este controlată de companii de trading precum Glencore Plc şi Vitol Group, al căror interes este maximizarea valorii portofoliilor lor. Însă ei sunt jucători relativ minori din cauza costurilor ridicate asociate şi a noilor reglementări care au creat şi mai multe obstacole, susţin sursele care au dorit să îşi păstreze anonimatul.

Îngrijorările cu privire la aprovizionarea cu gaze la iarnă au stimulat eforturile de umplere a depozitelor, care acum sunt aproape de nivelul maxim şi peste media din ultimii cinci ani.

Însă pentru a evita riscurile, guvernele ar putea declanşa starea de urgenţă. Într-un astfel de scenariu, Autoritatea federală pentru reţele din Germania, la fel ca şi alte autorităţi naţionale, ar avea puterea de a ordona dacă gazele rămân în depozite sau sunt scoase. Această limitare ar putea lăsa ţările vecine într-o situaţie de criză.

Germania este dependentă de alte state pentru că depozitele sale acoperă doar 25% din cererea anuală. Polonia este şi ea într-o situaţie precară. A cincea cea mai populată ţară din UE, cu 38 de milioane de locuitori, are capacităţi de stocare de gaze mai mici decât Slovacia, ţară cu o populaţie de 5,5 milioane de locuitori.

Dacă sistemul va funcţiona, preţurile vor creşte acolo unde cererea este mai acută şi pe măsură ce livrările se îndreaptă spre pieţele cu preţurile cele mai mari, preţurile în ţările de unde sunt accesate rezervele de gaze ar urma să crească şi ele ca răspuns, spune Niek van Kouteren, trader la compania olandeză de energie PZEM NV. “Urmează să vedem cât de eficientă este piaţa”, spune Niek van Kouteren.

Este posibil să apară distorsiuni de preţuri în lunile următoare, pe măsură ce livrările din Rusia, care anul trecut a acoperit 40% din necesarul continentului, au fost reduse dramatic. Aceasta creşte perspectiva ca gazele să fie livrate dintr-o piaţă pe alta, astfel că odată cu scăderea temperaturilor pieţe mari precum cele din Germania şi Polonia ar putea să atragă livrări din Italia, Austria şi Ţările de Jos.

Chiar dacă are cele mai mari capacităţi de stocare din Europa, Germania a accesat în mod tradiţional rezervele Austriei pentru ca cea mai mare economie a Europei să îşi poată încălzi casele şi să îşi menţină fabricile în funcţiune. Austria tinde să funcţioneze ca un furnizor în timpul iernii, în condiţiile în care peste două treimi din capacităţile sale de stocare sunt puse frecvent la dispoziţia altor ţări. Cehia şi Ungaria au şi ele capacităţi de stocare mai mari decât necesarul lor intern.