Idei de combatere a sărăciei extreme, aplicabile și în România | La ce folosește uleiul de in?

Când Gayatri Datar și unii dintre colegii ei din grupa de la facultate, de la Universitatea Stanford, au mers în Rwanda prima oară, pentru un curs de management de proiecte antreprenoriale dedicate combaterii sărăciei extreme cu costuri minime, au ajuns într-o țară în care aproximativ 75% din populație trăia în case cu podele de pământ. Prin urmare, văzând condițiile de trai și cunoscând efectele pe care acest tip de podire a caselor o are asupra sănătății locuitorilor, ideea le-a venit de la sine.

Tusea era o afecțiune frecventă, din cauza norilor de praf care se formează în casă când stăpâna face curat și dă cu mătura. Alteori, ploaia umple casele de noroi și de insecte. Iar fecalele, provenită de la oameni și de la animale, acoperea adesea podeaua de pământ a caselor.

”Nu era doar o provocare pentru sănătatea celor de acolo, ci și pentru un minim confort și o minimă demnitate a lor”, spune Datar, care s-a folosit de acea vizită din 2013 în Rwanda pentru a pune temelia unei afaceri care produce podele ieftine și eficiente pentru locuințele rwandezilor și ugandezilor din mediul rural, scrie Bloomberg.

Organizația pe care a fondat-o, EarthEnable, a produs și instalat aproape 3.600 de podele noi între iulie 2020 și iunie 2021, numărul total de case nou podite de la începutul proiectului ajungând la aproape 11.000. Datar spune că planurile sale pentru 2022 prevăd extinderea numărului de districte în care își desfășoară activitatea în cele două țări. De asemenea, are de gând să extindă schema de personal de 181 de angajați pe care îi are acum în organizația non-profit cu sediul în SUA, urmând să implementeze un model de societăți comerciale pe plan local în cele două țări africane.

Uleiul de in și linoleumul viitorului

Pentru Datar și alți activiști care se concentrează pe combaterea sărăciei extreme, înlocuirea podelelor de pământ reprezintă un mod ușor, rapid și rentabil de îmbunătățire a condițiilor de viață și a sănătății publice din zonele afectate, în special pentru copiii de acolo. Chiar și așa, există încă foarte puține asemenea proiecte la nivel mondial, deși peste un miliard de oameni trăiesc în astfel de condiții pe tot globul, potrivit unei analize realizate în 2015 de către Inițiativa pentru Sărăcie și Dezvoltare Umană a Universității Oxford.

Dacă alte programe de sănătate publică similare își propuneau să înlocuiască podelele de pământ cu pavele de beton, EarthEnable a căutat o alternativă care să nu creeze la fel de multe emisii de gaze cu efect de seră precum producerea betonului.

Datar i-a propus o colaborare unui fost coleg de grupă de la facultate, Rick Zuzow, care a studiat biochimia, iar cei doi au co-fondat organizația. Zuzow a pus la punct o rețetă pe bază de ulei din semințe de in care, turnat pe o podea de pământ, se usucă în forma unei rășini plastice, impermeabile și rezistente, care aderă ușor și uniform la suprafața neregulată a podelei de pământ.

Deocamdată, semințele de in sunt importate din India, dar EarthEnable intenționează să înființeze culturi în Kenya, pentru a menține întregul proiect mai local.

Un alt avantaj al inovației lui Zuzow este și costul mai redus. Materialul realizat din ulei de in costă de la 2 la 5 dolari pe metru pătrat, adică vreo 50 de dolari pentru o casă de dimensiuni medii din Rwanda sau Uganda. Prețul este plătit de proprietarii gospodăriilor, fie toată suma deodată, fie în rate repartizate pe șase luni. Pardoselile de beton pentru aceeași suprafață ar costa aproximativ 162 de dolari, dacă e să ne luăm după datele unuia dintre primele programe de înlocuire a podelelor din lume, Piso Firme din Mexic.

Piso Firme, tradus ”podea rigidă”, a fost început în anul 2000 de către guvernul statului mexican Coahuila, fiind apoi extins la nivel federal. Mexicul a cheltuit 1,27 miliarde de dolari în perioada 2007-2013 pentru aproape 3 milioane de pardoseli din ciment, potrivit Centrului pentru Dezvoltare Globală. Podelele au fost instalate de către proprietari, costurile materialelor fiind suportate de stat.

Beneficii mari pentru sănătatea publică

”Pe o podea rigidă și dreaptă este mult mai ușor să observi murdăria, inclusiv materiile fecale”, explică Paul Gertler, profesor la Universitatea Berkeley din California, care evidențiază o serie de probleme de sănătate care pot fi evitate în acest fel, în condițiile în care copiii nu mai sunt supuși la aceleași riscuri de contaminare accidentală cu paraziți care trăiesc în fecalele umane. Una dintre cele mai mari probleme de sănătate publică o reprezintă diareea, care ucide 525.000 de copii anual.

În Torreón, un oraș de aproape 750.000 de locuitori din zona deșertică din nordul Mexicului, în familiile care trăiesc cu pardoseli schimbate incidența diareei la copiii sub șase ani a scăzut cu 13%, iar cazurile de anemie au scăzut cu o cincime, potrivit unui studiu din 2009 condus de Paul Gertler. De asemenea, evaluările privind abilitățile de limbă și comunicare orală ale copiilor au arătat îmbunătățirea acestora cu 30% față de cele ale copiilor din zonele în care pardoselile nu au fost înlocuite.

EarthEnable a raportat date asemănătoare în Africa, evidențiind, de asemenea, beneficii pentru sănătate. Aproximativ 95% dintre beneficiarii programului au declarat îmbunătățirea calității vieții copiilor care locuiesc în casele cu podelele schimbate. Principalele avantaje au fost scăderea incidenței cazurilor de diaree la copii, precum și scăderea nivelului de stres și anxietate la populația adultă.

Standarde ”decente” de locuire

Pardoseala nu reprezintă singurul element al unei case care, dacă trece printr-un proces de îmbunătățire, poate ajuta la evitarea unor probleme grave de sănătate publică.

Organizația non-profit TECHO (”tavan” în limba spaniolă), fondată în Chile, a construit case de dimensiuni uni-familiale cu podele rigide, pereți izolați din lemn de pin și acoperișuri de tablă pentru aproape 130.000 de familii din America Latină, din 1997 de la fondarea sa.

În studiul său, Paul Gertler a constatat o scădere și mai mare a incidenței cazurilor de diaree la copiii din aceste zone – 27% – adică dublu față de scăderea măsurată de Gertler în cazul copiilor mexicani care trăiesc în casele ale căror pardoseli de pământ au fost înlocuite cu beton.

Casele construite de TECHO costă doar 1.000 de dolari, proprietarii trebuind să suporte doar a zecea parte din preț, în schimbul muncii voluntare la construcția caselor în care urmează să locuiască. TECHO are acum operațiuni în 19 țări din America Latină și zona Caraibelor, iar proiectele sale au beneficiat de munca a peste 1,2 milioane de voluntari.

În ciuda rezultatelor excepționale în ce privește ameliorarea problemelor de sănătate publică și a unui număr atât de mare de voluntari dispuși să ajute, Gertler spune că programele de înlocuire a pardoselilor vor avea un succes limitat în multe dintre zonele afectate de sărăcie extremă, întrucât locuitorii au nevoie și de apă curată, și de acces la toalete decente. În caz contrar, nu vor putea să își mențină noile pardoseli suficient de curate pentru a opri răspândirea de germeni care provoacă diferite boli.

Pentru unele organizații non-profit, aceasta înseamnă extinderea beneficiilor pe care le vizează pentru beneficiarii lor, dincolo de structurile de locuire propriu-zisă.

Când pandemia de Covid-19 a făcut ravagii în multe zone sărace din America de Sud, TECHO a demarat un studiu care și-a propus să arate efectele pandemiei în zonele cu sărăcie extremă din nouă țări latino-americane. Ulterior, a construit singurul centru de sănătate din Granizal, una dintre cele mai mari mahalale urbane din Columbia, situată lângă orașul Medellin. Clinica și-a deschis porțile pentru pacienți în luna august și va servi drept singurul centru de îngrijire și urgențe medicale pentru cei aproximativ 30.000 de oameni care locuiesc în Granizal.