Industria de petrol și gaze din Norvegia virează spre… ”albastru”. ”Verdele” mai așteaptă

Gigantul norvegian al producției de petrol și gaze Equinor ASA, care deține poziția de lider pe piața norvegiană de profil, își propune investiții masive, de miliarde de dolari, în producția de ”hidrogen albastru”, pariind pe faptul că tehnologiile sale și caracteristicile specifice ale industriei de profil din Norvegia vor ajuta compania să producă cel mai puțin poluant ”hidrogen albastru” cu putință, mai ”verde” decât al oricărui alt producător la nivel mondial, scrie Bloomberg, citând documente ale companiei.

Equinor, controlată de statul norvegian, se numără printre marile companii energetice europene care își intensifică planurile în privința viitoarei producții de hidrogen, în condițiile unei presiuni crescânde pentru combaterea schimbărilor climatice, care stimulează o schimbare masivă a paradigmei investiționale în rândul producătorilor de energie. Pariul pe care Equinor vrea să îl facă se bazează pe avantajul competitiv al scurgerilor de metan în cantități mult mai mici decât cele pe care le prezintă rivalii săi.

Ce înseamnă hidrogen gri, albastru, verde?

• • Hidrogenul ”gri” – este cel produs din combustibili fosili (cărbune sau gaze naturale). În prezent, 96% din hidrogenul produs la nivel global este de acest tip. Principalele moduri de obținere sunt: reformarea cu abur a metanului și gazeificarea cărbunelui. Procesele sunt carbon intensive, motiv pentru care acceptanța socială este redusă, însă au un cost mic.
  • Hidrogenul ”albastru” – este hidrogenul gri la care carbonul emis în timpul producerii este sechestrat prin captarea și stocarea carbonului (tehnologia CCS). Datorită emisiilor reduse de carbon, acceptanța socială este mai mare, însă la fel sunt și costurile – mai ridicate.
  • Hidrogenul ”verde” –  este hidrogenul cu emisii de carbon foarte scăzute sau zero, fiind obținut din surse de energie regenerabile prin procesul de electroliză a apei. Acceptanța socială a acestuia este cea mai ridicată, însă costurile foarte mari fac în prezent această tehnologie inaplicabilă la scară largă.

Compania norvegiană are de gând să producă hidrogen ”albastru”, fabricat din gaze naturale. Despre acesta, experții în energia hidrogenului consideră că ar putea fi soluția optimă pentru ”curățarea” unor industrii puternic poluatoare, precum siderurgia, industria materialelor de construcții și cea a transporturilor aeriene.

Cu toate acestea, hidrogenul ”albastru” a ajuns pe buzele criticilor, întrucât la producția sa se eliberează dioxid de carbon, care trebuie captat și stocat – un proces costisitor -, iar în timpul procesului de extracție și transport al gazelor naturale se produc emisii de metan, un gaz cu efect de seră și mai puternic decât cel al dioxidului de carbon.

Promisiunile norvegienilor

”Noi lucrăm la rate de captare a dioxidului de carbon de 95%”, spune vicepreședintele Equinor, Henrik Solgaard Andersen.

El mai spune că ”eficiența ridicată și rata foarte bună de captare” sunt pre-condițiile fundamentale care au stat la baza deciziei de a trece spre hidrogenul ”albastru”.

Compania a planificat investiții în hidrogenul ”albastru” de aproximativ 100 de miliarde de coroane norvegiene (circa 11,7 miliarde de dolari) până în 2035, suma urmând să cuprindă atât propriile cheltuieli, cât și contribuțiile partenerilor și finanțarea de stat.

În privința surselor de aprovizionare, cu siguranță Equinor nu are motive de îngrijorare, în condițiile în care se poate baza pe cele mai mari rezerve dovedite de gaze naturale ale unei țări din Europa de Vest. În plus, Norvegia se poate lăuda și cu unele dintre cele mai scăzute rate de scurgere a metanului în procesul de exploatare și transport – sub 0,03%.

Spre comparație, grupul Oil & Gas Climate Initiative, un grup de lobby și autoreglementare a industriei de profil, a cărui membru este și compania Equinor, a fixat o țintă rezonabilă a scurgerilor de metan în operațiunile de Upstream Gas la cel mult 0,2% până în 2025.

”Nu ai cum să vinzi gaz natural pentru utilizarea în producția de hidrogen albastru decât dacă ai gaz natural curat. Este de la sine înțeles că aceia care nu au aceleași niveluri de emisii ca în zăcămintele norvegiene vor avea probleme să își vândă gazele naturale în viitor”, a mai spus Andersen.

Cum arată cererea din piața hidrogenului?

Aproape nicicum.

Ar fi o exagerare să spunem că există, în acest moment, o piață solidă a ”energiei hidrogenului” și trebuie știut că va fi nevoie de mult timp pentru a o construi, în așa fel încât producătorii să fie în stare să instaleze o capacitate suficientă pentru a avea un impact pe scară largă asupra industriilor înalt poluatoare.

Compania norvegiană de consultanță DNV GL AS a prognozat la începutul acestui an că

”… hidrogenul va intra în peisajul industriei, cu adevărat, abia spre sfârșitul anilor 2030, iar asta pare mult prea târziu.”

Între timp, mai multe sectoare investesc și vor mai investi în electrificare, de la transport și metalurgie sau siderurgie, până la încălzirea locuințelor. Deși acest fapt va contribui întrucâtva la îndepărtarea marilor consumatori de combustibilii fosili, nu va fi suficient pentru realizarea țintelor de reducere a emisiilor așa cum au fost ele impuse prin Acordul de la Paris, consideră cei de la Equinor.

”Energia electrică poate fi utilizată în unele sectoare, dar în altele, cum ar fi unele industrii sau în acele sectoare în care este necesară utilizarea flexibilă a energiei, electrificarea nu este suficientă. Aici este punctul în care intervine hidrogenul, pentru că se poate produce hidrogen în cantități mari, pe o perioadă lungă de timp, ceea ce îl va impune în arsenalul de instrumente pe care le vom putea folosi”, a spus Andersen.

Equinor a debutat deja în producția de hidrogen, în Marea Britanie, dezvoltând proiectul H2H Saltend, prima facilitate de producție a hidrogenului ”albastru” din arhipelagul britanic, unde combustibilul produs va fi utilizat într-un sit industrial petrochimic din apropiere.

Hidrogenul, fetișul de dată recentă al politicienilor ”climatici”

Compania își propune să dețină o cotă de 10% din piața globală a hidrogenului la nivelul anului 2035 – ceea ce se traduce prin aproximativ 8 gigawați – potrivit lui Andersen.

El a mai spus că dezvoltarea industriei hidrogenului de acum se datorează mai mult factorilor politici decât tehnologiei în sine.

”Situația de astăzi am fi putut-o avea încă de acum 20 de ani. Tehnologia era acolo, dar politica și ideile oamenilor privind clima și schimbările climatice nu erau atât de prioritizate pe agenda publică precum sunt astăzi”, a adăugat el.

Într-adevăr, sunt tot mai multe guvernele care susțin cercetarea și dezvoltarea industriei hidrogenului, ceea ce i-a îndemnat pe cei de la Equinor să își formeze o sub-divizie de profil. Compania are o echipă de 40 de persoane dedicată exclusiv hidrogenului ”albastru”, în cadrul diviziei de soluții energetice cu conținut scăzut de carbon din cadrul companiei.

De asemenea, Equinor intenționează să dezvolte hidrogen ”verde” – produs din apă și energie regenerabilă – dar într-un ritm mai lent și la scară mai mică decât hidrogenul ”albastru”, cel puțin până când infrastructura necesară nu va fi mai bine dezvoltată.

”Vom avea hidrogen albastru atâta timp cât vom avea gaze naturale și posibilitatea de a stoca dioxidul de carbon”, a spus Andersen.

Iar accentul pus pe acest tip de combustibil este lesne de înțeles în cazul Norvegiei: dezvoltarea acestei industrii

”… ar putea reprezenta o forță motrice pentru explorarea mai multor gaze în perimetrele norvegiene, ceea ce ne va permite să menținem vie industria petrolului și a gazului pe o perioadă mai lungă de timp”, a mai spus vicepreședintele Equinor.