JO: Povestea neștiută a orășelului din Anglia unde au renăscut Jocurile Olimpice moderne

Cu o jumătate de secol înainte ca baronul Pierre de Coubertin să pună bazele Jocurilor Olimpice din era modernă, ajunse acum un fenomen de amploare mondială, un orășel anonim de prin West Midlands avea deja propriile competiții inspirate din idealurile și valorile olimpismului grecilor antici. Istoria veche de aproape două secole a Societății Olimpice din Wenlock este relatată într-un reportaj BBC.

Pentru cei ajunși din întâmplare prin Much Wenlock – sau mai simplu Wenlock – o așezare de vreo 3.000 de oameni din comitatul Shropshire, legăturile cu Jocurile Olimpice moderne par greu de imaginat. Totuși, aici, în această localitate medievală din West Midlands, undeva la mijlocul secolului al XIX-lea, un medic din zonă, pe numele lui William Penny Brookes, a avut ideea să reaprindă flacăra olimpică.

Inspirat de Jocurile Olimpice din Grecia Antică, el a fondat Societatea Olimpică din Wenlock, prin care și-a propus ”să promoveze progresul moral, fizic și intelectual al locuitorilor comitatului și localității Wenlock și, în special, cel al claselor muncitoare”. Pentru aceasta, a organizat pentru prima dată o competiție poli-sportivă anuală sub egida Societății.

Jocurile Olimpice de la Wenlock

Lansate în 1850, Jocurile Olimpice de la Wenlock au atras în curând mii de spectatori și concurenți chiar și din marile orașe din Anglia, precum Londra sau Liverpool, deși au existat de la început unele activități sportive rezervate doar pentru localnici.

Una dintre cele mai vechi fotografii sportive făcute vreodată. Datată 1867, Jocurile Olimpice de la Wenlock. Sursa foto: Wenlock Olympic Society.

Jocurile se desfășoară și în zilele noastre, deși cu un program competițional ceva mai convențional decât la primele ediții. De pildă, în acest an, Jocurile Olimpice de la Wenlock fuseseră programate să aibă loc între 10 și 11 iulie, însă, din cauza restricțiilor pandemice, autoritățile locale au decis să le amâne pentru a doua jumătate a lunii septembrie.

Alături de sporturi tradiționale britanice și de clasicele probe din atletism, edițiile de la începutul istoriei sale programau întreceri dintre cele mai bizare pentru oamenii zilelor noastre, precum cursa ”oarbă” cu roabele, în care câștiga concurentul care ajungeau cel mai repede la linia de sosire mânuind o roabă în timp ce era legat la ochi, sau ”cursa babelor”, rezervată doamnelor trecută de o venerabilă vârstă, la care marele premiu mult râvnit era un kilogram de ceai.

Cel mai popular și mai interesant concurs dintre toate era așa-numita probă ”Tilting at the Ring”. Potrivit Emmei-Kate Lanyon, șefa colecțiilor și serviciilor curatoriale al Consiliului Local din Comitatul Shropshire – ”aceasta necesita o îndemânare grozavă și abilități foarte bune de călărie, întrucât concurenții călare trebuia să se apropie în galop de un inel nu mai mare decât o monedă de un penny, agățat la o oarecare distanță. Cu o lance în mână, avea misiunea de a-l desprinde din agățătoare și a-l face să cadă. Câștigătorul concursului avea să devină o adevărată celebritate locală”, spune ea.

Charles Ainsworth, campionul din 1887 al probei. Sursa foto: Wenlock Olympic Society.

Totuși, de unde până unde legătura acestor bizare concursuri cu Jocurile Olimpice?

Traseul Olimpic al lui Brookes

Cel care a apropiat competițiile din Wenlock de ideea Jocurilor Olimpice a fost tocmai doctorul Brookes, care a desenat așa-numitul ”Traseu Olimpic” (”Olympic Trail”) de 1,3 mile pe străzile orașului.

Acesta pornește de la clădirea care astăzi găzduiește muzeul local și centrul de informații turistice din Much Wenlock. Continuă de-a lungul străduțelor cu vitrinele micilor afaceri de familie decorate din abundență cu flori mereu proaspete, trece pe lângă căsuțe făcute din piatră, cărămidă sau lemn, după cât de înstăriți erau proprietarii, ajunge la Piața de Unt și la Casa Breslelor, unde se afla odinioară și sala de judecată, unde se poate vedea încă locul în care erau ținuți cei pedepsiți cu lovituri de bici pentru cine-știe-ce nelegiuiri.

Piața are loc în continuare în Much Wenlock, în fiecare zi, inclusiv lângă fosta Bursă de Porumb, clădire unde acum se află biblioteca publică, unde se găsește al doilea punct de orientare de pe Traseul Olimpic, marcat pe caldarâm cu o placă rotundă de bronz.

Chiar aici a înființat Brookes Societatea Olimpică din Wenlock – unul dintre numeroasele sale eforturi de promovare a sănătății și educației fizice. Printre acestea s-a numărat inclusiv înaintarea cu succes a unei petiții către suveranul Marii Britanii pentru a introduce educația fizică obligatorie în școlile din întreaga țară. O placă memorială amplasată pe perete enumeră o parte din lucrurile grozave la care a contribuit harnicul medic și filantrop, de la construcția căii ferate din zonă până la donațiile făcute pentru renovarea Casei Breslelor.

”Corbul” și vizita baronului francez

Următorul punct de orientare pe Traseu este poate cel mai grăitor cu privire la însemnătatea olimpică a micului Wenlock.

Hotelul ”Raven” (”Corbul”) se află și astăzi în același loc ca acum aproape două secole, atâta doar că acum se poate lăuda cu certificarea AA Rosette, care atrage mușterii cu dare de mână.

În 1890, baronul Pierre de Coubertin a venit la Much Wenlock, invitat să participe ca spectator la Jocurile Olimpice de la Wenlock, după ce aflase despre doctorul Brookes și visul lui de a organiza în manieră modernă și Jocurile Olimpice ale Greciei Antice. În lunile anterioare, baronul francez călătorise și la Atena, dar eforturile lui de a-i convinge pe cei din fruntea statului elen să pună umărul la renașterea Jocurilor s-au soldat cu un eșec.

În acel an, baronul Pierre de Coubertin a ținut la Wenlock un discurs în care și-a exprimat afinitatea și fidelitatea lui față de idealurile medicului englez.

Patru ani mai târziu, în 1894, tânărul francez a devenit unul dintre co-fondatorii Comitetul Olimpic Internațional, iar primul mare eveniment desfășurat sub egida acestuia a fost prima ediție a Jocurilor Olimpice de Vară, în capitala Greciei, în aprilie 1896.

Din păcate, medicul Brookes murise cu patru luni mai devreme, la 86 de ani. Patru din cei cinci copii ai lui i-au supraviețuit. Mormântul lui Brookes se află în cimitirul bisericii parohiale din Much Wenlock, chiar vizavi de locul în care se născuse.

Medicul William Penny Brookes. Sursa foto: Wenlock Olympic Society.

Un muzeu mic care spune povești mari

Traseul Olimpic se încheie de unde și începuse, în fața la Muzeului din Much Wenlock și a centrului de informații pentru turiști, unde vizitatorii primesc pliante tipărite care spun povestea primelor Jocuri Olimpice moderne.

Exponatele din muzeu prezintă pe scurt povestea olimpică a orașului prin fotografii și artefacte ale sportivilor laureați primiți în audiență la Casa Regală sau invitați la diferite festivități locale organizate prin toată Anglia.

Colecția muzeului a fost îmbogățită la ultima renovare, care s-a încheiat în 2012, anul în care Jocurile Olimpice de Vară au ajuns în Anglia, la Londra, iar moștenirea micuțului oraș din West Midlands a fost celebrată de o lume întreagă.

Flacăra Olimpică, în trecere prin Wenlock, în vara anului 2012. Sursa foto: Wenlock Olympic Society.

Wenlock, arătarea cu un ochi și capul în forma Stadionului Olimpic

Mascota Jocurilor de la Londra s-a numit Wenlock, în cinstea orașului care a reinventat olimpismul, pentru prima dată după milenii de hibernare.

Vânzările globale ale ciudatei mascote cu un ochi, care poartă pe cap un soi de cască în forma Stadionului Olimpic de la Londra, au cumulat nouă milioane de lire sterline.

Wenlock și Usain Bolt sărbătoresc împreună.

A fost un moment de maximă mândrie pentru localnici, care simt și astăzi o ”responsabilitate istorică” de a onora ceea ce Brookes a început acum 170 de ani, în beneficiul comunității lor, cum spune Mac Bardsley, ofițerul de presă al Societății Olimpice din Wenlock.

Jocurile Olimpice anuale care au loc în iulie au rămas punctul culminant al fiecărui an, implicând atât adulți, cât și copii, care concurează, în general, în 13 sporturi, de la atletism la tir cu arcul. În timp, au apărut și alte evenimente conexe care se desfășoară în alte perioade ale anului sub egida Societății, precum un cros de toamnă și un festival artistic care are loc în martie. Includerea artelor în calendar reprezintă o altă tradiție pe care o inițiase Brookes, care a fondat în oraș biblioteca și a organizat pentru copii diverse cursuri – de științe și arte – în afara programului școlar, în încercarea lui de ”a îmbunătăți mintea și corpul, deopotrivă”.

Deși moștenirea lui Brookes rămâne practic necunoscută în alte părți ale lumii, reflectarea globală a micuțului Much Wenlock a crescut exponențial din 2012. Membrii Comitetului de Organizare al Jocurilor de la Tokyo au vizitat Much Wenlock în 2014, ca parte a pregătirilor lor pentru evenimentul major care se desfășoară în aceste zile. Expoziții și diverse alte evenimente în onoarea Jocurilor de la Wenlock au fost organizate din Norvegia până în Qatar, iar recent a fost lansată o arhivă digitală a Societății, care poate fi accesată de oriunde din lume.

Poate că Brookes nu va avea niciodată șansa să devină personalitatea cea mai celebră care vine din ținutul Shropshire – Charles Darwin este, de departe, liderul acestui clasament. Însă în acest an olimpic, chiar cu întârziere de un an, Jocurile de la Tokyo vin să încununeze, o dată în plus, moștenirea globală pe care a inspirat-o acest leagăn neștiut al olimpismului modern.