Jocuri de putere la șefia CE: Emmanuel n-o mai place pe Ursula și îi face lobby puternic lui Mario

Președintele Franței, Emmanuel Macron, care a jucat un rol esențial în numirea Ursulei von der Leyen în funcția de șefă a Comisiei Europene în urmă cu cinci ani, se opune numirii acesteia în fruntea Executivului de la Bruxelles pentru încă un mandat, purtând acum discuții cu alți lideri ai statelor puternice din Uniunea Europeană pentru a găsi un alt candidat. Pe placul președintelui francez ar fi, de pildă, Mario Draghi, însă nu toți interlocutorii lui îi împărtășesc simpatia pentru tehnocratul italian, transmite publicația Bloomberg.

Cu mai puțin de două luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European, Emmanuel Macron a purtat convorbiri îndelungate cu mai mulți lideri de state și guverne din UE, una dintre acestea fiind cu șefa guvernului italian, Giorgia Meloni. Este și firesc, având în vedere că principala temă de discuții a fost posibilitatea de a instala în fruntea Comisiei Europene, începând cu acest an, un lider tehnocrat precum fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, spun surse familiarizate cu discuțiile, citate de Bloomberg.

Acum 5 ani, când Ursula von der Leyen a devenit șefa Comisiei Europene, toată lumea a făcut ochii mari, întrucât politiciana germană nu era o prezență prea cunoscută în cercurile înalte de la Bruxelles. Instalarea sa a venit în urma unei înțelegeri dintre Emmanuel Macron și cancelara Angela Merkel, după ce lidera de la Berlin a dat asigurări că von der Leyen este persoana cea mai potrivită pentru a transforma Comisia Europeană într-o ”comisie geopolitică”.

Lideri europeni: Ursula a hiper-politizat Comisia

După 5 ani, promisiunea nu pare să fi fost îndeplinită, iar șansele Ursulei von der Leyen la un nou mandat sunt tot mai mici, întrucât liderii europeni sunt nemulțumiți că a hiper-politizat instituția.

Mai multe capitale europene sunt profund nemulțumite de felul în care Ursula von der Leyen a condus Comisia, în special în dosare de importanță majoră și strategică pentru blocul european, care privesc negocierile comerciale, transformarea climatică a Uniunii și relațiile cu SUA.

De altfel, Macron a criticat fățiș performanța nemțoaicei:

”Președinția Comisiei este pusă acolo pentru a apăra interesul general al Uniunii, așa că nu ar trebui să hiper-politizeze Comisia. Trebuie spus franc, în cazul Comisiei care se apropie de încheierea mandatului, lucrurile nu s-au întâmplat cum ar trebui”, a spus Macron într-un discurs susținut luna trecută, chiar la Bruxelles.

Președinția franceză nu a dorit să comenteze pe tema viitoarelor numiri în funcțiile-cheie de la Bruxelles, în timp ce oficialii de la Roma au negat că Meloni ar fi discutat cu Macron despre posibila numire a lui Draghi.

Emmanuel vrea să joace subtil

În ceea ce îi privește, oficialii de la Bruxelles, inclusiv cei din preajma Ursulei von der Leyen, nu sunt convinși cu adevărat că Macron chiar caută un înlocuitor pentru funcția de șef al CE sau doar încearcă să facă presiuni asupra actualei șefe pentru a obține concesii sau avantaje pentru interesele franceze în cadrul UE, potrivit surselor citate de Bloomberg.

Pe culoarele de la Bruxelles singura certitudine este că o decizie clară și finală nu va fi luată decât după desfășurarea alegerilor europarlamentare, deci după 9 iunie

Procesul este prea întortocheat, prea complex și prea important pentru ca vreo decizie să poată fi luată până când nu se va cunoaște componența politică a viitoarei legislaturi europene. Tot atunci, vor fi decise numirile în alte funcții de vârf, precum cea de președinte al Consiliului European, al conducerii Parlamentului European și al Serviciul European de Acțiune Externă (EEAS). Procesul de numire trebuie să ia în calcul nu doar ecuația politică rezultată în urma alegerilor, ci și echilibrele geografice sau de gen, au mai menționat sursele.

Discursul de la Sorbona

Emmanuel Macron își va prezenta chiar joi, la Sorbona, direcțiile politico-strategice pe care va vrea să le urmeze în pregătirea rearanjărilor care vor veni după acest an super-electoral și viziunea pentru Europa. Totuși, este greu de crezut că se va referi nominal asupra celor pe care i-ar susține în viitoarele poziții de top de la Bruxelles.

În linii mari, este de așteptat ca temele de interes european din discursul său să vizeze pregătirea terenului pentru o politică de apărare comună și mai solidă la nivel european, precum și stimularea sprijinului internațional pentru Ucraina în lupta sa cu Rusia. Pe de altă parte, popularitatea de care se bucură pe plan intern nu este la niște cote care să-l liniștească în perspectiva alegerilor din acest an.

Înaintea discursului, Macron a invitat mai mulți experți la palatul prezidențial, marți, pentru a discuta despre Europa, declarându-și o victorie ideologică în ceea ce privește politica de apărare, potrivit unora dintre participanți, care au vorbit sub rezerva anonimatului. Unii dintre ei i-au curmat entuziasmul și l-au îndemnat să pună pe masă propuneri concrete pentru a ajuta Kievul, mai degrabă decât să prezinte viziuni mărețe, dar fără un efect concret pe teren.

Un alt diplomat francez a spus, tot sub rezerva anonimatului, că experiența și relațiile diplomatice ale președintelui Macron îl favorizează când vine vorba de a pleda pentru Europa pe plan internațional, dar a adăugat că este esențial ca ”victoriile sale ideologice” să se traducă în acțiuni concrete, mai scrie Bloomberg.

El a mai menționat că Macron are experiență de lucru cu Donald Trump, care s-ar putea întoarce la Casa Albă anul viitor, și a construit relații bune de lucru cu lideri ai economiilor emergente din așa-numitul Sud Global, precum Luiz Inacio Lula da Silva din Brazilia și Narendra Modi din India. De asemenea, liderul francez și-a evidențiat și capacitatea de a discuta cu țările arabe de la izbucnirea războiului dintre Israel și Hamas.

Tot Ursula rămâne favorită

Indiferent de manevrele lui Macron, von der Leyen este în continuare favorita clară, fiind susținută public drept candidat la șefia Comisiei din partea Partidului Popular European (PPE), primul grup politic în clasamentul din actualele sondaje. Dacă sondajele vor fi confirmate la urne și tradiția se va menține, atunci candidatul PPE ar primi funcția de vârf de la Comisie.

Mai mult, este puțin probabil ca Germania să susțină orice alt plan care i-ar scoate din joc reprezentanta pentru cel mai înalt post instituțional din Uniunea Europeană.

Ca urmare, ”victoria ideologică” a lui Macron ar putea să rămână doar una de consolare pentru liderul de la Élysée.

Draghi, tehnocratul puternic și respectat

În ceea ce îl privește, italianul Mario Draghi, favoritul lui Macron, este privit la Bruxelles ca un profil puternic, un tehnocrat de nădejde, iar seriozitatea și fermitatea sa sunt încă admirate la Bruxelles, după ce, în urmă cu mai bine de 10 ani, a fost artizanul salvării monedei unice europene în calitate de președinte al BCE.

Totuși, împotriva lui Draghi joacă vârsta (76 de ani), faptul că a susținut răspicat ideea împrumuturilor comune europene, criticate de grupul așa-numitelor ”țări frugale”, adepte ale unui conservatorism fiscal (Austria, Danemarca, Olanda și Suedia), precum și îndoielile puternice cu privire la faptul că PPE va renunța la candidatura Ursulei von der Leyen în favoarea unui tehnocrat.

Alte voci de la Bruxelles mai sugerează că Draghi ar putea fi luat în considerare, mai degrabă, pentru funcția de președinte al Consiliului European, calitate din care ar urma să fie responsabil de conducerea reuniunilor celor 27 de lideri ai UE.

Echilibru instabil

Liderii UE au deja programat un summit european pe 17 iunie, la doar o săptămână după alegeri, în care tema principală va fi remanierea instituțiilor europene.

Chiar dacă von der Leyen va întruni consensul liderilor la summit (tehnic vorbind, este necesar un consens între lideri, în acest caz), ea ar putea să aibă în continuare probleme, întrucât va trebui să obțină confirmarea mandatului în Parlamentul European, cu majoritate absolută. Așadar, rămâne de văzut cum va arăta viitoarea configurație a Parlamentului și câte mandate vor obține principalele grupuri politice care ar putea-o susține la vot.

În urmă cu cinci ani, Ursula von der Leyen a fost aleasă președintă a Comisiei cu doar nouă voturi peste cele necesare. Și, având în vedere creșterea recentă a sprijinului pentru partidele eurosceptice sau anti-sistem, votul s-ar putea dovedi o provocare și mai mare în acest an.