Lupul, paznic la oi | Amplă investigație privind defrișările ilegale făcute de austrieci sub umbrela certificatorilor “verzi” din industrie

• Giganții din industria lemnului din Austria fac bani frumoși în România. Asta nu a oprit guvernul de la Viena să ne trântească ușa accederii în Schengen direct în nas.
• Când vine vorba de prelucrarea lemnului, Austria este unul dintre marii jucători din Europa. Companiile locale din domeniul lemnului sunt prezente în special în est, de exemplu în România – mai ales Egger, Kronospan și HS Timber (cunoscută anterior sub numele de Schweighofer).
• Dar certificarea durabilității și sustenabilității din industrie nu face față fraudelor și este ușor evitată.

Dar există întotdeauna probleme, scrie cotidianul vienez Der Standard într-o amplă investigație de presă, cu ochii pe certificatorii din industria lemnului.

HS Timber (fostă Schweighofer), de exemplu, a fost suspectată în ultimii ani de prelucrarea lemnului tăiat ilegal. Procurorii din România au fost la fel de preocupați de aceste acuzații precum Oficiul Federal pentru Păduri din Austria. Ca urmare a cauzelor, HS Timber a adus mai multă transparență în lanțul său de aprovizionare, de exemplu prin urmărirea prin GPS a trunchiurilor de copaci.

În timpul perchezițiilor domiciliare din toamna anului trecut, din cauza unor acuzații similare, Egger a percheziționat și locații din România. În 2021, cele trei grupuri austriece au trebuit, de asemenea, să achite amenzi de milioane de euro pentru acorduri de piață ilegale, scriu jurnaliștii austrieci.

Sistemul de certificare a lemnului? Lupul, paznic la oi

Un sistem sofisticat de certificări este conceput pentru a proteja pădurile. Încălcările sunt descoperite de nenumărate ori. Acum, UE lucrează la elaborarea unor noi norme împotriva “greenwashing-ului”. Termenul însuși de “greenwashing” a fost inventat de Westerveld în 1986 pentru a evidenția organizațiile care au cheltuit mai multe resurse pentru a anunța că sunt ecologice decât timpul efectiv petrecut pentru a face produsele și organizația lor ecologice.

Dar în țări din Brazilia, Canada și România, autoritățile sau ONG-urile se confruntă în mod repetat cu defrișări ilegale, scriu jurnaliștii austrieci.

Fie că este vorba de case din lemn, de piese de mobilier de înaltă calitate sau de punți de iahturi realizate din lemn de tec, certificatele de mediu ajută companiile din întreaga lume să își comercializeze produsele. Cu toate acestea, nu toate bunurile care primesc o ștampilă ecologică își respectă promisiunile.

Într-un număr alarmant de cazuri, auditorii și certificatorii confirmă durabilitatea unor produse pentru care au fost tăiate păduri sau au fost încălcate drepturile omului. Acest lucru reiese din noua cercetare a Consorțiului Internațional de Jurnalism de Investigație (ICIJ) “Deforestation Inc.”, în care sunt implicați 39 de parteneri media din întreaga lume.

Sisteme de certificare eșuate

Ancheta arată că mai multe companii din Brazilia, Canada și România vând produse din lemn certificate, chiar dacă acestea încalcă standardele industriei sau contrazic propriile declarații ale companiilor. O companie braziliană, de exemplu, declară că a fost certificată “cu brio” – deși a trebuit să plătească amenzi de 36 de ori din 1998 încoace, deoarece a depozitat și transportat lemn fără documentele de origine corespunzătoare. În Canada, un grup de tăietori de lemne a folosit un “plan de gestionare durabilă a pădurilor” certificat pentru a tăia copaci pe terenuri forestiere indigene. Iar în România, autoritățile au efectuat anul trecut percheziții la mai multe companii suspectate că depozitau lemn tăiat ilegal, inclusiv la compania austriacă Egger.

“Este vorba de întregul sistem de certificare pe care ne bazăm, dar nu funcționează”, a declarat Grégoire Jacob, consultant în industria forestieră, pentru Radio France, partenerul ICIJ.

“Suntem făcuți să credem că obținem produse mai durabile. Uneori este adevărat, alteori este greșit.”, spune Jacob.

Potrivit lui Jacob, standardele de certificare sunt inadecvate, iar procedurile sunt ineficiente. În timp ce se încearcă să se îmbunătățească sistemul, pădurile dispar în întreaga lume: din 1990 încoace, au fost defrișate suprafețe mai mari decât întreaga UE. Habitatele sunt distruse, speciile sunt pe cale de dispariție, iar clima se încălzește și mai mult din cauza CO2-ului stocat anterior în păduri.

În spatele sistemului de certificare, menit să prevină acest lucru, se află o industrie care valorează în prezent aproximativ 16,8 miliarde de euro. Din această industrie fac parte și cele două organizații internaționale Forest Stewardship Council (FSC) și Program for the Endorsement of Forest Certification (PEFC). Ambele au fost înființate în anii 1990, după ce guvernele nu au reușit să creeze un cadru internațional pentru conservarea pădurilor. Împreună, cele două organizații au marcat de atunci peste 790 de milioane de hectare de pădure ca fiind durabile.

PEFC este considerat a fi apropiat de proprietarii de păduri, în timp ce FSC este adesea asociat mai mult cu preferințele ecologiste. Unul dintre inițiatorii etichetei este Greenpeace, organizație de protecție a mediului care a ieșit în urmă cu câțiva ani. Păduri virgine certificate FSC au fost tăiate, a declarat expertul în lemn al Greenpeace, Christoph Thies.

“Conservarea ultimelor zone de păduri virgine intacte este unul dintre obiectivele principale ale Greenpeace”, spune Thies.

Critici: Cu cât companiile plătesc mai mult, cu atât mai mult certificatorii își relaxează standardele

Ambii certificatori au apărut pe prima pagină a ziarelor cu știri negative în ultimii ani. De exemplu, FSC a certificat în vrac lemn pentru compania suedeză de mobilă Ikea, care fusese tăiat ilegal în Siberia. Iar PEFC a depus o plângere împotriva companiei austriece de lemn Schweighofer în 2015, deși Ministerul Mediului din România stabilise deja la momentul respectiv că firma din România accepta lemn suplimentar fără a-l raporta autorităților – astfel încât originea lemnului a rămas, de asemenea, nedocumentată.

Trei foști auditori au declarat pentru ICIJ că și-au ales meseria pentru că sperau să aibă un impact pozitiv asupra industriei lemnului. Dar au început să fie dezamăgiți de sistem, au spus ei. Deoarece tot mai multe companii sunt dispuse să plătească pentru certificare, atât FSC, cât și PEFC și-au relaxat standardele, au declarat auditorii și experții.

Ambele organizații s-au apărat în fața criticilor. Secretarul general al FSC, Kim Carstensen, a declarat pentru ICIJ că eticheta sa are cerințe stricte de mediu și sociale și implică părțile interesate. Într-o lume ideală, guvernele ar juca un rol mai important în conservarea pădurilor. Atâta timp cât nu este cazul, FSC poate avea o contribuție. În calitate de “instrument voluntar”, FSC nu ar pretinde să rezolve o problemă complexă precum defrișările, a adăugat un purtător de cuvânt.

Șeful departamentului de comunicare al PEFC, Thorsten Arndt, a răspuns că organizația își elaborează standardele pe baza stadiului actual al științei și a problemelor emergente relevante pentru a se asigura că pădurile sunt gestionate în mod durabil. De asemenea, ONU folosește PEFC ca indicator al progreselor înregistrate în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU și a Acordului privind biodiversitatea, a subliniat el.

Cum certifică Austria lemnul?

Ambele organizații – PEFC și FSC – sunt active și în Austria. Cu toate acestea, PEFC este mult mai înfipt în această țară: FSC certifică doar două companii cu un total de 350 de hectare de pădure. PEFC, pe de altă parte, este responsabil pentru aproximativ 90.000 de proprietari de păduri și, prin urmare, pentru o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare de pădure.

Ca în orice altă țară în care există un sistem recunoscut de PEFC International, organizația locală PEFC a adaptat standardele de gestionare durabilă a pădurilor la condițiile locale.

“La urma urmei, gestionarea pădurilor din Austria este foarte diferită de cea din Malaezia, de exemplu, dar diferă la fel de mult de cea din Grecia sau Finlanda”, explică Martin Kubli.

Pe de altă parte, standardul PEFC “Chain of Custody” este uniform la nivel mondial.

Ambele standarde sunt verificate de organisme de certificare independente. Iar printre organismele de certificare cu sediul în Austria se numără, de exemplu, Quality Austria, Holzforschung Austria și Institutul de Testare și Cercetare Structurală din Salzburg (BVSF).

Există nenumărate alte organisme de certificare la nivel mondial. Acestea au rolul de a garanta că standardele create de PEFC în cadrul “procesului de jos în sus” sunt controlate de părți terțe independente și nu de PEFC însuși, explică Kubli.

“Trasabilitatea completă a lanțurilor de aprovizionare globale este foarte dificilă. Întotdeauna vor exista oi negre care vor încerca să ocolească sistemul. Un motiv în plus pentru a continua să controlăm cu scopul de a atinge obiectivul major de prevenire a “supraexploatării” la începutul lanțului de aprovizionare .”

Austriecii nu încalcă legea acasă. Ci doar în deplasare

Cu toate acestea, în pădurile austriece, nu există aproape nicio încălcare a standardului PEFC, explică Karin Enzenhofer de la WWF. Nu există cunoștință de niciun caz. Motivul pentru acest lucru este însă faptul că standardul este unul foarte scăzut, spune ea. Potrivit lui Enzenhofer, dacă o companie din Austria este certificată PEFC, aceasta înseamnă, în principiu, doar că respectă legea austriacă privind silvicultura.

“De ce al avea nevoie de certificare pentru asta?”, critică ecologistul.

Pentru o certificare de sustenabilitate, ar trebui să se aplice standarde mai înalte decât legea forestieră austriacă, deja depășită, spune Enzenhofer. Ca exemplu, ea citează monoculturile cu specii de arbori alogene – pădurile secundare de molid, de exemplu. În special în văi, acestea vor fi cu greu capabile să reziste schimbărilor climatice.

“Astfel de monoculturi ar trebui interzise sau cel puțin nu ar trebui să primească un sigiliu de sustenabilitate. În schimb, ar trebui promovate pădurile mixte, care sunt mai rezistente la criză. Certificarea este, în principiu, un instrument bun pentru aplicarea standardelor. Dar întrebarea este ce standarde sunt stabilite aic”, spune Enzenhofer.

UE lucrează la o lege împotriva “greenwashing-ului” produselor ecologice

Pentru a stabili standarde mai înalte pentru etichetele ecologice – sau pentru a crea mai multă claritate pentru consumatori – UE lucrează în prezent la o serie de legi care au rolul de a oferi un cadru. Una dintre acestea este Directiva privind combaterea greenwashing-ului, a păcălirii prin etichete verzi de sustenabilitate și durabilitate.

Comisia Europeană intenționează să prezinte un proiect pe 22 martie. Potrivit unui proiect care a făcut obiectul unei scurgeri de informații spre Der Standard, companiile vor trebui să facă transparent modul în care se ajunge la o declarație de sustenabilitate în viitor.

“În prezent, domeniul auditului de mediu este foarte puțin reglementat – spre deosebire de domenii precum auditul financiar. De asemenea, certificatorii trebuie să fie mai sceptici față de companii atunci când vine vorba de evaluarea de mediu. Ei trebuie să meargă mai departe decât simpla verificare a informațiilor pe care le oferă companiile.”, explică avocatul Jonathan White de la organizația Client Earth.

Încă nu este clar în ce măsură legislația UE se va aplica și auditorilor și certificatorilor.

“Ar fi important ca aici să fie stabilite reguli mult mai clare”, a spus White.

Aceasta este singura modalitate prin care etichetele certificate – de exemplu cele pentru lemnul durabil – ar putea recâștiga încrederea publicului.