Închide

OPINIE Mircea Morariu: 2021 – Îndoieli, temeri, întrebări, dar și regăsirea speranței

Avatar
road, new year, 2021

Fotografie de geralt pe Pixabay

Am îndoieli că ar fi din cale afară de numeroși cetățenii lumii care să fi fost încercați de mari regrete la despărțirea de anul 2020. Bizar, neprietenos, cu totul altfel, 2020 a fost anul în care aproape totul a fost pus sub semnul întrebării. În primul rând capacitatea omenirii de a-și croi așa cum dorește ea și prezentul, și viitorul.

Dacă facem exercițiul simplu de a pune pe două coloane diferite ceea ce am dorit să facem fiecare dintre noi la începutul anului și ceea ce am realizat aievea, dobândim imaginea neputinței și a zădărniciei. Ne-am văzut suspendate, anulate, puse între paranteze nu numai cine știe ce planuri mărețe, ci însuși elementarul drept la existență în limitele normalității. Ne-am trezit îngenunchiați de pandemie, de așa-numitul nou coronavirus, de Sars- Cov-2.

Am devenit de la o zi la alta vulnerabili, însingurați și singuri, obligați să ne reducem la maximum nenumărate libertăți și drepturi. S-au instaurat între noi mari, până mai deunăzi inimaginabile prăpăstii pe care am încercat să le ascundem, să le mascăm prin recursul la monstruoase construcții lingvistice dintre care cel mai ades uzitată a fost distanța socială.

Noian de comunicate, de ordonanțe, de regulamente, trecerea de la stări de urgență la stări de alertă ne-au impus îndepărtări nu doar de la planuri, ci și de semeni. De rude, de apropiați, de prieteni cu care am mai păstrat doar legături firave mediate de omniprezentele, de salvatoarele telefoane mobile. Și de măști. Nu ne-am mai văzut normal unora altora chipurile, adesea ne-am recunoscut anevoie unii altora fețele. Nici ochii multora dintre noi nu au mai fost aceiași. În ei s-au putut citi cel mai des graba, teama, disperarea, nesiguranța zilei de mâine, neputința. Am supraviețuit social doar grație tehnologiei. Am fost fiecare dintre noi întruchipări ale unui nou fel de Robinson Crusoe,  a trebuit să admitem izolarea pe insulele în care s-au transformat propriile noastre apartamente.

Statele însăși și-au revizuit relațiile, normele de colaborare și de conduită, conducătorii, liderii Uniunii Europene au întocmit la repezeală liste, au împărțit spațiile în zone marcate de culori, au recurs la înspăimântătorul Verboten.

Unii dintre acești lideri nu se vor mai regăsi în peisajul politic al anului ce a început în urmă cu doar câteva ore. Începând cu insul care în urmă cu 12 luni era perceput, și nu doar simbolic, drept cel mai puternic om de pe Glob. Virusul i-a demascat acestuia fanfaronada, votul popular a sancționat-o drastic.

Peisajul politic al României este și el, la început de 2021, consistent altul decât era în urmă cu numai 12 luni. Și nu e vorba doar despre faptul că alegerile legislative au trimis în afara jocului parlamentar două partide – PMP și Pro România. Că astfel au fost eliminați din viața publică indivizi nocivi precum Tăriceanu, Ponta, Dăncilă, Șerban Nicolae, Nicolicea, Pleșoianu, Codrin Ștefănescu, Carmen Dan și alții de aceeași teapă, că unii dintre aceștia au fost deja deferiți justiției, că e foarte posibil să le urmeze alții chemați să dea seama pentru ceea ce și-au permis din ianuarie 2017 încoace. Sau că însuși guralivul Traian Băsescu a devenit cu totul invizibil îndată după fatidica zi de 6 decembrie care a adus cu sine înfrângerea unei fiice ce și-a imaginat că ea și familia ei și-ar fi dobândit pe vecie dreptul de a-și bate joc de români. Or,  înfrângerea extrem de greu vorbitoarei Eba echivalează, indubitabil, cu un certificat de excludere din viața publică a fostului președinte al României.

După acel 6 decembrie, cu totul altele sunt și poziția, și importanța PNL și ale Alianței USR-PLUS. Procentele obținute de ele în cel mai recent rând de alegeri le-au spulberat iluziile. Le-a pus în față nota de plată pentru greșeli, supra-evaluări și ignorarea realității. De plătit au plătit și președintele Iohannis, și fostul premier Ludovic Orban,  Pandemia le-a relevat vulnerabilitățile pe care partide și lideri deopotrivă ar trebui să se străduiască din răsputeri să le limiteze, să le atenueze. Alegătorii au dovedit că nu ajunge să li te adresezi obsesiv cu dragi români. 

Numai că, din păcate, deratizarea despre care vorbeam mai sus și căreia le-au căzut victime cum nu se poate mai justificat sus-menționații Tăriceanu, Ponta &co a creat locul ocupat inimaginabil de rapid de dementul AUR. De avocata Soșoacă, de George Simion, de până mai ieri atât de adulatul Sorin Lavric. Unde mai pui că nici PNL, nici USR, nici celelalte partide nu au reușit să facă exact ceea ce își doreau mai mult. Să scoată PSD din ecuația politică a României. Cu sau fără Marcel Ciolacu în frunte, cu sau fără Vasile Dîncu în poziția de ideolog șef, este indubitabil că social-democrații vor continua să conteze și că au mari șanse să se impună la viitoarele alegeri.

La finele anului 2020 omenirea a primit totuși o veste bună. Grație eforturilor unor minți umane a reapărut speranța. Vaccinul anti-COVID a devenit o realitate. Din păcate, nu s-a inventat încă nici un vaccin împotriva agresivității, intoleranței, extremismului, prostiei cărora le dă azi expresie monstruozitatea numită AUR. Salutată iresponsabil de condeieri care în urmă cu 31 de ani încă îl omagiau pe Ceaușescu, care se duceau și se închinau la mormântul ayatolahului Khomeiny și cărora Revoluția le-a adus creșterea masivă a averilor. Și, pe cale de consecință, a agresivității și tupeului. Ele și cei care la întruchipează în viața politică, economică, în mass-media înseamnă marile primejdii ale anului 2021. La mulți ani! 

scroll to top