O țară de 10.000 de oameni din Pacific vrea să schimbe soarta industriei miniere globale

Nauru, al treilea cel mai mic stat de pe planetă, situat în mijlocul Pacificului, și-a anunțat oficial intenția de a demara un proiect de minerit la mare adâncime în decurs de doi ani, în ciuda faptului că Autoritatea Internațională a Fondului Marin (ISA), organismul ONU care gestionează acest tip de activități, nu a elaborat încă niciun fel de reguli și reglementări generale care să le guverneze la nivel global, anunță publicația specializată în probleme de mediu și conservare Mongabay.

Printr-o scrisoare din 25 iunie, președintele statului Nauru, Lionel Aingimea, i-a transmis președintelui Consiliului celei de-a 26-a Sesiuni a ISA că Nauru Ocean Resources Inc. (NORI), o companie mixtă – de stat și privată – ”intenționează să solicite aprobarea unui plan de exploatare” într-un termen de doi ani de acum înainte. Nauru este membru cu drepturi depline al ISA din urmă cu 25 de ani, ceea ce îi conferă autoritatea de a notifica ISA cu privire la această intenție.

Argumentul ”ecologic” al statului Nauru

NORI este în fapt o filială a companiei canadiene The Metals Co., fosta DeepGreen Metals, și deține deja de 15 ani o licență ani pentru explorarea mineralelor în zona Clarion Clipperton (CCZ), pe o suprafață de 4,5 milioane de kilometri pătrați de ”câmpie” abisală, care se întinde între Hawaii și Mexic și despre care cercetări recente au arătat că prezintă o abundență de noduli polimetalici – acumulări de roci de dimensiunea unui cartof, aflate pe fundul mării, care conțin metale valoroase din punct de vedere comercial, cum ar fi cobaltul, nichelul, manganul și cuprul.

În scrisoarea trimisă către ISA, Nauru susține că demersul să vine în întâmpinarea luptei împotriva schimbărilor climatice, prin faptul că intenționează să încurajeze accesul la acești noduli polimetalici, bogați în metale extrem de căutate pentru faptul că sunt utilizate la fabricarea de baterii și sisteme de energie regenerabilă, ajutând astfel tranziția de la utilizarea combustibililor fosili înspre energia verde.

Nauru invocă ceea ce îndeobște se numește ”regula celor doi ani”, o clauză din Convenția ONU privind Dreptul Maritim (UNCLOS), care permite statelor membre să notifice ISA despre intenția lor de a începe exploatarea la mare adâncime.

La rândul său, această notificare obligă ISA să adopte reguli, reglementări și proceduri universal valabile pentru a legifera activitatea minieră propusă. Dacă acest lucru nu este realizat sau realizabil, ISA trebuie să evalueze măcar propunerea minieră a statului membru până la sfârșitul perioadei celor doi ani.

Un vid legislativ periculos

Andrew Friedman, Project Manager pentru exploatarea abisului marin la organizația non-guvernamentală Pew Charitable Trusts, spune că invocarea regulii celor doi ani nu înseamnă neapărat că NORI va primi aprobarea la finalul acestei perioade, însă adaugă că este ”destul de îngrijorat” de viitoarea evoluției a acestei situații.

”Cu siguranță, sunt mai multe șanse ca cererea să se aprobe decât să nu se aprobe”, a declarat Friedman pentru Mongabay.

El a adăugat că, foarte probabil, Comisia Juridică și Tehnică (LTC) a ISA – un organism consultativ format din voluntari, dintre care mulți sunt funcționari publici în țările lor de origine – va fi cea care urmează să evalueze cererea și să decidă dacă aceasta poate fi aprobată sau nu.

”Este adevărat, până acum nu am văzut vreodată vreo cerere de exploatare. Dar, din câte știu eu, LTC nu s-a opus – sau cel puțin nu în trecutul recent – unei cereri de explorare, adică faza preliminară care ar putea ulterior să conducă la exploatare”, a spus el.

Friedman a mai spus că este îngrijorat și de faptul că mineritul la mare adâncime ar putea să pornească înainte de adoptarea unui cod minier adecvat, care să stabilească reguli și reglementări pentru această activitate.

ISA își stabilise anterior un termen limită pentru anul 2020 pentru a finaliza o formă a acestui cod minier, dar negocierile au fost întârziate din cauza pandemiei de COVID-19.

Într-un comunicat de presă, ISA a transmis că se așteaptă să-și reia lucrările în sesiuni de lucru cu privire la reglementările de exploatare înainte de sfârșitul acestui an.

”Nu suntem nici pe departe pregătiți să gestionăm mineritul pe fundul mărilor, la mare adâncime. Nu avem infrastructura de guvernanță adecvată la ISA, nu există capacitatea de a evalua corect aceste cereri”, a mai spus Friedman.

Activiștii de mediu trag semnale de alarmă

Experții de la Deep Sea Conservation Coalition (DSCC) sugerează că invocarea regulii celor doi ani a fost utilizată în scop strategic, pentru a facilita recenta fuziune între fosta companie canadiană DeepGreen Metals și Sustainable Opportunities Acquisition Corporation (SOAC), care împreună au devenit The Metals Co, compania-mamă a NORI.

O companie de achiziții cu scop special (Special Purpose Acquisition Company – SPAC), sau companie cu “cecuri în alb” (blank-check company), are ca scop strângerea de bani printr-o ofertă publică inițială, cu scopul de a cumpăra o altă afacere.

“Cu siguranță, nu poate fi o coincidență faptul că această mișcare, extrem de păguboasă, s-a produs tocmai în acest moment. Acțiunea înaintată de statul Nauru va permite activitățile extractive miniere la mare adâncime înainte chiar ca orice reglementări de mediu să poate intra în vigoare. Este timpul ca guvernele membre ale ISA să pună capăt acestei goane nebune pentru minerit, să anuleze contractele cu DeepGreen, să stopeze de îndată declanșarea regulii celor doi ani, să reformeze ISA și să înceteze cu această abordare retrogradă, din epoca industrială a extragerii resurselor și a distrugerii întregii lumi”, a transmis Matthew Gianni, co-fondatorul DSCC, într-un comunicat.

Într-o declarație pentru BBC, Gianni a adăugat:

”Nauru ar putea declanșa un adevărat potop. Dacă Nauru și DeepGreen obțin o licență provizorie, oricare alte companii sau state ar putea invoca și ele regula celor doi ani, iar atunci întregul proces va aluneca într-un haos total.”

Într-un interviu acordat tot pentru BBC, secretarul general al ISA, Michael Lodge, a minimalizat implicațiile acțiunii declanșate de Nauru, spunând că mai este încă un drum lung de parcurs înainte ca orice minerit la mare adâncime să poată începe.

Dacă Nauru și partenerul său, DeepGreen, ar urma să ceară o licență de exploatare peste doi ani, atunci ar mai exista încă o serie întreagă de obstacole și filtre înainte ca aprobarea să poată fi acordată – inclusiv o evaluare a impactului asupra mediului și a planurilor investitorilor de gestionare și minimizare a daunelor și riscurilor asociate.

”Chiar și în conformitate cu actualul proiect de reglementare, orice cerere de exploatare va urma un proces îndelungat până la aprobare, cu o sumedenie de mecanisme de control”, a spus Lodge, pentru BBC.

Acest proces ar dura cel puțin doi sau trei ani, astfel încât exploatarea efectivă ar putea începe, cel mai devreme, în jurul anului 2026.

Experții solicită un moratoriu de urgență pentru mineritul la mare adâncime

Un grup de peste 450 de experți în științe marine și politici publice din 44 de țări au semnat o declarație comună prin care solicită instituirea unui moratoriu de urgență în chestiunea mineritului la mare adâncime.

Aceștia susțin că acest tip de activitate minieră ar provoca pierderi substanțiale și ireversibile pentru biodiversitatea și funcționarea în sine a ecosistemelor din mări și ocean și că, în prezent, nu există suficiente cercetări științifice riguroase care să ne ajute să înțelegem pe deplin impactul negativ al mineritului la mare adâncime asupra mediului marin.

”Pur și simplu nu știm suficient de multe lucruri despre adâncimile oceanelor pentru a înțelege care va fi impactul mineritului la mare adâncime. Și nu este vorba doar despre efectele de pe fundul oceanului, ci din toată masa de apă marină”, a mai spus Friedman.

Despre Nauru, Insula Plăcută

• Republica Nauru este o țară insulară care ocupă insula omonimă, cunoscută anterior sub numele de Pleasant Island (Insula Plăcută) din Pacificul Central
• Cel mai apropiat vecin este insula Banaba, care face parte din Arhipelagul Kiribati, la 300 km spre est.
• Cu o suprafață de 21 kilometri pătrați, Nauru este a treia cea mai mică țară din lume, după Vatican și Monaco, fiind totodată cel mai mic stat cu republica drept formă de guvernământ.
• În plus, populația sa, de puțin peste 10.000 de locuitori, este a treia cea mai mică din lume, după Vatican și Tuvalu.
• Oficial, țara nu are capitală, însă parlamentul este situat în comunitatea Yaren, iar cel mai mare oraș este Denigomodu.
• Insula a fost descoperită de populații din Micronezia și Polinezia în jurul anului 1.000 î.Hr. A fost anexat și revendicat drept colonie de către Imperiul German la sfârșitul secolului al XIX-lea.
• După Primul Război Mondial, Nauru a devenit teritoriu administrat în comun de Australia, Noua Zeelandă și Regatul Unit, sub mandatul Ligii Națiunilor. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Nauru a fost ocupat de trupele japoneze și a fost ocolit de avansul Aliaților peste Pacific.
• După încheierea războiului, țara a intrat în administrarea Organizației Națiunilor Unite; Nauru și-a câștigat independența în 1968 și a devenit membru al Comunității Pacificului (SPC) în 1969.
• Nauru este o insulă formată din roci fosfatate, cu depozite bogate la suprafață, ceea ce a înlesnit operațiunile miniere de exploatare la suprafață. În anii 1970, Nauru era cea mai bogată țară din lume, după PIB-ul pe cap de locuitor. Resursele de fosfați care au rămas în urma exploatărilor nu mai sunt viabile din punct de vedere economic.
• Cu rezervele de fosfați epuizate în anii 1990 și mediul grav afectat de minerit, trustul care a fost înființat pentru a gestiona bogățiile naturale ale insulei și-a pierdut valoarea și activele. Pentru a face rost de venituri, Nauru a devenit într-o perioadă paradis fiscal și un centru de spălare a banilor, fiind preferată mai ales de miliardarii ruși.
• Din 2001 până în 2008, și din nou din 2012 încoace, a acceptat ajutorul guvernului australian în schimbul găzduirii unui controversat centru de detenție pentru imigranți ajunși în Australia, în special din alte țări din zona Asiei de Sud-Est și a Pacificului. Ca urmare a dependenței economice uriașe de Australia, statul Nauru a fost identificat deseori drept ”stat-client” al Australiei.
• În 2008, Nauru a recunoscut Kosovo ca țară independentă, iar în 2009 a devenit abia a patra țară, după Rusia, Nicaragua și Venezuela, care a recunoscut Abhazia, o regiune separatistă a Georgiei ocupată, de facto, de Rusia. În urma acestui gest politic, Rusia ar fi acordat un ajutor umanitar de 50 de milioane de dolari americani. La 15 iulie 2008, guvernul din Nauru a anunțat un program de renovare a porturilor, finanțat printr-un ajutor de dezvoltare de 9 milioane de dolari, primit din partea Rusiei. Guvernul susține că acest ajutor nu are legătură cu recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud.
• După criteriul Indicelui mediu de Masă Corporală (IMC), locuitorii din Nauru sunt cei mai supraponderali din lume: 97% dintre bărbați și 93% dintre femei sunt supraponderali sau obezi. În 2012, rata obezității era de 71,7%. De altfel, obezitatea printre locuitorii din insulele Pacificului este o afecțiune metabolică foarte des întâlnită.
• Nauru prezintă și cea mai mare incidență în rândul populației pentru diabetul de tip 2, cu peste 40% din populația afectată. Alte probleme grave de sănătate, care provin din dereglările metabolice sunt bolile de rinichi și de inimă, extrem de frecvente în populația micuței națiuni din Pacific.