Parisul post-olimpic: Un triumf financiar sau o problemă economică?

Diverse orașe gazdă au cheltuit bani pe infrastructura “necesară” pentru Jocurile Olimpice, ceea ce a costat țările lor miliarde de euro. În această vară, Parisul găzduiește Jocurile Olimpice de vară pentru a treia oară. Comitetul de organizare insistă că totul este sub control – oare este așa? Orașele gazdă din întreaga lume au avut încredere în bugetul alocat de Comitetul Internațional Olimpic (CIO) și de Comitetul de Organizare a Jocurilor (COJO). Cu toate acestea, mai multe țări s-au trezit că se apropie un pic prea mult de datorii din cauza cheltuielilor, potrivit Euronews.

Bugetele olimpice

Pentru Paris, aproape întregul buget (96%) al Jocurilor Olimpice și Paralimpice Paris 2024 provine din sectorul privat, CIO, companii partenere, casa de bilete pentru jocuri și licențiere.

În acest an, pentru Comitetul de organizare Paris 2024 a fost prevăzut un buget de 4,38 miliarde de euro, iar CIO a acoperit o sumă suplimentară de 400 de milioane de euro, inclusiv costurile operațiunilor de difuzare în gazdă. Aceasta înseamnă că Jocurile de la Paris ar trebui să coste mai puțin decât de obicei, conform site-ului web al Jocurilor Olimpice.

Bugetul organizării Jocurilor, inclusiv organizarea competițiilor, exploatarea locurilor de desfășurare, forța de muncă, tehnologia și transportul, este finanțat aproape în întregime din fonduri private, alături de o contribuție semnificativă din partea CIO.

Conform CIO, există un buget pentru infrastructura sportivă care este finanțat fie din fonduri publice, fie din fonduri private, în funcție de ceea ce există deja în oraș și de ceea ce se dorește să se realizeze după Jocurile Olimpice. Unele gazde pot, de asemenea, să folosească Jocurile ca un catalizator pentru a îmbunătăți infrastructura care nu afectează în mod direct găzduirea Jocurilor.

Gazdele anterioare s-au confruntat cu falimentul

Unele orașe-gazdă au petrecut decenii recuperând datoriile, în timp ce altele sunt încă în proces, iar unele au scăpat basma curată. Altele s-au confruntat cu falimentul după Jocurile Olimpice.

Montreal a găzduit Jocurile de vară din 1976, ajungând să aibă datorii de miliarde de dolari. I-au trebuit trei decenii pentru a-și reveni, recâștigându-și stabilitatea abia în 2006.

Nici Grecia, locul de unde au pornit toate Jocurile Olimpice – Atena, nu a avut o viață ușoară. Criza datoriilor Greciei a avut loc în 2009, iar unii susțin că Jocurile de vară din 2004 au înclinat țara spre faliment.

“Aproape toate instalațiile construite pentru Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, ale căror costuri au contribuit la criza datoriilor Greciei, sunt acum abandonate”, potrivit lui James McBride și Melissa Manno de la Council on Foreign Relations (CFR).

Alții insistă că nu este cazul. Într-o lucrare trimisă Euronews de către CIO, intitulată Re-analiză, măsurare și percepții eronate ale depășirii costurilor la Jocurile Olimpice, se spune că: “Costul Jocurilor Olimpice reprezintă mai puțin de 0,28% din PIB; prin urmare, este clar că Jocurile nu pot provoca o criză economică națională gravă”.

CIO a declarat pentru Euronews: “Îmbunătățirile în planificarea urbană, combinate cu vizibilitatea globală acordată orașului în timpul Jocurilor, au dus la o creștere considerabilă a turismului după Jocuri: în 2003, Grecia a înregistrat 12 milioane de vizite turistice; în timp ce, în 2015, Banca Greciei a raportat aproximativ 23,5 milioane de vizitatori în țară.”

Nu există dovezi solide că Jocurile Olimpice din 2004 au declanșat criza datoriilor Greciei, dar este posibil ca costurile suportate de oraș și de țară să nu fi ajutat situația financiară a acesteia.

Acele Jocuri Olimpice rămân un subiect controversat, deoarece CIO continuă să afirme că au fost un lucru pozitiv pentru oraș. Cu toate acestea, o întrebare care ar trebui pusă oricărui oraș care găzduiește Jocurile Olimpice ar putea fi: A fost orașul în stare bună de funcționare înainte de comisia sa de găzduire?

Unul dintre cele mai mari orașe care au “plătit prețul” a fost Jocurile de iarnă de la Soci din 2014. Bugetul inițial a fost de aproximativ 9,5 miliarde de euro, iar costul final a ajuns să fie de aproximativ 47 de miliarde de euro – cele mai scumpe Jocuri Olimpice de până acum.

CIO explică faptul că mass-media umflă această cifră deoarece include proiecte care nu au fost necesare pentru Jocuri. Acestea au fost folosite ca catalizatori pentru reproiectarea sistemului de transport și a infrastructurii urbane, în speranța de a crea o destinație turistică pe tot parcursul anului.

Cu toate acestea, Rusia a promis să plătească costurile prin intermediul investitorilor privați super-bogați pentru a scuti statul de povara sa, dar, odată cu prima aniversare, cel puțin doi oligarhi și-au vărsat activele în creștere asupra statului – forțându-i pe contribuabilii ruși să plătească factura, potrivit AP.

CIO a contrastat aceste informații cu un raport PriceWaterhouseCoopers pe care l-a comandat, care spune că investiția în OCOG și în spațiile sportive a fost de “doar” aproximativ 11,2 miliarde de euro.

Efectul Paris

În trecut, o mare parte din bugetul olimpic a fost pusă deoparte pentru a construi infrastructura necesară, cum ar fi satul olimpic, spații suficient de mari pentru ceremoniile de deschidere și de închidere, facilități sportive și locuințe.

COJO a depus eforturi pentru ca Jocurile din acest an să fie prietenoase cu mediul și economia. În 2014, CIO a introdus un set de reforme pentru Agenda Olimpică 2020. Prima recomandare a fost pentru: “CIO să promoveze în mod activ utilizarea maximă a instalațiilor existente și utilizarea locurilor temporare și demontabile. CIO să permită, pentru Jocurile Olimpice, organizarea unor sporturi sau discipline întregi în afara orașului gazdă sau, în cazuri excepționale, în afara țării gazdă, în special din motive geografice și de durabilitate”.

Când Parisul a fost ales să găzduiască Jocurile Olimpice din 2024, a devenit “prima manifestare a modului în care aceste recomandări au fost pe deplin aplicate”, potrivit CIO. Pentru a reduce șansele de îndatorare și pentru a ține pasul cu obiectivele de durabilitate, 95% din instalații sunt existente sau temporare.

Parisul va folosi câteva repere emblematice pentru a găzdui competiții – volei sub Turnul Eiffel, echitație și pentatlon la Palatul Versailles, precum și stadioane existente, Roland Garros pentru tenis și stadionul național de fotbal Stade de France.

Pentru jocuri a fost construit un singur sit cu destinație specială, și anume Centrul acvatic. După jocuri, acesta va deveni un centru sportiv comunitar în Seine-Saint-Denis. Adidas Arena este o altă instalație nou construită. Nu a fost construit special pentru Jocurile Olimpice, dar va fi folosit pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice.

Satul olimpic este un cost inevitabil. Anul acesta se întinde în trei orașe – Saint-Denis, Saint-Ouen-sur-Seine și L’Île-Saint-Denis – și va fi transformat în cartiere și spații de birouri cu facilități după jocuri.

O schimbare benefică pentru oraș, primarul Anne Hidalgo a reușit să accelereze procesul de decontaminare a râului Sena, care a fost folosit pentru găzduirea ceremoniei de deschidere. Atleții au defilat pe structura deja existentă, în loc să construiască un nou loc de desfășurare.

Joc de așteptare

Până când jocurile nu se vor încheia, va fi greu de prezis rezultatul financiar pentru Paris.

Aproximativ trei miliarde de oameni urmăresc Jocurile Olimpice care au loc la fiecare patru ani. Aceasta înseamnă că există o oportunitate enormă de a-i influența pe ceilalți prin crearea unor Jocuri Olimpice durabile și favorabile economiei. Acest lucru nu a fost încă realizat.

Vorbind pentru Euronews, CIO a declarat: “Ca primele Jocuri Olimpice planificate și livrate în cadrul Agendei Olimpice 2020, Paris 2024 este o demonstrație a impactului pozitiv al acestor reforme ambițioase ale CIO și a capacității organizatorilor francezi de a adapta Jocurile la nevoile gazdelor lor și la vremurile în care trăim.

“În ciuda faptului că s-a confruntat cu un context global dificil pe parcursul ciclului său de viață de șapte ani, Comitetul de organizare a reușit să mențină un buget echilibrat, cu aproape toate cheltuielile acoperite de venituri private și creșteri care sunt sub rata inflației pentru perioada respectivă. Același lucru se poate spune despre bugetul SOLIDEO pentru lucrări de infrastructură, care este finanțat în proporție de 60% din fonduri private, fiecare investiție publică oferind moșteniri pe termen lung pentru comunitățile aflate în dificultate.

“La aceasta se adaugă un efect de pârghie estimat la 3 EUR de impact economic pentru fiecare euro de investiție publică, rezultând beneficii economice nete de aproximativ 9 miliarde EUR. La rândul lor, acestea produc venituri fiscale în valoare de 5,3 miliarde EUR. Aceasta este încă o dovadă a faptului că Jocurile pot aduce beneficii economice substanțiale gazdelor lor, fiind în același timp responsabile din punct de vedere social și al mediului.”

Președintele Jocurilor Olimpice, Tony Estanguet, a declarat în cadrul unei conferințe de presă, cu o săptămână înainte de începerea jocurilor, că acestea au cheltuit 4,5 miliarde de euro, cu 220 de milioane mai mult decât bugetul alocat.