Predicții PwC: 2024 va fi anul ”liniștii de dinaintea furtunii”. În 2025 – apocalipsa fiscală

Cel mai probabil, anul 2024 – un an cu patru rânduri de alegeri – va fi mai liniștit din punctul de vedere al creșterii taxelor sau al impunerii de noi taxe, însă anul 2025 va repune taxarea pe lista scurtă de priorități guvernamentale, arată o analiză a companiei de consultanță PwC.

Modificările de taxe cu impact pentru contribuabili vor continua în anii următori pentru a readuce treptat bugetul național la un sold negativ apropiat de pragul de 3% din PIB. În următorii trei ani, țintele de deficit bugetar sunt: 5% în 2024, 4,7% în 2025 și 4,2% în 2026, indică analiza citată.

Predicțiile celor de la PwC pornesc de la câteva premise pe care le ia în calcul inclusiv Ministerul de Finanțe în creionarea strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2024-2026 și care, pe scurt, pot fi sintetizate astfel:

• măsurile fiscale deja luate în ultimele luni din 2023 ar trebui să suplimenteze veniturile bugetare cu 1% din PIB, dar se pot dovedi insuficiente pentru încadrarea în ținta de deficit bugetar;
• îmbunătățirea colectării prin măsuri administrative, prognozată de asemenea la 1% din PIB, are un risc major de a nu se materializa și perioada electorală va pune presiuni serioase asupra cheltuielilor statului.

Însă aceste îngrijorări privind eficacitatea măsurilor care ar trebui să scadă deficitul bugetar privesc anul 2024, întrucât din 2025 vor intra în joc angajamentul față de Comisia Europeană de a scădea și mai mult deficitul bugetar, precum și angajamentul din PNRR de a continua reforma sistemului fiscal.

Ministerul de Finanțe face referire la ambele, iar analiza consultanților de la PwC detaliază posibilele direcții în care va merge mult-discutata reformă a sistemului fiscal.

Așa cum s-a discutat, România are o situație macroeconomică fragilă din cauza deficitelor mari – deficitul de cont curent și deficitul bugetar care arată, de fapt, că economia crește datorită consumului susținut din importuri pe datorie.

Pentru a atenua riscul, deficitul bugetar trebuie să devină sustenabil, adică de cel mult 3% din PIB conform standardelor europene. Însă misiunea nu este atât de simplă pentru că ultimii ani au însemnat crize suprapuse cauzate de pandemie, distorsionarea lanturilor de aprovizionare și războaie care au necesitat cheltuieli neprevăzute.

Acestea s-au adăugat unor cheltuieli în creștere cu personalul bugetar și cu asistența socială, în special cu pensiile, în vreme ce veniturile bugetare din taxe și impozite au rămas înghețate în jurul a 27% din PIB, potrivit Eurostat, față de o medie UE de 40% din PIB.

Venituri bugetare mici, pierderi din TVA

Cauzele veniturilor bugetare reduse sunt multiple: numărul redus de plătitori, evaziunea fiscală, capacitatea administrativă slabă și chiar fenomenul muncii la negru.

Numărul de contribuabili care datorează impozit pe profit era anul trecut de 120 mii de persoane juridice. În schimb, numărul microîntreprinderilor ajunsese la circa 800 de mii fiind consecința modificării regimului fiscal al acestora, prin majorarea plafonului cifrei de afaceri de incadrare de la 65.000 euro în urmă cu zece ani la 1 milion de euro în 2017.

Numărul salariaților care contribuie la sistemele de pensii și sănătate este de 5,5 milioane persoane, iar al pensionarilor de aproape 5 milioane, situație care pune presiune asupra sistemelor de asigurări sociale.

În același timp au apărut multe excepții, scutiri la toate capitolele Codului fiscal pentru anumite categorii de persoane sau bunuri ori servicii: la impozitul pe venit, contribuții de asigurări, TVA și altele.

Practic, numărul celor care datorează taxe s-a tot subțiat în ultimii ani, fapt care a devenit vizibil în încasările bugetare, contrar așteptărilor inițiatorilor acestor măsuri care sperau că o povara fiscală mai mică va contribui la o conformare la plată mai mare si o colectare adecvata. Și vedem acest lucru cel mai bine în cazul TVA pentru care Comisia Europeană efectuează anual analize privind decalajul de încasare generat de evaziune, insolvențe sau slabă administrare.

România are un decalaj de încasare a TVA de 36%, deci mai mult de o treime din TVA nu ajunge la buget, în timp ce media UE este de 5,4%. Statele din regiunea noastră geografică aveau decalaje mari, similare cu ale României, dar au luat măsuri foarte eficiente.

De exemplu,  Bulgaria, care se clasa mai rău decât România la colectarea TVA, a ajuns acum la un decalaj de încasare a TVA de numai 4,9%, aflat sub media UE.

Polonia a reușit să îl diminueze de la 25% la 3,3 %.

Numitorul comun: un mix de reforme și digitalizare a administrațiilor fiscale, legislație modernă și colaborarea cu mediului de afaceri în identificarea măsurilor.

Suplimentar, România are o economie informală importantă, respectiv autogospodărirea în zona rurală, și o pondere însemnată de 26%, conform Eurostat, de persoane aflate la vârstă activă (15-64 ani) care nu lucrează și nici nu sunt înscriși la școală. Acest lucru indică o problemă cu munca la negru, dar și cu politicile de stimulare a angajării la anumite categorii sociale.

La ce modificări de taxe ne putem aștepta?

Documentul Ministerului de Finanțe care stă la baza scrierii bugetului, ”Strategia fiscal-bugetară”, face referire la ”efectuarea unei analize a modului de impozitare a capitalului versus impozitarea muncii” de către Banca Mondială, ”iar recomandările considerate de Guvernul României necesar a fi implementate vor avea în vedere un sistem fiscal adaptat la evoluția economiei, astfel încât să faciliteze creșterea economică și să crească ponderea veniturilor fiscale în PIB.”

Așa cum știm, a fost constant pusă în discuție impozitarea progresivă a veniturilor persoanelor fizice, iar propunerea Băncii Mondiale este invocată în susținerea revenirii la un sistem de cote progresive. Documentul ministerului lasă deschisă această variantă pentru anii următori.

În ceea ce privește impozitul pe profit, documentul menționează simplificarea stimulentului fiscal pentru cercetare–dezvoltare, realizarea unei analize a eficienței scutirii de impozit pentru profitul reinvestit și  continuarea reducerii graduale a ariei de aplicabilitate a regimului special de impozitare pentru microîntreprinderi.

Alte modificări urmează să aibă loc la impozitarea proprietăților imobiliare care se va efectua la valoarea de piață, iar scutirile în domeniul impozitării proprietății ce se acordă de drept vor fi limitate și reconsiderate.

După tot tumultul din toamna anului 2023, mai poate fi cineva surprins că mai sunt și alte modificări avute în vedere?

Diminuarea deficitului bugetar se va face preponderent prin creșterea veniturilor din taxe și impozite și mai puțin prin raționalizarea cheltuielilor. Acest semnal a fost evident odată cu majorarea substanțială a pensiilor recent aprobată.

Chiar dacă guvernul a luat unele măsuri de temperare a cheltuielilor statului, acestea nu vor fi niciodată suficiente pentru a acoperi necesarul de resurse ale statului. Este o realitate că la venituri fiscale de 27% din PIB nu ne putem aștepta la servicii publice de calitatea celor din state care au venituri de 40% din PIB.

Desigur că un astfel de salt nu este posibil pe termen previzibil, dar o îmbunătățire măcar până la 30% din PIB este cât se poate de rezonabilă. Cum poate fi obținută?

În opinia consultanților de la PwC, eliminarea distorsiunilor din sistemul fiscal și asigurarea echității sunt principii corecte care trebuie puse în practică și, fiind asumate prin PNRR, erau și predictibile. Printr-o reașezare a sistemului fiscal și mărirea bazei de contribuabili cu siguranță se pot suplimenta veniturile bugetare.

Însă măsurile luate au inclus și experimente care credem că isi vor arată limitele și chiar efectul nociv foarte curând, așa cum este impozitul minim pe cifra de afaceri.

Efortul companiilor atât financiar, cât și de conformare va însemna un plus de circa 6 miliarde lei la buget. Raportată la suma de circa 40 miliarde lei pe care România o pierde la TVA, conform Comisiei Europene, este de la sine înțeles că o mobilizare a administrației fiscale pentru a colecta TVA ar fi incomparabil mai eficientă și utilă pentru buget și economie, decât cele câteva miliarde potențial a fi colectate de la companii.

Unele companii pot lua decizii de a renunța la investiții dacă impozitul acesta va reprezenta o povară prea mare și le va diminua avantajul competitiv, respectiv nu vor obține o profitabilitatea destul de mare pentru a susține financiar impozitul minim, tocmai datorită efortului investitional.

”Ca urmare, credem că reforma și dotarea cu noi tehnologii a administrației fiscale ar putea îmbunătăți mult încasările din taxe și impozite, prin combaterea evaziunii, creșterea capacității de control, dar și o conformare mai facilă pentru contribuabili. Deocamdată vedem eforturi de operaționalizare a sistemului de facturare electronică generalizate, SAF-T, sistemelor e-transport și esigiliu și a modulelor de analize de date care ar urma să contribuie la o colectare mai bună a taxelor în anii următori”, apreciază analiștii PwC.

Implementarea accelerată a digitalizării administrației fiscale este estimată la 1% din PIB în perioada 2024-2027, dar strategia fiscal-bugetară precizează că luarea în considerarea ex-ante a unor sume suplimentare din aceste surse reprezintă un risc major pentru deficitul bugetar.

”Concluzionând, deficitul bugetar va rămâne o problemă serioasă de rezolvat în anii următori și va fi nevoie de un mix de măsuri care să vizeze cei doi piloni ai sistemului fiscal, legislație și administrare, bazate însă pe voință politică, studii de impact și o cooperare strânsă cu mediul de afaceri. O consolidare fiscală credibilă poate crește veniturile bugetare la 30% din PIB, poate menține economia atractivă pentru investitori, iar însoțită de reforme structurale poate duce la o creștere economică sustenabilă”, se arată în încheierea analizei citate.