România, potențial nevalorificat: cele mai multe ferme din UE, dar codașă la producția Bio

Timp de citire: 4 minute

Cel mai mare număr de ferme (cele mai multe familiale) din UE se află în România (circa 3,5 milioane), dar acest lucru nu pare să ne ajute nici măcar când e vorba de produse bio, care se obțin, de obicei pe plantații mici.

Cu doar 2,9% suprafață ecologică din totalul suprafeței agricole, România se clasează pe ultimele locuri la produsele agricole cu valoare adăugată mare, potrivit cursdeguvernare.ro.

Media europeană e de 8,5% din suprafață – iar performerii sunt Elveția (25%), Suedia și Estonia cu 20%, Italia și Cehia cu 15%. Germania și Franța au câte 7,7% din suprafață ecologică din totalul suprafeței agricole.

Astfel că e bine nu doar să fim atenți la ”produsele românești” din piețe – ci, în primul rând, să reflectăm la soluțiile care pot monetiza în România acest uriaș potențial.

Agricultura ecologică din România se dezvoltă greu și mai mult de jumătate din suprafața de peste 270.000 de hectare, certificată ca atare, este destinată recoltelor care la care nu se adaugă valoare prin procesare, cum sunt cerealele (33% din suprafața ecologică), în cea mai mare exportate.

În aceeași statistică intră și pășunile (24%), necultivate dar unde cresc animale de asemenea exportate (unele vii), potrivit datelor oficiale.

Tot restul de suprafață agricolă ecologică este insuficient în comparație cu marea varietate de produse bio, pe care, de altfel, România le importă.

Pe de altă parte, agricultura ecologică din România acoperă doar 2,9% din suprafaţa agricolă a României, a cincea cea mai mică din UE, după Malta (0,5%), Irlanda (1,6%), Bulgaria (2,3%) și Regatul Unit (câte 2,6%), potrivit datelor Eurostat.

Ținta Comisiei Europene până în 2030 este ca UE să folosească 25% din terenurile sale agricole pentru agricultura ecologică.

„Dorim ca suprafața cultivată în sistem ecologic să ajungă la 15-20% în perioada următoare”, își propune ministrul Agriculturii, Adrian Oros, încă de astă toamnă.

Tabloul sărac al agriculturii bio din România

Importurile de produse bio acoperă circa 80% din piața autohtonă, care era de circa 65 de milioane de dolari în 2018, potrivit celor mai recente estimări citate de Departamentul de Agricultură al SUA (USDA).

Statistici parțiale spun că segmentul produselor bio a crescut în prima jumătate a anului 2020 față de aceeași perioadă din 2019 cu 18%. Ritmul de creștere a fost mai scăzut față de 26%, cât se înregistrase în S1 / 2019 față de S1 / 2018, potrivit unei analize realizată anul trecut de RetailZoom.

Pe de altă parte, problemele agriculturii românești în ansamblu se reflectă și în dezvoltarea sectorului său ecologic, despre care USDA spune că are „perspective pozitive”, de creștere anuală de 10 – 15%.

Cea mai mare problemă este polarizarea suprafețelor ecologice, fiind evidentă disproporția în defavoarea produselor cu valoare adăugată ridicată.

Din cei 10.405 de operatori ecologici certificați la nivelul anului trecut, numai 402 erau procesatori, potrivit evidențelor Ministerului Agriculturii (MADR).

În 2019, din suprafața totală de 395.576 ha cultivată în sistem ecologic, ponderea cea mai mare o dețin cerealele (32%), urmate de:

culturile permanente pășuni și fânețe 24%,
culturile industriale 19%,
plante recoltate verzi (furaje) 8,46%,
culturi permanente (livezi, vită-de-vie, arbuști fructiferi) 4,85%,
leguminoase uscate și proteaginoase pentru producția de boabe (inclusiv semințe și amestecuri de cereale și leguminoase) 1,82%,
legume proaspete 0,17%,
plante tuberculifere și rădăcinoase 0,13%, potrivit unei analize SWOT a MADR pentru Planul Național Strategic în sector.

Interminabila problemă a asocierii

Faptul că suprafața agricolă a României este fărâmițată în mici ferme sau numai gospodării, nu ajută. Micii fermieri nu au resurse pentru a urma cursul costisitor al conversiei care să-i ducă la o producție ecologică certificată.

„Exportăm subvenții”, spunea Adrian Oros, ministrul Agrigulturii, la conferința „Capitalul autohton – nivelul următor: planurile de adecvare și de internaționalizare în noua economie post-Covid”, organizată de CursDeGuvernare, la sfârșitul lunii trecute.

Ca urmare, „când sunt accesate măsurile de finanțare, membrii unei cooperative, au din start 20% intensitate de sprijin mai mare. Dacă jumătate dim membrii acelei cooperative sunt sub 40 de ani, mai au încă 10% și încă 10% dacă vin din zone cu constrângeri naturale”, a spus Adrian Oros.

Planurile Ministerului Agriculturii au în vedere ca în Planul său Național Strategic, circa 550 de milioane de euro să fie dedicați agriculturii ecologice, potrivit oficialului citat.

Problema este că acești bani vor fi dificil de obținut de cei 10.405 „operatori înregistrați în agricultura ecologică în 2020”, potrivit 2020, dacă aceștia nu se vor asocia.

Subvenții și costuri (dis)proporționate

Contează însă și destinația banilor. La nu mai puțin de 580 de milioane de euro s-a ridicat suma totală autorizată în anul calendaristic pentru așa numita „plată pentru înverzire”, sau „plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu” pentru:

diversificarea culturilor;
menținerea pajiștilor permanente existente;
prezența unei zone de interes ecologic pe suprafață agricolă (ZIE)”, potrivit raportului de activitate al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agriculturii (APIA) pe 2020.

În schimb, sprijinul pentru cele 6 pachete de sprijin ale conversiei la metodele de agricultură ecologică și de menținere a practicilor specifice acesteia, a fost de de peste 7 ori mai mic (80,5 mil. euro).

Sprijinul acordat pentru conversie variață de la 39 euro / hectar de pajiște la 530 de euro / hectar de vie și 620 euro / hectar de livezi. Sprijinul pentru menținerea metodelor de agricultură ecologică variază între 73 de euro și 479 euro pentru vii, potrivit APIA.

În același timp, tarifele de certificare și de inspectie anuale sunt de sute de euro anual.