Sorin Ioniță: Un guvern PSD, cu opoziția cumpărată la preț de Black Friday

Autor: Sorin Ioniță, paleo-liberal (adică din soiul cel vechi), partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent, consultant pe reforma instituțională și descentralizare în Europa de Est și Balcani, pentru contributors.ro

PNL a decis să voteze învestirea guvernului Luca Niculescu, după care va trece în opoziție. Ilie Bolojan explică gestul prin responsabilitatea față de țară, nevoia de stabilitate, continuarea reducerii deficitului și urgența rectificării bugetare. Iată un aranjament interesant: liberalii vor contribui la instalarea unui guvern pe care promit să nu-l susțină politic după aceea! În ultimii ani în România separarea dintre putere și opoziție s-a tot blurat, dar parcă niciodată mai mult decât acum.

Între argumentele invocate, cel mai curios mi se pare cel bugetar. Fără un guvern cu puteri depline, avertizează Bolojan, ambulanțele ar putea rămâne fără motorină, iar unele servicii publice fără finanțare. Posibil, dar explicația ridică mai multe întrebări decât rezolvă. Cheltuielile de personal și cele pentru bunuri și servicii sunt bugetate distinct. Dacă lipsesc banii pentru combustibil sau consumabile, problema trebuie explicată concret: ce linii s-au epuizat, de ce și cine le-a planificat? Dacă, aşa cum se strigă din vară încoace, lipsesc banii pentru salariile din sănătate sau alte sectoare unde acestea reprezintă partea principală și previzibilă a cheltuielilor, întrebarea e și mai serioasă. Salariile din octombrie-decembrie nu sunt o calamitate naturală, apărută pe neașteptate, deci ori s-au calculat bugetele instituţiilor extrem de prost, ori se minte fără jenă.

Cu alte cuvinte, jelania generalizată şi înghiţită fără întrebări de presă a rectificării bugetare nu explică deloc cum s-a ajuns aici și nici de ce votarea unui guvern ar fi singura soluție, când realocări de fonduri se puteau face în parlament (a doua minciună a “rectificării”). A transforma o problemă de execuție bugetară într-un argument de urgență politică e foarte convenabil pentru toți, ca să nu mai întrebăm noi despre cauze reale ale problemelor.

Din această tranzacție, PSD obține bună parte din ce urmărea Grindeanu: asocierea PNL cu noua formulă de guvernare, măcar la momentul instalării. Formal, liberalii vor fi în opoziție. Practic, votul lor va putea fi invocat ori de câte ori PSD va avea nevoie să dilueze răspunderea pentru decizii impopulare. Guvernul va fi controlat 100% de ei dar retorica PSD şi a presei controlate de sistemul politico-militar şi camarila Cotroceni va fi că “PNL e ca şi când ar fi în coaliţie” pentru că a votat, ceea ce va submina pretenţiile PNL de a fi în opoziţie.

Situația va fi cu atât mai ambiguă dacă oameni promovați anterior de PNL rămân în instituţii (de exemplu şefi de inspectorate şcolare, unde PNL prin tradiţie domină, dar şi în alte agenţii) iar primarii şi baronii locali liberali continuă să negocieze finanțări cu ministerele. Asta nu echivalează juridic cu participarea la guvernare, dar politic oferă suficientă muniţie pentru a întreține confuzia. PSD va putea spune că liberalii sunt parte a aranjamentului, în timp ce PNL va trebui să explice de ce e împotriva acestui aranjament pe care tocmai l-a votat cu câteva luni în urmă.

În executiv treaba e clară. PSD primește 12 portofolii, inclusiv Internele, Transporturile, Justiția și Apărarea. Marian Neacșu devine vicepremier și ministru de Interne, într-o poziție de mare influență asupra administrației. Luca Niculescu va conduce formal, dar nu-s iluzii despre capacitatea lui de a impune ceva lui Neacşu şi PSD în general. Iar după învestire, dinamica parlamentară va rămâne cea din ultimul an: AUR se va opune oficial guvernării dar va coopera eficient cu PSD în materie de politici, numiri şi inițiative legislative, alături de oameni din SOS, de la Ponta etc.

Vor exista deci două planuri de acţiune ale viitoarei guvernări. Primul e cel economic și administrativ, unde PSD a promis creşterea veniturilor și relansarea economiei, respingând noi majorări de taxe. Numai că România trebuie simultan să reducă deficitul uriaş. Guvernul va avea de ales între cheltuire, venituri suplimentare și reforme care deranjează grupuri bine instalate în sistem. Deci se va merge pe amânări, paleative, distribuirea selectivă a resurselor și promisiuni fără acoperire. Contabilitatea publică permite artificii de calendar iar deficitele pot fi escamotate o vreme, cum au mai fost. După un timp, toate se vor sparge în capetele lui Luca Niculescu şi Nazare, ministrul de finanţe: ei doi vor fi Luca&Alex Sărăcie, care nu lasă ministerele PSD eminamente cheltuitoare să lucreze.

Al doilea plan, important, va fi războiul politico-cultural: se va amplifica zarva cu teme tip MAGA pentru a îngropa dezbaterea pe subiectele reale, economico-administrative. PSD și AUR au oricum un limbaj comun: suveranitatea, tradițiile, familia, suspiciunea față de Bruxelles, criticile la adresa Ucrainei și a lui Zelenski. Disputele identitare şi de valori, cu sau fără legătură cu realităţile româneşti, produc emoție ieftină, dar sigură, mobilizează publicul și mută atenția de la întrebările plictisitoare despre deficit, reforme și management.

Guvernul Niculescu-Neacşu va administra bugetul cu prudență selectivă şi va spune la Bruxelles tot ce vor ăia să audă, în timp ce spațiul public va fi ocupat de războaie culturale transplantate, în bună măsură, din repertoriul MAGA. Unii ne vor ţine ocupaţi cu valorile naționale şi suveranitatea, iar ceilalţi vor împărți contractele și subvențiile, inclusiv cu primii. În această privinţă PSD şi AUR se vor completa perfect în vreme ce vor nega tot timpul că formează o coaliţie.

Sub preşedinţia lui Nicuşor, PSD a tras lozul cel mare: guvernarea cu putere concentrată şi responsabilitate distribuită, pe care a urmărit-o şi sub Iohannis. Şi astfel vom putea patenta inovaţia cea mai importantă a democraţiei originale româneşti: un guvern care a înglobat opoziția în coaliţia cu care lucrează, permiţându-i totuşi să pretindă de ochii lumii că nu se află acolo.