Studiu: Incidența psoriazisului, în creştere, mai ales în regiunile cu venituri ridicate

Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică a pielii care afectează persoane de toate vârstele şi poate avea un impact important asupra calităţii vieţii. Înţelegerea felului în care apare şi se răspândeşte în timp, la nivel mondial, ajută la conturarea unei imagini mai clare a poverii sale globale şi la orientarea eforturilor de sănătate publică spre un diagnostic mai bun şi îngrijire medicală adecvată.

Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică a pielii, cu evoluţie îndelungată, care afectează milioane de persoane în întreaga lume. Această boală inflamatorie cronică, necontagioasă, accelerează procesul de reînnoire a celulelor pielii.

În mod normal, pielea se regenerează într-un ciclu de 28-30 de zile, însă la persoanele afectate, acest proces are loc în doar 3-4 zile. Rezultatul este apariţia de plăci roşii îngroşate, acoperite de scuame alb-sidefii, semn al unei activităţi imune intense.

Deşi cauzele exacte nu sunt complet elucidate, boala are o puternică componentă genetică şi imunologică, la care se adaugă factori de mediu şi stresul emoţional, recunoscuţi drept declanşatori sau factori agravanţi.

Afecţiunea apare în mod egal la femei şi bărbaţi, de obicei între 15 şi 30 de ani, dar poate debuta la orice vârstă, inclusiv la copii sau vârstnici. Studiile internaţionale indică două vârfuri de incidenţă: între 16-22 de ani şi 57-60 de ani.

Deşi psoriazisul are o istorie lungă în literatura medicală, răspândirea şi dinamica acestei afecţiuni variază de la o regiune la alta, ceea ce face esenţială supravegherea evoluţiei bolii pentru a ghida corect deciziile de sănătate publică.

Ratele incidenţei bolii sunt în creştere la nivel mondial, iar această tendinţă este aşteptată să continue până la mijlocul secolului, potrivit unei analize realizate de cercetători din China şi publicată recent în revista JAMA Dermatology, informează 360medical.

Studiul arată că povara bolii este mai mare în regiunile cu venituri ridicate, cum sunt America de Nord şi Europa de Vest, în timp ce în Asia de Est şi Africa subsahariană estimările sunt mai mici, deşi autorii avertizează că lipsa datelor în unele zone poate duce la subestimarea numărului real de cazuri.

Cercetătorii au analizat cum s-a schimbat incidenţa psoriazisului din 1990 până în 2021 şi, pe baza acestui tipar în timp, au estimat cum ar putea evolua până în 2050, separat pe grupe de vârstă, pe sexe şi pe regiuni ale lumii.

Autorii au folosit ratele de incidenţă standardizate pe vârstă, tiparele regionale ale incidenţei şi prevalenţei, şi legăturile dintre povara psoriazisului şi Indicele Sociodemografic. Datele au provenit din Global Burden of Disease Study 2021 şi au acoperit perioada 1990–2021, incluzând rate specifice pe vârstă, sex şi regiune pentru incidenţă, prevalenţă şi ani de viaţă ajustaţi în funcţie de dizabilitate (DALY) în 236 de ţări.

La nivel mondial, povara psoriazisului a crescut uşor între 1990 şi 2021. Ratele de incidenţă standardizate pe vârstă la bărbaţi au urcat de la 56,89 la 62,77 la 100.000 de locuitori, ceea ce reprezintă o creştere de 10,3%, iar la femei de la 57,08 la 61,26 la 100.000, o creştere de 7,3%.

Pe baza datelor până în 2021, prognozele indică o creştere a incidenţei standardizate pe vârstă până în 2050, la aproximativ 70 la 100.000 la bărbaţi şi 66 la 100.000 la femei.

În 2021, diferenţa dintre sexe a fost mică, de circa 1,5 la 100.000, iar ambele sexe au avut creşteri graduale în timp.

Când au refăcut calculele fără datele din 2021, estimarea pentru bărbaţi a indicat o evoluţie viitoare mai modestă, aproape stabilă, şi cu marjă mai mare de incertitudine, în timp ce pentru femei rezultatele au rămas practic neschimbate faţă de analiza iniţială; autorii spun că diferenţa dintre sexe trebuie clarificată în studii viitoare.

Analiza pe regiuni a evidenţiat variaţii importante la nivel mondial: America de Nord şi Europa de Vest au avut cele mai mari rate brute de incidenţă şi prevalenţă, în timp ce Asia de Est şi Africa subsahariană au avut o povară estimată mai mică, dar cu menţiunea că disponibilitatea limitată a datelor şi subdiagnosticarea pot influenţa aceste estimări.

Incidenţa specifică pe vârstă a arătat diferenţe între sexe relativ similare la copii şi adolescenţi între 5 şi 19 ani, cu rate uşor mai mari la tinere până în jurul vârstelor 25–29 de ani, când valorile devin similare; după acest interval, incidenţa la bărbaţi creşte mai pronunţat.

Calitatea datelor a variat între ţări, notează autorii, care subliniază că nu există registre standardizate, sisteme de codare uniforme sau măsuri comparabile privind utilizarea serviciilor medicale, astfel încât comparaţiile între regiuni rămân estimări care pot să nu reflecte complet situaţia reală.

Incidenţa şi prevalenţa măsurate ca valori generale nu reflectă cât de gravă este boala la fiecare persoană în parte, iar analiza nu a luat în calcul influenţe precum poluarea sau alimentaţia.

Prognozele până în 2050 ar putea să nu ţină cont de schimbări viitoare în diagnostic, acces la îngrijire sau eficacitatea tratamentului.

Autorii notează că o creştere a diagnosticului poate merge în paralel cu o mai bună conştientizare în rândul medicilor şi cu extinderea opţiunilor terapeutice, mai ales că majoritatea medicamentelor sistemice actuale pentru psoriazis au intrat pe piaţă după 2013.

În ceea ce priveşte povara mai mare observată în regiunile cu venituri ridicate, autorii discută mai multe scenarii posibile, de la niveluri diferite de raportare şi o atenţie mai mare din partea medicilor faţă de boală, până la ipoteze legate de condiţiile de igienă sanitară ale societăţilor moderne, sau de factori alimentari care ar fi putut influenţa treptat ratele în timp.

În ansamblu, analiza arată că psoriazisul are o povară globală în uşoară creştere şi probabil va continua să se intensifice până în 2050, mai ales în regiunile cu venituri ridicate. Diferenţele dintre zone şi dintre sexe subliniază nevoia de date mai bune şi de supraveghere constantă, însă autorii avertizează că limitele actuale ale informaţiilor disponibile nu permit, deocamdată, recomandări practice ferme privind această afecţiune.

În România, prevalenţa estimată a psoriazisului este de 2-4,9% din populaţia adultă, potrivit specialiştilor Societăţii Române de Dermatologie (SRD), ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 400.000 de persoane afectate.

Dintre acestea, între 20% şi 30% dezvoltă artrită psoriazică, o formă severă a bolii care duce în timp la leziuni articulare deformante şi poate provoca handicap.

Cu toate acestea, doar 16.451 de pacienţi români sunt înregistraţi în Registrul Naţional de Boli Dermato-venerice (2025), semn al unui nivel ridicat de sub-diagnosticare şi sub-raportare, în special în mediul rural.