SUA vs. Rusia, în Marea Baltică | Cum joacă Europa în dosarul Nord Stream 2
La capătul unei lungi serii de controverse și lovituri pe sub centură, Statele Unite și Rusia încearcă să-și livreze lovitura decisivă în scandalul din jurul gazoductului Nord Stream 2, construit de ruși în Marea Baltică, în încercarea de a scurtcircuita complet traseul ucrainean al gazelor naturale rusești spre Europa. Adoptarea bugetului federal al apărării în prima zi a noului an are efecte directe asupra proiectului, dar, în plus, ridică noi semne de întrebare și creează frisoane inclusiv prin cancelariile europene. O analiză Euractiv.com explică situația pe larg.
Prin adoptarea bugetului de apărare pentru 2021, Statele Unite strâng (din nou) șurubul în dosarul Nord Stream 2. Orice victorie pentru unii poate însemna încă o înfrângere pentru alții. Legea de autorizare a bugetului apărării naționale din 2021 a marcat succesul Congresului într-o bătălie internă cu președintele în exercițiu. Ignorând veto-ul lui Donald Trump, Congresul a confirmat legea într-o ședință ținută chiar pe 1 ianuarie, într-o înțelegere transpartinică fără precedent între democrați și republicani.
Totuși, ce legătură are asta cu Europa?
Câteva rânduri din documentul gros de 1.824 de pagini seamănă stupoare. Textul aduce ”clarificări și extinderi ale sancțiunilor privind construcția Nord Stream 2.”
Mai concret, legea întărește sancțiunile americane unilaterale în vigoare începând cu 2019, prin Legea privind protecția securității energetice a Europei (Protecting Europe’s Energy Security Act) și prin legea apărării naționale din 2020. Noua doctrină extinde aplicabilitatea sancțiunilor dincolo de companiile care vând, împrumută sau furnizează nave care se ocupă de instalarea conductelor. Acum, vor fi vizați toți cei care ”facilitează” furnizarea acestor nave. Lista navelor nedorite de Statele Unite este, de asemenea, extinsă, incluzând acum toate navele care participă, direct sau indirect, la ”orice activități” de instalare a țevilor.
America strânge șurubul în Europa
Deciziile adoptate la Washington vine tocmai când lucrările la gazoduct se reluaseră, la începutul lunii decembrie 2020, la un an de la întreruperea forțată impusă de sancțiunile americane din 2019. Consorțiul de proiect care se ocupă de Nord Stream 2 estima că noua serie de sancțiuni ar urma să afecteze aproximativ 120 de companii din douăsprezece țări europene, potrivit Reuters.
Finalizarea conductei de gaz care leagă Rusia și Germania prin Marea Baltică, proiectată pentru o capacitate anuală de 55 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc către Europa, a fost programată pentru 2021, în ciuda numeroaselor obstacole și controverse din ultimii ani.
Întrebat de ediția franceză a Euractiv.com în legătură cu viitorul proiectului, un purtător de cuvânt al Nord Stream 2 a spus că nu poate comenta legea adoptată de SUA. Totuși, spunea acesta, ”Nord Stream 2 și companiile care susțin proiectul rămân dedicate finalizării sale”.
Cu toate acestea, finalul cu succes al proiectului pare acum mai improbabil ca niciodată.
”Strategia americană este eficientă”, a explicat Marc-Antoine Eyl-Mazzega, directorul Centrului pentru Energie și Climă al Institutului Francez de Relații Internaționale (IFRI), pentru aceeași ediție franceză a Euractiv.
”Probabilitatea ca Nord Stream 2 să se facă este acum mai mică decât înainte. Sancțiunile anunțate de Statele Unite împiedică să-și desfășoare activitatea companiile europene responsabile de certificarea conformității conductelor. Prin urmare, fără certificare, va fi dificilă obținerea tuturor autorizărilor și avizelor necesare pentru punerea în funcțiune a gazoductului.”
Potrivit cercetătorului francez, o companie norvegiană tocmai a renunțat la activitățile sale în urma anunțului venit din SUA.
Între ciocan și nicovală, opțiunile Europei sunt puține
Dinspre Germania, lobby-ul pentru Nord Stream 2 a funcționat ca uns, în ciuda controverselor recurente.
Vara trecută, Angela Merkel s-a opus ideii de a include companii implicate în Nord Stream 2 pe lista sancțiunilor europene împotriva Rusiei, în contextul afacerii otrăvirii lui Alexei Navalny. Acum, anunțul privind noile sancțiuni americane a stârnit enervare la Berlin.
Într-o declarație pentru agenția germană dpa de la finalul lunii trecute, ministrul german al Afacerilor Externe, Heiko Maas, a izbucnit nervos împotriva deciziilor anunțate de americani:
”Suveranitatea europeană nu constă în a face plecăciuni în fața voinței Washington-ului”, spunea el.
Totuși, exact asta pare să se întâmple.
”Americanii călcă în picioare suveranitatea europeană”, a spus și Marc-Antoine Eyl-Mazzega.
În contextul geopolitic actual, Uniunea Europeană are dileme și nu știe prea bine cum să reacționeze.
”A protesta împotriva sancțiunilor SUA ar însemna apărarea indirectă a Gazprom, adică a statului rus, adică a Kremlin-ului. Desigur, nimeni nu vrea să intre în hora criticilor Americii, ca să le cânte astfel în strună rușilor. Situația este cu atât mai complexă cu cât se așteaptă o îmbunătățire a relațiilor transatlantice odată cu sosirea lui Joe Biden la Casa Albă, pe 20 ianuarie. Asta în timp ce, la rândul său, Rusia nu a făcut nimic pentru a încerca să își normalizeze relația cu Europa în ultimii ani”, mai spune cercetătorul francez.
Deși sancțiunile SUA pot fi interpretate ca încălcare a dreptului internațional, Uniunea Europeană rămâne, cel puțin pentru moment, într-o tăcere serenă.
Înaltul Reprezentant al UE pentru politică externă, Josep Borrell, a condamnat cu fermitate introducerea sancțiunilor unilaterale ale SUA ”împotriva companiilor și intereselor europene” în luna iulie.
Dincolo de interpretări, ceea ce se întâmplă în acest moment nu mai ține de dreptul internațional, afirmă cercetătorul: ”suntem într-o relație de putere”, iar Europa încearcă, fără succes, să o evite. Pe de o parte, din cauza neîncrederii în propria putere, raportată la mizele aflate în joc. Pe de altă parte, din considerente strategice care ar descuraja-o să se angajeze în acest tip de luptă.
Una peste alta, este posibil ca America să fi găsit lovitura decisivă
Această atitudine relativ pasivă este, totuși, potrivită multora dintre jucătorii europeni, potrivit cercetătorului IFRI.
Nu este cazul Poloniei, în special, care rămâne cea mai puternică voce europeană care se opune proiectului Nord Stream 2.
Altfel, nici chiar dinspre Germania, principala țară interesată de proiect, nu se vede o reacție prea energică.
”Nimic nu rămâne din relația specială dintre Rusia și Germania”, explică Marc-Antoine Eyl-Mazzega. Conducta ”nu va fi, cu siguranță, o prioritate în primele întâlniri ale Angelei Merkel cu noua administrație americană.
Cu alte cuvinte, dosarul Nord Stream 2, ”cel mai probabil, va rămâne blocat”.
Mai ales că, din punct de vedere strategic, finalizarea conductei nu este urgentă și poate nici măcar necesară. Gazul rusesc ajunge în prezent în Europa pe traseul Ucraina-Polonia și prin conducta TurkStream și așa va continua să se întâmple, pentru a asigura aprovizionarea și stabilitatea pieței europene a gazelor, potrivit cercetătorului.
Adevărata problemă o reprezintă ”măsurile extrateritoriale care vizează direct Europa, care nu este în măsură să le răspundă în consecință”. Nu de alta, dar ”mâine, America poate lua în vizor și alte sectoare”.
Dinspre Comisie, Valdis Dombrovskis, vice-președintele Comisiei Europene și comisar european pentru piața internă și servicii, a anunțat că va fi publicat un comunicat privind consolidarea suveranității economice și financiare a Europei până la jumătatea lunii ianuarie.
Însă, pentru moment, de la Bruxelles se aude doar tăcerea.









