The Economist | Ce înseamnă arestarea lui Andrew Mountbatten-Windsor pentru monarhia britanică?

La început era un prinț. Apoi a devenit pur și simplu Andrew Mountbatten-Windsor. Ieri, poliția din Thames Valley l-a descris, într-o declarație în care anunța arestarea sa, ca fiind „un bărbat în vârstă de șaizeci de ani din Norfolk”, potrivit The Economist.

Poliția l-a reținut pe Andrew Mountbatten-Windsor în jurul orei 8 dimineața, pe 19 februarie, în timpul unei descinderi la reședința regelui din Sandringham, Norfolk, unde locuia de când fusese expulzat din Royal Lodge, Windsor. Potrivit poliției, el este reținut „sub suspiciunea de abuz în serviciu”. Acest lucru se poate referi la documentele din ultima tranșă a dosarelor Epstein, care par să arate că prințul Andrew, așa cum era atunci, a transmis documente confidențiale în timpul mandatului său de trimis comercial al Marii Britanii către Jeffrey Epstein, un finanțist și infractor condamnat pentru abuz sexual asupra copiilor. Trimișii comerciali primesc în mod regulat documente protejate de Legea secretului oficial și au obligația de a le păstra confidențialitatea.

Arestarea sa este aproape fără precedent. Prințesa Anne, singura fiică a reginei Elisabeta a II-a, a fost primul membru al Casei Windsor condamnat pentru o infracțiune penală în 2002. Câinele ei mușcase doi copii în Windsor Great Park. Dar ea nu a fost niciodată arestată și a plătit doar o mică amendă. Ultima dată când un copil al unui monarh a fost arestat oficial a fost în 1685. Dar James Scott, primul duce de Monmouth, era un fiu nelegitim al lui Carol al II-lea și, prin urmare, spre deosebire de Mountbatten-Windsor, nu a făcut niciodată parte din linia de succesiune. Bunicul lui Scott a fost ultimul membru al familiei regale care a fost arestat: parlamentarii l-au învins pe Carol I în război, l-au acuzat de tiranie și trădare și l-au decapitat în 1649, chiar vizavi de Downing Street.

Deși Mountbatten-Windsor va fi scutit de un astfel de destin dacă va fi acuzat, el ar putea totuși să primească o pedeapsă severă. Abuzul în serviciu este o infracțiune notoriu dificil de condamnat – niciun înalt funcționar public nu a fost vreodată condamnat pentru aceasta – dar pedeapsa maximă este închisoarea pe viață. Mountbatten-Windsor a negat în mod constant orice faptă ilegală în legătură cu Epstein.

Într-un anumit sens, arestarea lui Mountbatten-Windsor este un semn al unei politici sănătoase. Niciunul dintre americanii puternici implicați în dosarele Epstein nu a fost încă arestat. Membrii familiei regale britanice, de la Edward al VIII-lea la George al IV-lea, au evitat în trecut repercusiunile legale pentru comportamentul lor necorespunzător. Sistemul judiciar britanic pare să-și facă cel puțin acum treaba.

Monarhia va avea totuși de suferit. Ar putea apărea și alte rapoarte dăunătoare. Poliția evaluează dacă să investigheze acuzațiile potrivit cărora Epstein ar fi traficat o femeie la castelul Windsor pentru a întreține relații sexuale cu Mountbatten-Windsor. Se va analiza acum cât de mult știau și au permis asistenții și agenții săi de protecție despre relația sa cu Epstein. Chiar și regretata regină, care se pare că i-a împrumutat lui Mountbatten-Windsor 7 milioane de lire sterline (8,7 milioane de dolari) pentru a-l ajuta să soluționeze procesul civil împotriva Virginiei Giuffre (care a susținut că Epstein a forțat-o să întrețină relații sexuale cu Mountbatten-Windsor), s-ar putea să nu scape de critici.

Republicanii speră că scandalul va duce la prăbușirea coroanei în sine. Graham Smith, directorul executiv al Republic, un grup de campanie, spune că arestarea lui Mountbatten-Windsor „amenință întreaga monarhie”. Este o afirmație ambițioasă, chiar dacă este o șansă de a eroda sprijinul pentru instituție. Regele Charles al III-lea a reacționat rapid, declarând că „legea trebuie să-și urmeze cursul” și promițând „sprijin și cooperare deplină” în cadrul anchetei. Într-un moment în care încrederea publicului în instituții este la un nivel minim istoric, arestarea lui Mountbatten-Windsor ar putea începe să restabilească o oarecare încredere, confirmând promisiunea lui Sir Keir Starmer că „nimeni nu este mai presus de lege”. De asemenea, ar putea degenera în ceva mult mai grav.