Tranziția spre energia verde, cu nuanțe de gri-petrol – Norvegia și cromatica ipocriziei

Capitala Norvegiei, Oslo, este unul dintre cele mai ”verzi” orașe din lume: zgomotul străzii seamănă cu cel al unui aspirator silențios, grație mașinilor electrice care le-au întrecut la număr pe cele cu motor termic, iar planurile autorităților prevăd că aproape toate emisiile de carbon vor fi eliminate în decursul următorului deceniu. În acest oraș-model, dezbaterea despre schimbările climatice a devenit însă atât de otrăvitoare, încât poliția a fost nevoită să intre pe fir într-o investigație criminală. Pe post de victimă este chiar unul dintre oficialii de rang înalt din municipalitate.

Povestea arată Norvegia cu două fețe, două discursuri complet opuse, care demonstrează cât de dificilă va fi lupta împotriva schimbărilor climatice în următorii ani.

Lan Marie Nguyen Berg, o tânără femeie de 34 de ani, jumătate norvegiancă, jumătate vietnameză, este viceprimăriță la Oslo din partea Partidului Verde și una dintre cele mai puternice voci în domeniul politicilor climatice. După ce a evidențiat contradicția fundamentală care se află în centrul economiei națiunii scandinave, s-a trezit cu amenințări, comentarii rasiste și, în general, un șuvoi de ură pe toate rețelele de socializare, fiind nevoită să anunțe poliția, scrie Bloomberg.

Ce-i în gușă nu-i și-n căpușă

Discursul oficial arată Norvegia drept una dintre țările cele mai progresiste, conștiente și responsabile față de mediu.

Realitatea este că Norvegia este și cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa de Vest.

Cea mai relevantă comparație arată că țara are, deopotrivă, cele mai multe mașini electrice raportat la populație din toată lumea, precum și cea mai mare producție de petrol per capita din lume, cu excepția Kuweit-ului, adică mai mult decât Arabia Saudită și Rusia, doi dintre cei mai mari producători de petrol de pe glob.

”Suntem doar cinci milioane de oameni, dar ne găsim printre cei mai mari exportatori mondiali de petrol și gaze. Pentru politica norvegiană, ar fi foarte important să ne oprim din a mai explora și a mai căuta alte rezerve de petrol și gaze și să încetăm dezvoltarea pe mai departe a zăcămintelor aflate în exploatare”, spune Berg.

De altfel, nici măcar nu este o propunere nouă, ci unul dintre punctele de referință stabilite în foaia de parcurs a Agenției Internaționale a Energiei, pentru atingerea neutralității climatice până în 2050. Berg spune că este principalul punct al platformei Partidului Verde, în cazul în care ar urma să fie cooptat într-o coaliție de guvernare în urma alegerilor care vor avea loc în septembrie. Va fi, cu siguranță, o mare dezbatere politică națională, pentru că este vorba despre industria cea mai importantă a Norvegiei, de departe.

Industria de petrol și gaze din Norvegia are aproximativ 200.000 de angajați și a umplut până la refuz cuferele Fondului Suveran cu active de 1,4 trilioane de dolari, care va sta la baza bunăstării generațiilor viitoare și este plasa de siguranță a țării în cazul oricăror situații de urgență – așa cum a fost, de altfel, și în timpul pandemiei.

Declinul forțat al acestui sector ar putea avea un impact mai mare și mai îndelungat asupra vieții norvegienilor decât orice politică climatică adoptată până în prezent, iar tema pare să dea naștere la unele dintre cele mai aprinse momente din campania electorală a unui popor eminamente calm și liniștit.

O prietenie improbabilă

Din tot spectrul politic de la Oslo, cea mai acerbă susținătoare a viceprimăriței Berg împotriva abuzurilor online la care este supusă se întâmplă să fie tocmai principala ei rivală politică, ministra Petrolului și Energiei, Tina Bru, membră a Partidului Conservator, cu platforma politică cea mai favorabilă industriei petrolului.

”NU MAI POT SUPORTA AȘA CEVA!”, posta Tina Bru pe contul ei de Facebook în luna mai, alături de screen-shot-uri ale mesajelor abuzive trimise lui Berg.

Câteva zile mai târziu, poliția a hotărât că este nevoie să investigheze cazul.

Atacurile online au atins o coardă sensibilă pentru Tina Bru.

Ea însăși a fost victimă a unor astfel de abuzuri, datorită faptului că și-a exprimat în numeroase rânduri sprijinul pentru sectorul energiei eoliene terestre, ca sursă de energie curată. Atacurile la care a fost supusă arată cât de sacralizată este industria petrolieră pentru alegătorii norvegieni obișnuiți, aceștia socotind că, în acest fel, Tina Bru s-ar dezice de sectorul lor.

Cele două femei provin din capete diametral opuse ale spectrului politic, dar sunt aliate în încercarea de a impune pe agenda publică investițiile în energie curată. Unde nu se pun de acord este viteza cu care va trebui să se petreacă această schimbare fundamentală de paradigmă de dezvoltare a țării.

Bru vorbește cu mândrie despre realizările politicii ecologice ale Norvegiei, cum ar fi funcționarea cu energie 100% regenerabilă, extinderea parcului auto de mașini electrice și feriboturile care funcționează cu hidrogen. În același timp, susține cu aceeași îndârjire continuarea investițiilor în industria petrolieră, idei diametral opuse celor pe care le susține Berg.

”Nu se pune problema să am vreo problemă de conștiință pentru că Norvegia vrea să fie o națiune ambițioasă în privința politicilor climatice, în același timp cu producția de petrol și gaze”, spune Bru.

Partidul ei a anunțat că nu are de gând să urmeze foaia de parcurs impusă de Agenția Internațională a Energiei, deoarece ”dacă am decide mâine că vom înceta să producem petrol și gaze în largul coastelor Norvegiei, vor veni imediat alte țări care vor spune «Eh, lasă, vom furniza noi petrolul!»”

Deocamdată, politica statului norvegian prevede reducerea parțială a emisiilor de carbon generate de extracția de petrol și gaze prin alimentarea instalațiilor de producție din Marea Nordului cu energie electrică regenerabilă. La sfârșitul acestei săptămâni, guvernul de la Oslo va publica un studiu privind politica energetică a țării, inclusiv planurile sale pentru producția eoliană offshore, energia hidrogenului, explorarea mineralelor de pe fundul mării, precum și pentru industria de petrol și gaze.

Prin aderarea la Spațiul Economic European, Norvegia s-a angajat să reducă, până în 2030, cu 50% până la 55% emisiile din sectoare precum agricultura, prelucrarea deșeurilor și transporturi. Deși nu are un obiectiv de neutralitate a emisiilor, țara își propune să reducă poluarea generală cu până la 95%, până la mijlocul secolului, pe baza absorbției carbonului de către vastele sale suprafețe împădurite.

Niciunul dintre obiectivele Norvegiei nu se leagă în niciun fel de emisiile de petrol și gaze pe care țara le vinde către alte țări, sub forma exporturilor de hidrocarburi.

De pildă, compania petrolieră de stat norvegiană Equinor ASA își propune să fie neutră din punct de vedere climatic până în 2050, din perspectiva operațiunilor proprii, dar estimează că petrolul va fi în continuare o materie primă fundamentală în deceniile următoare, ceea ce necesită investiții în noi câmpuri petroliere.

Think-tank-ul Carbon Tracker, care evaluează obiectivele climatice ale țărilor și companiilor, arată că țintele celor de la Equinor sunt mai puțin ambițioase decât cele ale unor giganți din industria de profil, precum Royal Dutch Shell, British Petroleum sau Total.

Cum se dă lupta politică la Oslo?

Toate partidele mari din Norvegia vor ca industria petrolieră să continue să exploreze și să dezvolte noi câmpuri petroliere, dar procesul de formare a unei coaliții după alegerile din septembrie ar putea perturba statu quo-ul de acum.

Sondajele sugerează că Partidul Laburist se află în fruntea opțiunilor de vot, însă va avea nevoie de sprijin din partea partidelor mai mici pentru a putea guverna. Lista cu posibili aliați cuprinde, probabil, Partidul Stângii Socialiste (social-democrat), Partidul Verde (stânga ecologistă) sau Partidul Roșu (marxist-comunist, puternic eurosceptic și cu o componentă de ecologism radical), care, cu toatele, pledează pentru mai puține foraje petroliere.

”Indiferent de care bloc politic câștigă alegerile, marile partide, prietenoase cu industria petrolului, vor fi nevoite să negocieze cu partidele mai mici care vor să oprească noile dezvoltări în domeniul petrolier”, spune Bard Lahn, cercetător la Centrul Cicero pentru Cercetări Climatice Internaționale din Oslo.

Dacă partidul ei se va afla în poziția de partid-balama, care va conta cu adevărat în formarea unei coaliții de guvernare, Berg spune că va încerca să profite din plin de această situație:

“Partidul Verde nu poate sprijini un prim-ministru care acceptă noi explorări de petrol sau noi dezvoltări petroliere în Norvegia. Acesta este un ultimatum”, a spus ea.

După precedenta rundă de alegeri legislative, negocierile pentru formarea unui guvern s-au încheiat într-un păienjeniș de compromisuri. În 2018, partidele liberale și conservatoare au ajuns la un acord pentru a ține industria petrolieră departe de insulele Lofoten, o zonă cu un echilibru ecologic fragil, dar de o rară frumusețe naturală, recunoscută în întreaga lume și care atrage anual foarte mulți turiști.

De această dată, adversarii industriei petroliere ar putea avea în mână cărți mai puternice, crede Lahn. În acest fel, zona protejată de viitoarele exploatări de petrol ar putea fi extinsă inclusiv la Marea Barents, mult dincolo de Cercul Polar de Nord, unde se crede că se află cea mai mare parte a petrolului și gazului din Norvegia care nu a fost încă descoperit.

Dacă acest scenariu ar deveni realitate, Norvegia ar face chiar un pas îndrăzneț înaintea Marii Britanii sau a Olandei, care au obiective nete de reducere a emisiilor, dar nu au mers într-atât de departe încă să pună pe hârtie planuri de a opri operațiunile de explorare și producție de petrol și gaze.

Doar Danemarca, țară care produce cu mult mai puțin petrol decât Norvegia, a adoptat anul trecut o lege care interzice eliberarea de noi licențe pentru explorarea și producția de petrol și gaze și a promis că va pune complet capăt producției până în 2050.

Olav Fykse Tveit, episcopul care conduce Biserica Luterană Norvegiană, unul dintre reprezentanții Norvegiei la negocierile care au condus în cele din urmă la Acordul de la Paris, din 2015, ”a deveni ecologist pe plan intern nu înseamnă că restul lumii va lăsa Norvegia să facă ce vrea în privința exporturilor sale de combustibili fosili.”

”Trebuie să privim lucrurile în față și să recunoaștem că însăși credibilitatea noastră este pusă la îndoială, am văzut asta peste tot, în întreaga lume. Norvegia are resurse financiare mai mari decât majoritatea țărilor pentru a putea aborda această problemă, așa că trebuie să facem ceva concret în acest sens și să fim dispuși să facem și anumite sacrificii”, a mai spus Tveit.