Tumult în NATO: Joe Biden ar putea dinamita relațiile cu Turcia, recunoscând genocidul armean

Președintele Joe Biden se pregătește să recunoască, formal și oficial, genocidul armean, fapt care s-ar putea întâmpla chiar sâmbătă, pe 24 aprilie, zi care marchează ”Ziua Memoriei Genocidului Armean”, scrie în ediția de astăzi The New York Times, citat de Business Insider, potrivit unor oficiali familiarizați cu deliberările cu privire la această chestiune. Decizia președintelui american ar putea însemna alimentarea unor tensiuni în creștere între cele două state aliate în cadrul NATO, într-o mișcare istorică în urma căreia relațiile SUA-Turcia ar putea deveni încă și mai încordate.

Joe Biden ar fi primul președinte american care ar recunoaște oficial uciderea a 1,5 milioane de armeni de către Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial drept genocid.

Fostul președinte Ronald Reagan a făcut o referire la ”genocidul armenilor” într-o declarație din 1981 privind Holocaustul, însă declarația nu a fost considerată drept o recunoaștere oficială a evenimentelor din 1915 drept genocid.

Biden ar urma să meargă mult mai departe în declarația sa oficială, iar sincronizarea acesteia cu Ziua Memoriei Genocidului Armenesc, care se întâmplă în fiecare an pe 24 aprilie, ar da o încărcătură simbolică suplimentară gestului său.

Turcia i-a sugerat președintelui Statelor Unite să nu recunoască masacrele armenilor din Primul Război Mondial drept genocid, mai cu seamă cu cât dinamica relațiilor dintre Washington și Ankara este deja controversată din punct de vedere istoric. Ministrul turc de externe, Mevlüt Çavuşoğlu, a declarat marți, în cadrul unui interviu acordat postului de televiziune turc Habertürk, că ”declarațiile care nu au nicio valoare juridică nu vor avea niciun beneficiu, în schimb vor dăuna legăturilor noastre”.

“Dacă Statele Unite vor să înrăutățească relațiile, decizia este a lor”, a adăugat Cavusoglu.

Casa Albă nu a comentat pe această temă.

În timpul campaniei electorale de anul trecut, Biden a promis să recunoască masacrele armenilor drept genocid. Miercuri, un grup bipartizan de congresmeni din Camera Reprezentanților, condus de democratul Adam Schiff din California, i-a trimis președintelui o scrisoare prin care îi cerea să își respecte acest angajament. Întrebată despre scrisoare la briefing-ul de presă de miercuri, secretarul de presă de la Casa Albă, Jen Psaki, a spus că președintele va avea ”mai multe de spus sâmbătă”.

Toți președinții americani, de la Jimmy Carter încoace, au făcut declarații publice care au amintit despre atrocitățile comise de otomani împotriva armenilor în timpul Primului Război Mondial, fără ca vreunul să se refere la aceste crime ca la un genocid.

Într-o declarație făcută în aceeași zi dedicată memoriei armenilor anul trecut, președintele american de la acea dată, Donald Trump, a caracterizat asasinatele drept ”una dintre cele mai grave atrocități de masă din secolul al XX-lea”.

Separat, 49 de state americane și zeci de țări, inclusiv aliați-cheie ai SUA și membri ai NATO, precum Franța, Germania și Canada, au recunoscut crimele de atunci ca fiind un genocid. În 2019, atât Camera Reprezentanților, cât și Senatul au adoptat rezoluții care desemnau evenimentele din 1915 drept genocid.

Povestea unui cuvânt

Masacrarea în masă a armenilor de pe teritoriul Imperiului Otoman a început în aprilie 1915, când turcii i-au obligat pe etnicii armeni să pornească la un ”marș al morții” din regiunea Anatoliei de Est spre deșertul Siriei.

Turcia a respins orice caracterizare a masacrului ca fiind ”genocid”, chiar dacă cercetătorii și istoricii Primului Război Mondial susțin aproape în unanimitate că genocidul a fost un fapt incontestabil. S-au păstrat numeroase relatări ale unor supraviețuitori martori oculari și rapoarte despre gropi comune ale unor diplomați ai vremii care au văzut și au documentat în mod direct crimele.

Raphael Lemkin, un avocat de origine polonezo-evreiască, și-a pierdut o mare parte din familie în timpul Holocaustului, fiind cel care a utilizat pentru prima dată termenul ”genocid”. El a studiat îndeaproape și atrocitățile împotriva armenilor. Drept consecință, însuși cuvântul ”genocid” este legat fundamental de ceea ce s-a întâmplat cu armenii în timpul Primului Război Mondial pe teritoriul de astăzi al Turciei.

Schimbarea de paradigmă din epoca Biden

În ciuda dovezilor și a acordului între istorici, președinții Statelor Unite au evitat în mod constant să pronunțe explicit cuvântul ”genocid”, tocmai din cauza reținerii de a ofusca partea turcă – o țară considerată de multă vreme la Washington drept un aliat vital al NATO. De altfel, americanii dețin chiar arme nucleare în depozite militare din Turcia.

La scurt timp după ce a fost învestit, Biden a promis că politica sa externă va fi centrată pe drepturile omului. Criticii săi au început să facă observații cu privire la faptul că Biden nu își respectă încă această promisiune, în legătură cu o serie de probleme, de la politicile pentru refugiați până la relațiile cu statele din Golf.

Totuși, recunoașterea genocidului armean ar însemna că, atunci când vine vorba despre relațiile SUA-Turcia, Biden acordă prioritate drepturilor omului în locul unei false concordii cu Ankara.

Tensiunile dintre SUA și Turcia erau pe o pantă ascendentă deja înainte ca Biden să preia mandatul de la Casa Albă, iar analiștii nu sunt luați prin surprindere de accelerarea acestei tendințe după instalarea administrației sale.

Abordarea autoritaristă a președintelui Turciei Recep Tayyip Erdoğan în stilul său de leadership politic, la care se adaugă alimentarea conflictului Ankarei cu minoritatea kurdă din estul țării, susținută de SUA în Siria, precum și achiziționarea sistemului de apărare antirachetă S-400 din Rusia, au încordat și mai mult relațiile dintre cele două țări. Deși anterior Trump s-a referit în mai multe rânduri la Erdoğan ca fiind ”un bun prieten”, administrația condusă de el a îndreptat sancțiuni către Turcia, în luna decembrie, din cauza acordului pentru înzestrarea armatei turce cu sistemele S-400 de fabricație rusească.

De-a lungul campaniei sale electorale, Biden s-a referit la Erdoğan ca la un ”autocrat”, cerând sancțiuni pentru autoritățile de stat de la Ankara inclusiv pe acest temei. Mai recent, în luna martie, Erdoğan l-a atacat pe Biden, după referirile acestuia la Vladimir Putin pe care l-a catalogat drept ”asasin”, spunând că declarația președintelui american este ”realmente inacceptabilă și pur și simplu de neînghițit”.

Ca amănunt de context, trebuie menționat că, după aproape 100 de zile de la preluarea mandatului de președinte al SUA, Joe Biden și Recep Tayyip Erdoğan nu doar că nu s-a întâlnit față în față, dar nici măcar nu au discutat unul cu celălalt.

Scurt istoric al genocidului armean

În timpul Campaniei din Caucaz, trupele otomane au suferit o înfrângere catastrofală din partea armatelor țariste în Bătălia de la Sarıkamış, între decembrie 2014 și ianuarie 2015.

Otomanii au utilizat o strategie care ar fi impus o mare mobilitate a trupelor, care să fie capabile să atingă anumite obiective strategice specificate în momente precise. Trupele otomane erau însă foarte prost pregătite pentru condițiile vitrege de iarnă și au suferit pierderi majore în zona Munților Allahuekber. Nu mai puțin de 25.000 de soldați otomani au înghețat de frig până încă nici nu începuseră ostilitățile propriu-zise.

În urma înfrângerii de la Sarıkamış, ministrul de război otoman Enver Pașa, care planificase strategia militară premergătoare confruntării, a pus înfrângerea pe seama unei ”trădări armenești”, acesta fiind temeiul pentru masacrele care au urmat, începând din primăvara aceluiași an.

Liderii politici și militari otomani au avut indicii izolate ale unei rezistenței a armenilor, utilizându-le drept pretexte pentru fabricarea unei conspirații pe scară largă. Decizia deportării armenilor din Anatolia de Est înspre Deșertul Siriei au avut drept scop ”o soluție definitivă la întrebarea armeană”, intenționând să prevină pentru totdeauna posibilitatea autonomiei sau independenței Armeniei.

Soldații armeni din armata otomană au fost dezarmați, în conformitate cu un ordin dat în februarie 1915, fiind ulterior uciși.

La 24 aprilie 1915, autoritățile otomane au adunat, au arestat și au început deportarea a sute de intelectuali și lideri ai comunității armenești din Constantinopol (Istanbul), acesta fiind considerat momentul de început al masacrării sistematice a populației armene din Imperiul Otoman.

La ordinele lui Talat Pașa, se estimează că între 800.000 și 1.2 milioane de femei, copii și vârstnici sau bolnavi de origine armeană au fost trimiși în marșuri ale morții înspre Deșertul Siriei în anii 1915 și 1916.

Conduși de escorte paramilitare, deportații au fost privați de hrană și apă și supuși la jafuri, violuri și execuții sumare. În Deșertul Sirian, au fost dispersați în mai multe lagăre de concentrare.

La începutul anului 1916 a fost ordonat un alt val de masacre în interiorul lagărelor, doar aproximativ 200.000 de deportați rămânând în viață până la sfârșitul anului 1916.

Un număr estimat între 100.000 până la 200.000 de femei și copii armeni au fost convertiți cu forța la Islam și integrați în gospodării musulmane.

Masacrele și epurarea etnică a armenilor care au supraviețuit anilor 1915-1916 au fost conduse de mișcarea naționalistă turcă din timpul așa-numitului Război Turc de Independență, de după primul război mondial (1919-1923).

Genocidul armean a condus la distrugerea unei civilizații armene vechi de peste două milenii în estul Asiei Mici.

Laolaltă cu masacrarea sau expulzarea creștinilor de origine aramaică și a grecilor ortodocși, genocidul armean a permis crearea unui stat național etnic turc.

Până la Al Doilea Război Mondial, genocidul armean era considerat drept cea mai mare atrocitate din istorie.

Turcia neagă în continuare că deportarea armenilor a fost un genocid sau un act ilicit.