UE incriminează cele mai grave cazuri de distrugere a ecosistemelor

Țările vor avea la dispoziție doi ani pentru a transpune în legislația națională directiva actualizată, care acoperă infracțiuni “comparabile cu ecocidul”, potrivit Euronews.

Uniunea Europeană a devenit primul organism internațional care incriminează cele mai grave cazuri de daune aduse mediului, “comparabile cu ecocidul”.

Distrugerea ecosistemelor, inclusiv pierderea habitatelor și exploatarea forestieră ilegală, va fi pedepsită cu sancțiuni și pedepse cu închisoarea mai aspre în temeiul directivei actualizate a UE privind infracțiunile împotriva mediului.

Parlamentul European urmează să voteze astăzi (27 februarie) această lege mai strictă, după ce țările au ajuns la un acord în noiembrie. Statele membre vor avea apoi la dispoziție doi ani pentru a o transpune în legislația națională.

Iată ce trebuie să știți despre legea actualizată, pe care experții o numesc revoluționară.

Infracțiuni împotriva mediului: O nouă pagină în istoria Europei

Potrivit lui Marie Toussaint, avocat francez și europarlamentar al grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, UE “adoptă una dintre cele mai ambițioase legislații din lume”.

“Noua directivă deschide o nouă pagină în istoria Europei, protejând împotriva celor care aduc prejudicii ecosistemelor și, prin intermediul lor, sănătății umane. Aceasta înseamnă să punem capăt impunității în materie de mediu în Europa, ceea ce este crucial și urgent”, mai spune ea.

Potrivit lui Toussaint, legislațiile actuale ale UE și naționale nu îi descurajează pe infractori să comită infracțiuni împotriva mediului, deoarece infracțiunile sunt prea limitate, iar sancțiunile sunt foarte mici.

“Infracțiunile de mediu cresc de două-trei ori mai repede decât economia globală și au devenit în câțiva ani al patrulea cel mai mare sector infracțional din lume”, spune ea.

Infracțiunile de mediu au loc în continuare în Europa. În raportul său privind lupta împotriva infracțiunilor împotriva mediului în Europa, Biroul European de Mediu citează numeroase exemple de infracțiuni împotriva mediului care au rămas nepedepsite pentru că nu au fost incluse în vechea directivă.

Printre acestea se numără pescuitul ilegal de ton roșu, poluarea agroindustrială în zonele protejate, precum și practicile ilegale de vânătoare și frauda pe piața carbonului.

Infracțiuni de mediu comparabile cu ”ecocidul”

Susținătorii ideii de a face din ecocid cea de-a cincea crimă internațională la Curtea Penală Internațională susțin că directiva actualizată incriminează efectiv ecocidul. Chiar dacă directiva nu include direct acest cuvânt, în preambulul său, aceasta face referire la “cazuri comparabile cu ecocidul”.

Ecocidul este definit ca fiind “acte ilegale sau necugetate comise știind că există o probabilitate substanțială ca aceste acte să provoace daune grave și fie pe scară largă, fie pe termen lung asupra mediului”.

Acesta a fost formulat în 2021 de 12 avocați din întreaga lume și prezentat de Stop Ecocide International.

Anul trecut, Parlamentul a propus includerea ecocidului în legislația UE.

Pedepse de 10 ani de închisoare pentru comiterea de infracțiuni de mediu

Captarea apei, reciclarea și poluarea navelor, introducerea și răspândirea speciilor exotice invazive și distrugerea ozonului sunt toate identificate ca activități de mediu în noua directivă.

Aceasta nu menționează însă pescuitul, exportul de deșeuri toxice către țările în curs de dezvoltare sau frauda pe piața carbonului.

În cazul persoanelor fizice – cum ar fi directorii executivi și membrii consiliilor de administrație – consecințele pentru comiterea de infracțiuni de mediu pot fi pedepse cu închisoarea de până la opt ani, care pot ajunge la zece ani dacă acestea cauzează moartea unei persoane.

Avocatul Antonius Manders, europarlamentar olandez din partea Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat), a descris schimbările ca fiind foarte încurajatoare.

“Directorii executivi pot risca o amendă, dar nu vor să fie implicați personal. Ei nu vor niciodată să ajungă la închisoare”, spune el.

Persoanele pot fi trase la răspundere dacă au fost conștiente de consecințele deciziilor lor și dacă au avut puterea de a le opri, explică Manders.

“De exemplu, apărarea prin permis nu mai este posibilă, deoarece oamenii au o obligație de diligență. Dacă noi informații arată că un comportament cauzează daune ireversibile sănătății și naturii – va trebui să vă opriți.”