1 din 4 copii români are cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate (studiu Salvați Copiii)

Aproape un sfert dintre copiii români care au acum vârste între 0-17 ani împliniți au avut sau au un părinte plecat la muncă în străinătate, arată datele unui studiu național complex realizat de Organizația Salvați Copiii România.

1 din 4 copii români au sau au avut măcar un părinte plecat la muncă în străinătate.

• Peste jumătate de milion de copii (536.000) au avut cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate, în ultimul an;

• 61,5% dintre copiii ai căror părinți au fost vreodată plecați în străinătate au sau au avut doar tatăl plecat (aproximativ 587.000 de copii), 20,4% au sau au avut doar mama plecată (aproximativ 194.000 de copii), iar 18,1% au avut plecați ambii părinți (aproximativ 173.000 de copii);

• 57% dintre copiii intervievați declară că fie n-au fost întrebați de părinți dacă sunt de acord cu plecarea în străinătate, fie nu au fost de acord cu plecarea. Aproape o treime dintre copiii care au fost întrebați (31%) declară că nu au fost de acord cu plecarea părintelui (părinților) la muncă în străinătate.

• 20% dintre adolescenții (15-17 ani) care au un părinte plecat la muncă în străinătate (unul din cinci) vorbește cu el o dată pe săptămână sau mai rar;

• Italia (21%), Spania (17%) și Austria (12%) sunt primele trei destinații de migrație pentru muncă în cazul femeilor; în cazul bărbaților, acestea sunt Germania (24%), Italia (22%) și Marea Britanie (14%).

Mama a fost plecată, în medie, 3,2 ani din cei 4,5 în care copilul s-a confruntat cu migrația mamei. 58% dintre mamele plecate se întorc în țară o dată pe an.

În medie, mama pleacă prima dată la vârsta de 6 ani și 11 luni a copilului; a fost plecată, în medie, 3,2 ani din cei 4,5 în care copilul s-a confruntat cu migrația mamei și dintre mamele plecate să muncească în străinătate, 58% se întorc în țară o dată pe an, relevă ancheta.

Gabriela Alexandrescu, președintele Executiv Salvați Copiii România:

Numărul copiilor cu părinți plecați în străinătate este mult mai mare decât cel prezentat în statisticile oficiale: unul din patru copii s-a confruntat cel puțin o dată în viață cu migrația părinților în scopul muncii în străinătate. Raportând acest procent la populația de copii din România, această experiență a fost trăită de aproape 950.000 de copii. În ultimul an, aproximativ 14% dintre copii aua vut cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate, aproximativ 530.000 de copii. Sunt incluși și copiii ai căror părinți sunt plecați pentru o perioadă mai scurtă, între o lună și șase luni. Cel mai îngrijorător este numărul mare de copii,aproape 184.000, care sunt total lipsiți de îngrijirea directă a părinților, ori ambii părinți sunt plecați ori unicul întreținător al familiei e plecat la muncă.

• 87% dintre părinții plecați în străinătate în ultimul an obișnuiau/obișnuiesc să trimită bani aparținătorilor/copiilor rămași în țară.

• Frecvența discuțiilor copiilor cu părintele plecat tinde să crească odată cu creșterea în vârstă a copilului, până la atingerea pragului de 14 ani pentru copil, după care tendința este ușor descendentă. Majoritatea copiilor vorbesc cu părintele plecat zilnic. 20% dintre adolescenții (15-17 ani) care au un părinte plecat la muncă în străinătate (unul din cinci) vorbește cu el o dată pe săptămână sau mai rar. Principalul mijloc de comunicare cu părinții plecați sunt platformele video (77%).

• În medie, copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate merg semnificativ mai puțin la medic (2,2 ori pe an) decât copiii care nu se află în această situație (2,5 ori pe an), deși nevoile medicale în cele două categorii nu sunt semnificativ diferite.

• Pentru puțin peste jumătate dintre copii (57%, aproximativ 305.000 de copii) aparținătorii declară că școala a fost informată cu privire la situația copilului cât timp părintele a fost plecat la muncă în străinătate. Probabilitatea de informare este ușor mai ridicată în mediul urban (58) decât în mediul rural (55%). Probabilitatea ca școala să fie anunțată scade semnificativ odată cu creșterea în vârstă a copiilor, nivelul de informare în cazul copiilor din ciclul primar fiind cel mai ridicat.

• Este de remarcat faptul că, dacă în cazul aparținătorilor, 83% dintre aceștia declară că în decizia de plecare a părintelui a fost implicat și copilul, ponderea în care copiii declară că au fost implicați este semnificativ mai mică (62%).

• Chiar dacă într-o pondere mică la nivelul populației de copii, în general, toate comportamentele de risc declarate de către aparținători caracterizează într-o măsură semnificativ mai mare copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate decât pe ceilalți copii.

• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de cinci ori mai mare (56%) de a consuma frecvent alcool, în comparație cu ceilalți copii;

• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate dublă prin comparație cu ceilalți copii de a fuma frecvent;

• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de șase ori mai mare de a genera conflicte cu ceilalți copii (în corelație cu problemele de externalizare identificate anterior și sentimentele negative pe care copilul le resimte);

• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de peste șase ori mai mare de a consuma etnobotanice sau substanțe interzise în comparație cu ceilalți copii.

• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de două ori mai mare decât în rândul celorlalți copii să aibă un comportament agresiv față de alți copii.

Oficial, peste 20.000 de copii din România au ambii părinţi la muncă, peste hotare, sau provin din familii în care părintele unic susţinător este plecat.