13 trilioane de $ – Costul ”înverzirii” globale pentru marile țări producătoare de hidrocarburi

Cel mai recent raport al think-tank-ului britanic Carbon Tracker, care studiază impactul schimbărilor climatice asupra piețelor financiare, arată că marile țări producătoare de petrol și gaze vor avea de gestionat o gaură bugetară estimată la 13.000 de miliarde de dolari (la valoarea de astăzi) în veniturile lor bugetare până în anul 2040, la ritmul prognozat de ”înverzire” a economiei globale, relatează BBC.

Raportul arată că unele țări ar putea pierde cel puțin 40% din veniturile bugetare totale.

Carbon Tracker precizează că raportul vrea să reprezinte un avertisment adresat țărilor producătoare de hidrocarburi și factorilor de decizie internaționali, care își bazează formularea politicilor publice la nivel național pe prognoze de creștere a cererii de hidrocarburi în anii următori, până în 2040.

Raportul avertizează că, pentru îndeplinirea obiectivelor climatice pe care le-au agreat statele lumii, cererea de hidrocarburi va trebui să scadă, iar prețurile petrolului vor fi mai mici decât se așteaptă în prezent producătorii de petrol.

Raportul analizează un scenariu al evoluției veniturilor bugetare în situația unei creșteri a temperaturii globale limitată la 1,65°C.

Estimarea de 13 trilioane de dolari a veniturilor pierdute la buget reprezintă diferența față de scenariul ”business as usual”, de creștere continuă, iar analiza include țări ale căror economii nu sunt dominate de producția de hidrocarburi, așa cum sunt, de pildă, Marea Britanie, SUA, India și China.

Totuși, destinatarii principali ai raportului sunt așa-numitele ”petro-state”, un grup de 40 țări pentru care pierderea veniturilor din producția de petrol și gaze va fi mult mai severă. Prejudiciul mediu estimat pentru finanțele guvernamentale ale acestor națiuni este de 46%, care reprezintă veniturile directe și indirecte din industria de petrol și gaze.

Dependența de veniturile din petrol și gaze este foarte puternică pentru unele dintre aceste țări: peste 80% pentru Irak și Guineea Ecuatorială. Pentru alte șapte țări, inclusiv Arabia Saudită, cifra este mai mare de 60%.

Pentru alte șapte țări, inclusiv Angola și Azerbaidjan, pierderea estimată este de cel puțin 40%. Pentru alte 12, printre care Nigeria și Algeria, acesta se situează între 20% și 40%.

Unele state din Orientul Mijlociu și Africa de Nord vor simți un efect este moderat, întrucât costurile lor scăzute de producție le-ar conferi un rol mai important în aprovizionarea globală cu petrol și gaze.

Există, de asemenea, o îngrijorare cu privire la ceea ce raportul numește ”petro-state” emergente. Acestea se vor confrunta cu pierderi de venituri bugetare potențial în măsura în care planurile de dezvoltare a câmpurilor petroliere anunțate sau în curs de implementare vor fi duse până la capăt. Ghana, Uganda și Guyana se numără printre țările care se confruntă cu cele mai mari riscuri de acest tip.

Printre statele cele mai vulnerabile la pierderile din scăderea producției prognozate de petrol și gaze – existente sau potențiale – se numără și unele dintre cele mai sărace state de pe glob.

Raportul spune că diversificarea veniturilor guvernamentale și, în sens mai larg, a economiilor lor naționale, este o sarcină urgentă a decidenților politici din aceste țări, iar acest lucru va trebui adaptat nevoilor și specificului fiecărei țări.

Carbon Tracker susține că, totuși, există câțiva pași importanți care ar trebui făcuți de oricare dintre țările vizate, pentru a străbate cu bine această perioadă.

Investițiile în educație, îmbunătățirea standardelor de guvernanță și a climatului pentru afaceri sunt câteva dintre măsurile strict necesare. Capitalul care nu va fi investit în industria de petrol și gaze va putea fi folosit în schimb pentru investiții în industrii mai reziliente la noua paradigmă a tranziției energetice.

Raportul mai arată că sprijinirea acestor state pe parcursul tranziției energetice reprezintă o obligație morală pentru toate statele lumii, în condițiile în care multe dintre țările care ar putea să fie foarte afectate sunt atât de sărace.

Acest sprijin la nivel global va produce beneficii pentru toți cei implicați. Pe de o parte, ar ajuta la obținerea unor rezultate mai bune din punctul de vedere al stopării degradării situației climatice. De asemenea, ar putea contribui la soluționarea riscurilor de instabilitate a acestor ”petro-state”, în condițiile în care tulburările sociale și reducerea finanțării serviciilor de securitate națională ar putea reprezenta amenințări serioase la stabilitatea lor și a regiunilor din care fac parte.