SUA poate ajunge un stat-paria în NATO; aliații analizează măsuri de protecție informativă
Poziția tot mai pronunțat pro-rusă a administrației Trump și oprirea ajutorului militar și de informații militare acordat Ucrainei au subminat încrederea aliaților NATO în administrația de la Washington. Dacă până acum țările europene membre ale NATO își limitau schimbul de date și informații militare sensibile cu unii parteneri al căror angajament era pus sub semnul întrebării, precum Ungaria lui Viktor Orbán și Slovacia lui Robert Fico, de acum analizează posibilitatea să facă același lucru chiar cu principalul aliat, Statele Unite ale Americii, potrivit unor actuali și foști oficiali ai NATO și ai comunităților de informații din statele membre NATO, care au discutat pe această temă cu jurnaliștii publicației POLITICO.eu.
Procesul de partajare a informațiilor între țările NATO este amenințat, pe măsură ce încrederea reciprocă între membrii alianței devine din ce în ce mai șubredă, iar acțiunile lui Donald Trump și ale administrației sale riscă doar să înrăutățească lucrurile, potrivit declarațiilor făcute de interlocutorii POLITICO.
De la începutul războiului din Ucraina, Ungaria a fost considerată o țară nesigură, din cauza poziției pro-ruse a liderului de la Budapesta, Viktor Orbán, ulterior alăturându-se și Slovacia, după venirea la putere a pro-rusului Robert Fico, potrivit declarațiilor făcute de opt actuali și foști oficiali ai NATO și ai serviciilor de informații familiarizați cu schimbul de informații dintre membrii Alianței.
Cinci dintre sursele publicației susțin că recent situația a devenit extrem de complicată: trecerea SUA de partea Rusiei pe tema războiului din Ucraina a convins unele țări NATO să se gândească de două ori înainte de a împărtăși informații sensibile cu Washington-ul.
Potrivit analizei acestora, conduita de politică externă a lui Donald Trump se pliază pe discursul și dorința lui Vladimir Putin, care nu ascunde și nu a ascuns vreodată faptul că unul dintre obiectivele sale strategice principale este subminarea capacității de luptă a NATO.
Nestinsa sete de informații
În situația actuală, membrii Alianței au nevoie de tot mai multă informații, însă vor constata că acestea vor fi tot mai puține, spune Daniel Stanton, un fost oficial al serviciilor de informații canadiene (CSIS):
”Nu avem o viziune comună despre cine este inamicul nostru comun. Ca atare, oamenii vor fi tot mai reticenți în a împărtăși informații.”
Situația a fost complicată suplimentar de decizia Washington-ului de a stopa schimbul de informații cu Ucraina și de a le interzice aliaților să împărtășească informații de sorginte americană cu Kievul.
”Se vorbește mult pe coridoarele NATO despre viitorul acestor activități de partajare a informațiilor în cadrul Alianței”,
a declarat și Julie Smith, fostă ambasadoare a SUA la NATO în administrația Biden.
Ea spune că ”a auzit despre îngrijorările unor aliați” cu privire la o eventuală decizie a Washington-ului de a redimensiona schimburile de informații cu aliații săi din NATO.
SUA, pe cale să devină un stat-paria?
De cealaltă parte, ea mai spune că și alți membri NATO se tem acum să-și împărtășească informațiile cu SUA, mai ales având în vedere unele dintre numirile făcute de noua administrație în poziții-cheie din arhitectura de securitate.
Este vorba, de exemplu, de noua directoare a Comunității Naționale de Informații, Tulsi Gabbard, care a făcut în trecut numeroase declarații publice pro-ruse cu privire la războiul din Ucraina, a pus sub semnul întrebării folosirea armelor chimice și bombardarea zonelor rezidențiale de către armata lui Bashar al-Assad în Siria și s-a întâlnit personal chiar cu fostul dictator sirian.
Mai mulți oficiali au declarat pentru Politico că acțiunile noii administrații americane nu au afectat încă schimburile de informații, dar și-au exprimat îngrijorarea că acest lucru s-ar putea întâmpla în curând.
Cu toate acestea, potrivit unui alt fost oficial NATO, o mare parte din aceste informații sunt schimbate bilateral, mai degrabă decât în cadrul reuniunilor extinse cu toți membrii Alianței.
Un alt oficial actual al NATO spune:
”Desigur, situația s-a înrăutățit din cauza abordării privitoare la Ucraina, dar încă credem că Trump nu are nemulțumiri reale în legătură NATO, în afară de nivelul cheltuielilor… Aici ar fi ceva…”
Nivelul de partajare a informațiilor între cei 32 de membri ai NATO nu a fost niciodată la fel de ridicat ca între membrii așa-zisei comunități de informații Five Eyes, care cuprinde serviciile de informații din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă, în principal din cauza temerilor legate de potențiale scurgeri de informații și a suspiciunilor că unele agenții naționale de informații ar fi putut fi infiltrate de spioni ruși.
”Aliații nu își arată unii altora cu adevărat bijuteriile coroanei când vine vorba de astfel de formate, pentru că sunt râvnite de serviciile ostile”,
a mai declarat Daniel Stanton, fostul oficial al serviciilor de informații din Canada.
Săptămânile de dinainte de invadarea Ucrainei, o situație unică în istoria NATO
Au fost foarte puține cazuri în care gradul de partajare a informațiilor a fost extrem de ridicat, dar s-a întâmplat la începutul anului 2022, când administrația Biden a vorbit pe toate vocile posibile despre pregătirile Rusiei de a ataca deschis Ucraina, fapt care a jucat un rol decisiv în alertarea aliaților și în mobilizarea unui răspuns prompt.
Acum, trei ani mai târziu și după o schimbare radicală de politică externă sub noul mandat al lui Donald Trump, rolul pe care informațiile americane îl vor avea în NATO este pus sub semnul întrebării.
”Întrebarea care se pune acum este dacă partajarea informațiilor va mai rămâne o caracteristică de bază a activității transatlantice a NATO sau nu, având în vedere întrebările pe care și le pun aliații cu privire la imparțialitatea SUA în gestionarea războiului din Ucraina și a negocierilor viitoare”,
a declarat Julie Smith.
Washington, you have a problem!
Problema cu Washington-ul este, desigur, o chestiune de dată recentă.
Nu mai departe de anul trecut, țările NATO au convenit să stimuleze partajarea informațiilor bazate pe colectarea de natură tehnică – de la supravegherea electronică la interceptarea semnalelor de satelit ș.a.m.d.
Însă, când vine vorba de HUMINT — adică informații culese direct din teren prin spioni și prin sursele acestora —, partajarea informațiilor a fost făcută dintotdeauna cu mai multă circumspecție, pe baza unor ”cercuri de încredere”, între grupuri mici de parteneri și pe o bază strictă a necesității de a fi informați în legătură cu respectivele date.
Partajarea informațiilor a fost întotdeauna ”cel mai mare atu al NATO”, a declarat un alt fost oficial, care a precizat că aceasta a îmbunătățit securitatea colectivă și a ajutat țările mai mici să fie la curent cu amenințările care le priveau direct sau indirect.
Neîncrederea între aliați și originea ei
Robert Pszczel, fost diplomat polonez și oficial NATO, subliniază că proprietatea asupra informațiilor este apanajul guvernelor naționale, acestea fiind singurele care pot determina când și cui le vor împărtăși.
În mod deloc surprinzător, în primii ani de după căderea comunismului, serviciile de informații occidentale au fost deosebit de precaute în privința împărtășirii de informații importante sau sensibile cu omologii lor din țările fostului Pact de la Varșovia, pe măsură ce acestea s-au alăturat Alianței.
Îndoieli persistă și astăzi cu privire la unele agenții din Europa Centrală, în special serviciile de securitate din Ungaria, de la ascensiunea politică a lui Viktor Orbán, și din Slovacia, care a devenit o problemă după revenirea la putere a populistului pro-Kremlin Robert Fico în 2023.
Gustav Gressel, analist la Academia Națională de Apărare din Viena și fost membru al Consiliului European pentru Relații Externe, a declarat că informațiile despre Rusia, China și informațiile tehnice despre sistemele de arme ale adversarilor sunt schimbate exclusiv bilateral sau, în cel mai extins caz, doar în cadrul unor grupuri mici de state.
”Serviciile de informații maghiare sunt informate doar despre amenințările urgente legate de terorism, nimic altceva. Că doar nu ai vrea ca aceste informații să ajungă la Moscova”,
a spus Gressel.
Nu doar Budapesta și Bratislava se confruntă cu neîncrederea partenerilor.
Un fost oficial guvernamental bulgar a declarat că nici Sofia nu primește în prezent toate informațiile de la serviciile statelor aliate, din cauza temerilor că există ”cârtițe” rusești în serviciile de informații bulgărești.
”… nici dacă zbura porcul!”
Precauțiile față de împărtășirea informațiilor între aliați nu este un lucru tocmai nou, însă până acum niciodată SUA nu a reprezentat un aliat de care ar fi fost nevoie să te ferești.
Într-un interviu acordat POLITICO anul trecut, Richard Dearlove a declarat că, pe când ocupa funcția de șef al serviciului britanic de informații externe MI6 (1999 – 2004), a fost foarte selectiv în ceea ce privește informațiile pe care ar fi urmat să le împărtășească cu omologii germani de la BND, temându-se că informațiile s-ar fi putut scurge în Rusia:
”Au fost anumite lucruri extrem de sensibile pe care nu le-am fi dat nici dacă ar fi zburat porcul”,
a spus el.
Robert Pszczel a adăugat că au fost și alte exemple din trecut, când țările considerau că unii membri ai Alianței ar fi putut fi suspecți de scurgeri de informații către state ostile:
”De exemplu, Grecia, în timpul regimului coloneilor”,
a spus el, referindu-se la junta militară de extremă dreapta, care a condus Grecia din 1967 până în 1974.
Alăturarea pare cu atât mai șocantă: niciodată asemenea îngrijorări nu au privit tocmai principalul pilon al NATO, Statele Unite.









