Terenul de joacă și de luptă al giganților – China, SUA și Rusia se încaieră pe pământuri rare
- Tot mai multe date și analize arată că următoarea mare încleștare economică a giganților mondiali se va da pe terenul așa-numitelor ”pământuri rare”, elemente chimice metalice extrem de prețioase grație utilizării lor în domenii-cheie pentru prezent și viitor: producția de tehnologie de vârf – telefoane inteligente, baterii reîncărcabile, ecrane TV și monitoare, calculatoare, soluții de mobilitate electrică, turbine eoliene, dar și tehnică militară sau pentru fabricarea barelor de control în unele tipuri de reactoare nucleare.
- Dar ce sunt pământurile rare? Metalele denumite pământuri rare reprezintă un grup de 17 elemente chimice extrem de importante, socotite critice, folosite pentru asamblarea a aproximativ un sfert din tehnologia actuală. 15 dintre ele fac parte din grupa lantanidelor din Sistemul Periodic al Elementelor, la ele adăugându-se alte două elemente, scandiul și ytriul, care, deși din sunt diferite de celelalte din punct de vedere chimic, se găsesc de obicei în aceleași minerale cu lantanidele și utilizările lor sunt asemănătoare.
- Deși se numesc ”rare”, denumirea este puțin înșelătoare. Raritatea lor în scoarța Pământului este mai degrabă un mit, în condițiile în care, de pildă, chiar și cel mai rar ”pământ rar”, tuliul, este de 125 de ori mai abundent decât aurul. Cel mai abundent ”pământ rar”, ceriul, este de 15.000 de ori mai abundent decât aurul.
- Raritatea lor vine din caracteristica modului în care se găsesc în minerale: extrem de dispersate. Concentrația în care se găsesc în roci și minerale este scăzută și, mai mult decât atât, procedeele tehnologice de separare a lor în stare de oxizi metalici sau metale pure este extrem de complicat, scump și poluant.
- Cel mai important este că utilizarea lor în industriile amintite este esențială. Nu există alte materiale cunoscute cu care să poată fi înlocuite!
- Până la mijlocul anilor ’80, Statele Unite au fost producătorul global principal de pământuri rare. Acum, America depinde 100% de importurile acestor elemente metalice, iar China este principalul furnizor mondial. Estimările referitoare la producția de pământuri rare la nivelul anului trecut arată o cotă de piață de 63% din producția mondială în dreptul Chinei. De asemenea, 37% din rezervele minerale globale se află tot în China.
Statele Unite și Rusia încearcă tot posibilul să blocheze supremația chinezească pe piața pământurilor rare și plănuiesc investiții de multe miliarde de dolari. De altfel, în ultimii 10 ani, producția mondială s-a mai diversificat: dacă în 2009 cota de piață a Chinei la producția de oxizi de pământuri rare era de circa 97%, a scăzut în 2019 la 63%.
Americanii își construiesc prima fabrică de prelucrare a pământurilor rare
Efortul Statelor Unite de a-și reduce dependența de China pentru pământurile rare au primit ieri un impuls foarte important.
Departamentul Apărării de la Washington a ales compania australiană Lynas Corporation pentru proiectarea unei fabrici de prelucrare și separare a pământurilor rare, materia primă provenind, cel puțin în prima fază, de la mina celor de la Lynas, aflată în vestul Australiei.
Lynas este singurul mare producător de pământuri rare din afara Chinei și, lucru rarisim în industria de profil, promite să pună mult preț pe sustenabilitate. Compania a primit o medalie de aur CSR de la compania de rating ecologic și de sustenabilitate EcoVadis, clasându-se în top 5% dintre companiile evaluate, lucru care pare să se fi dovedit esențial în alegerea autorităților americane.
Lynas Corporation, semnatar al Pactului Global al Națiunilor Unite care se angajează în dezvoltarea durabilă, a lansat anul trecut primul său raport de sustenabilitate. Raportul detaliază eforturile companiei în ceea ce privește gestionarea adecvată a mediului, angajându-se în același timp pentru drepturile omului, care includ diversitatea și nediscriminarea. De exemplu, Lynas a anunțat în raport că apa reciclată sau refolosită a crescut la 26% din apa procesată a companiei în anul financiar 2019, de la 14% un an mai devreme.
Lynas livrează minereul pe care îl exploatează în vestul Australiei către uzina de procesare din Malaezia, dar instalația nu are capacitatea de a separa materialele grele de pământuri rare.
Pandemia de coronavirus din acest an a fost un alt element care a contribuit la fermitatea cu care SUA dorește să scape cât mai repede de dependența de China. Deși noua fabrică face parte dintr-un efort demarat de președintele Donald Trump în 2017 pentru a reduce dependența țării de importurile necesare pentru producția de înaltă tehnologie, planurile erau ca investițiile să demareze într-un orizont mai îndepărtat, dar Washington-ul încearcă să grăbească procesele pentru a reporni cât mai repede economia.
Deocamdată, nu există instalații de prelucrare și separare a pământurilor rare pe teritoriul Statelor Unite, deși trei – inclusiv cea care va fi proiectată de Lynas – se află în dezvoltare. Facilitățile ar aduce o capacitate de procesare de aproximativ 10.000 de tone, potrivit lui Sophie Lu, analistă principală la Bloomberg New Energy Finance (BNEF).
Valoarea finanțării implicate în contractul semnat de Pentagon cu Lynas nu a fost anunțată, dar Bloomberg a raportat că faza inițială de proiectare și planificare ar putea costa aproximativ 30 de milioane de dolari.
Greșeala pe care Pentagonul o va face a doua oară
James Kennedy, unul dintre cei mai reputați specialiști în materie de pământuri rare și implicațiile sociale, geopolitice și de mediu ale acestora la nivel mondial, este însă extrem de critic cu deciziile luate de Pentagon în domeniu. Ținta criticilor sale nu este fabrica pe care o vor

Mina Mountain Pass, California. Foto: WSJ.
proiecta cei de la Lynas, ci decizia de a redeschide o mină de suprafață în California, care ar urma să furnizeze materie primă pentru unitățile de procesare și separare.
Kennedy acuză lipsa de viziune a Pentagonului reflectată în decizia de a finanța compania MP Materials, care deține celebra mină Mountain Pass din California, odinioară cel mai mare zăcământ de pământuri rare din afara Chinei, dar care a dat faliment de două ori în trecutul recent.
Oficialii spun că investiția face parte dintr-o strategie de asigurare a accesului Statelor Unite la aceste minerale cheie. Dar acest depozit nu satisface nevoile industriei din domeniul tehnologiei și apărării din SUA. În primul rând, depozitul este deficitar din punct de vedere geochimic. În al doilea rând, proiectul poate reprezenta un șiretlic geopolitic, care s-ar putea întoarce împotriva Statelor Unite.
Unde dai și unde crapă
Problema fundamentală a deciziei Pentagonului este că zăcământul Mountain Pass nu deține în componența sa geochimică multe dintre pământurile rare critice pentru industria de apărare. De exemplu, îi lipsește terbiul și disprosiul, utilizate în toți magneții de înaltă temperatură utilizați pentru fabricarea dronelor, a altor arme ghidate laser și pentru avioanele multirol F-35.
Zăcământul duce lipsă și de lutețiu, utilizat în aparatura de imagistică medicală, și de tuliu și yterbiu, utilizate în dispozitivele cu raze X, și de erbiu și holmiu, utilizate în lasere medicale.
Peste 82% din pământurile rare existente în zăcământ sunt ceriu și lantan, elemente pentru care cererea este mult mai scăzută, iar oferta este excedentară. Costurile de minare, prelucrare și separare ale celor două metale sunt mai mari decât prețul cu care se vinde pe piața mondială.
Există și alte motive pentru a pune la îndoială judecata Pentagonului. Primul lucru este că MP Materials este finanțată parțial de o companie chineză care acționează ca unic deținător al companiei. Această participare chineză ar fi trebuit să ridice întrebări serioase în cadrul Pentagonului, așa cum s-a întâmplat în cadrul Departamentului pentru Energie al SUA, care și-a exprimat anterior îndoiala că decizia este cea corectă.
Și atunci, ce i-o fi apucat pe chinezi să investească într-un zăcământ care produce atât de puține materiale prețioase și atât de mult balast?
Și de ce s-ar deranja China să își aducă aceste materiale cu valoare scăzută din California, traversând tot Oceanul Pacific, până la fabricile de prelucrare de pe teritoriul chinez, dacă are acces la pământuri rare mult mai productive de la mine din Asia, Africa sau Australia?
Unii analiști ai industriei bănuiesc că interesul Chinei de a promova MP Materials este să folosească această companie americană ca pe un interpus, un proxy cu ajutorul căruia să influențeze politica americană în materie, cu simplul obiectiv de a-și proteja și a-și extinde avantajul monopolistic.
O altă problemă evidentă este aceea că, la fel cu făcea și precedenta companie care opera zăcământul, Molycorp, și MP Materials ar urma să trimită mineralele în China pentru a fi transformate în forma lor utilizabilă, de metal pur, aliaje sau magneți, fapt care nu ar contribui cu nimic la reducerea dependenței americane de China.
Prima greșeală a Pentagonului, Molycorp
O altă problemă pe care o ridică David Kennedy este tocmai povestea care a dus la eșecul anterior, al companiei Molycorp.
El susține că noua decizie a Pentagonului va canaliza cea mai mare parte a capitalurilor private interesate de pământurile rare în acest unic proiect. Aşa s-a întâmplat în trecut, nu există niciun motiv pentru care nu s-ar întâmpla la fel. Investitorii au văzut susținerea necondiționată și masivă a celor de la Molycorp de către guvernul american, piețele de capital din SUA au angajat capitaluri copleșitoare pentru acel proiect, iar toate celelalte proiecte, nesusținute de guvern, au fost lăsate baltă, indiferent de potențialul lor.
La vremea IPO-ului Molycorp, existau peste 450 de proiecte de pământuri rare care căutau finanțare. Piețele de capital din SUA au direcționat aproape tot capitalul către Molycorp, în timp ce guvernul japonez și câteva companii de tehnologie, dependente de pământurile rare, au sprijinit tocmai compania australiană Lynas Corporation.
Decizia Pentagonului de a sprijini proiectul Molycorp în 2010, încheiat cu un faliment de răsunet în 2015, a făcut ca apetitul investitorilor pentru acest sector să scadă accelerat în SUA. Investitorii s-au fript o dată și nu au mai acceptat să-și cheltuiască fondurile în pământuri rare pentru tot restul deceniului. Acest lucru a oferit Chinei, în esență, încă un deceniu de necontestată supremație în industria mondială a pământurilor rare. Seceta de capital rezultată a dus la faliment multe proiecte superioare ca valoare geochimică celui de la Mountain Pass.
Un deceniu mai târziu, Pentagonul pare să reasambleze piesele unui mecanism care să refacă un mare fiasco.
Un singur lucru s-a schimbat în ultimul deceniu: China este acum suverană în diplomația economică din Asia-Pacific și din Africa, în detrimentul Statelor Unite, cele două zone găzduind numeroase proiecte miniere noi, care operează cu costuri reduse. Iar asta nu face decât să creeze un mediu și mai prielnic eșecului anunțat al zăcământului de la Mountain Pass.
Rusia promite investiții de 1,5 miliarde de dolari în 11 proiecte
Un înalt oficial rus a anunțat zilele trecute că Moscova intenționează să investească 1,5 miliarde de dolari în industria extracției și metalurgiei pământurilor rare.
Rusia deține rezerve minerale de 12 milioane de tone, adică 10% din totalul global, iar guvernul de la Moscova anunță că este dispus să sprijine orice investiție străină.
Ministrul adjunct al industriei și comerțului de la Moscova, Alexei Besprozvannykh, a declarat că Rusia va reduce redevențele miniere pentru acest tip de resursă minerală și va acorda facilități de împrumuturi pentru investitorii interesați de 11 proiecte menite să crească ponderea Rusiei în producția mondială de pământuri rare, de la 1,3% acum până la 10% la orizontul anului 2030.
Cele 11 proiecte menționate de înaltul oficial rus ar permite Rusiei să își satisfacă întreaga cerere internă de pământuri rare până în 2025 și să înceapă exporturile în anul următor, potrivit lui Besprozvannykh.
Până în 2024, producția de concentrat de pământuri rare a Rusiei poate ajunge la 7.000 de tone pe an, potrivit oficialilor ruși. Serviciul de Prospectări Geologice din SUA (US Geological Survey) a estimat producția din 2019 a Rusiei la 2.700 de tone.
***
Rezervele mondiale de pământuri rare (date ale US Geological Survey, ianuarie 2020), în milioane de tone:
- China: 44:
- Brazilia: 22;
- Vietnam: 22;
- Rusia: 12;
- India: 6,9;
- Australia: 3,3;
- Groenlanda: 1,5;
- SUA: 1,4;
- Tanzania: 0,89
- Canada: 0,83;
- Africa de Sud: 0,79;
- Alte țări, printre care cele mai mari rezerve aflate în exploatare sunt în Madagascar, Myanmar și Burundi: 0,31.
Datele se referă la cantități estimate a avea valoare economică, viabile pentru exploatare.
***
Cea mai mare mină din lume se află lângă orașul chinez Baotou, din provincia Mongolia Interioară, la circa 650 de kilometri vest de capitala Beijing. În fiecare an, mina produce circa 10 milioane de tone de ape uzate, în marea majoritate fiind ape acide sau radioactive. Cea mai mare cantitate rămâne netratată. Volumul de apă uzată de la Baotou dintr-un an reprezintă mai mult decât dublul volumului de apă prezent în Lacul Michigan din SUA.
***
Primul mineral de pământuri rare descoperit a fost gadolinita, în 1787, un mineral compus din ceriu, ytriu, fier, siliciu și alte elemente. Acest mineral a fost extras dintr-o mină din satul Ytterby din Suedia; patru dintre elementele chimice din categoria pământurilor rare poartă nume derivate din numele acestui sat (ytriul, yterbiul, terbiul și erbiul).
***
Zăcământul sud-african Steenkampskraal este cel mai bogat zăcământ din lume în conținut de pământuri rare. Deține resurse brute de aproximativ 605.000 tone, la un conținut mediu de oxizi de pământuri rare de 14,4%, ceea ce reprezintă 86.900 tone de oxizi. Cea mai prețioasă componentă a zăcământului este neodimul, aflat într-un procent de 2,58% sub formă de trioxid de niodim într-o cantitate brută de circa 15.600 tone. Prețul unei tone de oxizi de neodim era de circa 46.000 de dolari americani la începutul acestei luni, în creștere cu aproape 5% față de iulie.
***

Zăcământul Kringlerne, sudul Groenlandei.
În prezent, în Europa nu există mine în care să se exploateze minereuri de pământuri rare. Există însă perimetre geologice cu resurse dovedite, în cantități adecvate. Acestea includ roci magmatice alcaline, precum cele care se găsesc în provincia Garðar din sud-vestul Groenlandei (proiecte de explorare Kvanefjeld și Kringlerne) și în cadrul Scutului Baltic (inclusiv carbonatitele de la Fen, în Norvegia, și Sokli, în Finlanda, precum și sienitele din perimetrul Norra Kärr din Suedia). Acestea includ, de asemenea, depozite aluvionare cuaternare de importanță secundară, în Grecia și Serbia.
Cantități mici și, probabil, slab viabile economic, se pot găsi în depozite din care se exploatează minerale care conțin alte metale, precum cobalt, litiu, zirconiu.
***
În România, producția de pământuri rare nu există.
În iunie 2019, ministrul PSD al Economiei la acea dată, Niculae Bădălău, a anunțat redeschiderea unui număr de 3 mine din județul Harghita, mine care ar conține zăcăminte de “materiale rare” utilizate la fabricarea bateriilor și care ar putea constitui baza unei investiții într-o unitate autohtonă de producție de profil în valoare de cel puțin 50 milioane euro.
”Aceste mine au materiale rare, care ne vor pune în alianța bateriilor într-o zonă extrem de bună. Avem europiu, material extrem de rar care se folosește la semiconductori și, mai ales, la sistemul de răcire al bateriilor. Aceste materiale rare ne vor pune pe harta lumii așa cum ne-a pus IT-ul”, spunea atunci Bădălău.
În urmă cu 3 ani, în 2017, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a aprobat 2 licențe de concesiune pentru explorarea în județul Harghita a unor zăcăminte de minereuri de elemente rare și disperse, precum și de minereu polimetalic, în perimetrele Jolotca și Lăzarea din Harghita, ambele pe numele firmei Strategic Resources Central SRL. Firma mai deține o licență similară de explorare și pentru minereu de titan și zirconiu, tot în perimetrul Lăzarea, potrivit datelor ANRM.
Tot în 2017, Agenția Națională pentru Protecția Mediului Harghita a decis că proiectul Strategic Resources Central SRL, de cercetare geologică a minereurilor de elemente rare și de dispersie și a minereului polimetalic în perimetrul Jolotca, nu trebuie supus evaluării adecvate de mediu, instituția luând anul trecut aceeași decizie și pentru proiectul similar al companiei de pe perimetrul Lăzarea.
Licența de explorare acordată companiei a fost reînnoită la finalul anului trecut de către ANRM.









