Acord comercial cu Australia: pe fondul răcelii relației cu SUA, UE continuă să-și caute aliați

Bruxelles-ul și Canberra sunt pregătite să își reia negocierile comerciale, ajunse într-un impas la sfârșitul anului 2023, din cauza unor dezacorduri ample care priveau cotele comerciale la carnea de vită și de oaie. Astfel, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, intenționează să întreprindă o vizită în Australia, luna aceasta, pentru a continua discuțiile și, eventual, pentru încheierea unui acord comercial și de securitate cu Australia, potrivit unei surse familiarizate cu discuțiile, citate de publicația POLITICO.eu.

Vizita șefei Executivului european va veni după întâlnirea care va avea loc săptămâna viitoare la Bruxelles între comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, și omologul său australian, Don Farrell, a declarat o a doua sursă. Ambele surse au făcut declarațiile sub protecția anonimatului, întrucât calendarele discuțiilor sunt încă provizorii.

În ce privește mărul discordiei care a condus la înghețarea negocierilor în urmă cu mai bine de doi ani, cotele comerciale pentru carnea de vită și de oaie sunt încă în curs de negociere între cele două părți, a declarat prima sursă invocată.

Ursula von der Leyen își va începe zborul de peste 20 de ore spre Australia imediat după ce va participa la Conferința de Securitate de la München, care va avea loc în orașul bavarez în perioada 13-15 februarie, potrivit publicației australiene online The Nightly, care a anunțat în premieră o vizită de patru zile a șefei Comisiei, la Melbourne și Sydney. Ar fi prima vizită a unui șef al Comisiei Europene în Australia din 2011 încoace, ceea ce ar semnala o concentrare sporită a Europei asupra dezvoltării parteneriatelor cu țările din zona Indo-Pacifică și care nu se limitează doar la vânzarea și cumpărarea de bunuri.

”Un acord cu Australia are sens pentru ambele părți, iar momentul este cel mai potrivit pentru a-l parafa: instabilitatea la nivel global apropie parteneri cu aceleași idei ca niciodată”,

a declarat un oficial al UE, citat de publicația australiană.

Totodată, un purtător de cuvânt al guvernului australian a declarat pentru The Nightly că un acord de liber schimb este important din punct de vedere economic și strategic atât pentru Australia, cât și pentru UE.

”Continuăm să colaborăm cu UE pentru a face progrese în ceea ce privește un acord comercial care este în interesul nostru național. Poziția noastră rămâne că orice acord trebuie să ofere creșteri semnificative ale accesului pe piață pentru industria, producătorii și fermierii australieni”,

a comentat reprezentantul autorităților de la Canberra.

Rugat să comenteze, purtătorul de cuvânt adjunct al Comisiei, Olof Gill, a confirmat întâlnirea dintre Šefčovič și Farrell, dar nu și vizita Ursulei von der Leyen în Australia.

”Negocierile dintre UE și Australia sunt în desfășurare. UE se angajează să consolideze relațiile cu Australia, un partener strategic și cu idei comune. Ca întotdeauna, progresul în faza sensibilă a negocierilor va depinde de substanță”,

a declarat Gill.

În decembrie 2025, țările UE și-au dat acordul pentru ca Bruxelles-ul să negocieze un acord de apărare și securitate cu Australia. Semnarea unui astfel de acord ar veni la puțin timp după semnarea unor parteneriate de securitate și apărare similare cu Regatul Unit, Canada și, cel mai recent, cu India.

Un acord cu Australia ar reprezenta o victorie importantă pentru UE, deoarece ar deschide accesul la vastele rezerve de minerale strategice ale țării.

Australia este cel mai mare producător de litiu din lume și deține, de asemenea, a doua cea mai mare rezervă de cupru din lume.

Venind după acordul tensionat al UE cu țările sud-americane din Mercosur – criticat de fermieri, de Franța și de eurodeputații sceptici – pactul cu Canberra este de așteptat să provoace, de asemenea, mare zâzanie în statele membre, tocmai din cauza componentei sale pe teme agricole, care va ocupa o parte semnificativă.

Cum se vede apropierea UE-Australia, în peisajul turbulent al lumii de azi?

Mujtaba Rahman, directorul general al firmei de consultanță EurasiaGroup, a declarat că acordul ”are sens în proporție de 150%”, pe fondul multiplelor atacuri tarifare al Administrației Trump asupra Europei și obiectivul Comisiei de a reduce riscurile comerciale și de securitate venite din partea Chinei:

”Un acord consolidat UE-Australia are 150% sens în contextul geopolitic actual. Este încă o dovadă că UE intenționează să pună niște cărniță pe scheletul agendei sale de diversificare strategică și să își reducă dependența excesivă atât față de SUA, cât și față de China.”

Departamentul Afacerilor Externe și Comerțului din guvernul australian susține că un acord comercial cu UE ar deschide pentru exportatorii australieni piața de 19,4 trilioane de dolari americani a blocului comunitar, care cuprinde o populație de 450 de milioane de oameni.

UE a fost al treilea cel mai mare partener bilateral al Australiei în 2024, a șasea cea mai mare destinație de export și a doua cea mai mare sursă de investiții străine în 2024. Însă semnarea unui acord de securitate ar debloca beneficii încă și mai mari, pentru ambele părți.

Pentru prima dată, UE a oferit Australiei oferta unui parteneriat de securitate în timpul întâlnirii bilaterale dintre președinta von der Leyen și premierul australian Anthony Albanese, în marja evenimentelor prilejuite de inaugurarea Papei Leon al XIV-lea, la Vatican, anul trecut.

Acest lucru ar permite companiilor australiene de apărare să colaboreze cu principalele pieței naționale europene, precum și multiple ocazii de achiziții comune de echipamente de apărare, în cadrul programului de 150 de miliarde de euro al Uniunii Europene, cunoscut drept SAFE (Security Action for Europe), mai notează analiza din The Nightly.

Deși statele membre pot accesa fondurile pentru a cumpăra echipamente de apărare fabricate în Europa, orice țară care a semnat un parteneriat de securitate poate colabora, de asemenea, cu un stat membru UE în cadrul unor afaceri bilaterale. Acest lucru ar veni, în special, în ajutorul unor țări mai mici din afara Europei, precum este și Australia, întrucât acestea își pot folosi forța de negociere a unui stat UE mai mare, precum Germania, pentru a cumpăra echipamente militare la comun, mai ieftin decât dacă ar încerca să le achiziționeze individual.

Cuiul lui Pepelea și merele discordiei

Negociatorii australieni și europeni nu au ajuns încă la un acord asupra cotelor finale referitoare la subiectul sensibil al importurilor de carne de vită și oaie din Australia în blocul comunitar, motivul pentru care negocierile s-au suspendat brusc la finalul anului 2023.

Franța, Irlanda și țări expuse din punct de vedere agricol – Polonia fiind un exemplu concludent în acest sens – se opun din răsputeri negocierii de către UE a unor acorduri comerciale în numele tuturor statelor membre, acorduri în urma cărora cotele de import de carne ar crește față de nivelul actual, invocând amenințări la adresa fermierilor locali.

De altfel, aceasta a fost argumentația și în cazul opoziției față de acordul cu Mercosur, acord pe care eurodeputații l-au trimis către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în vederea derulării unei proceduri de verificare judiciară.

Pe de altă parte, UE are posibilitatea de a pune totuși în aplicare acordul, pe durata procedurii judiciare, ceea ce ar putea oferi unele indicii legate de felul în care ar putea să decurgă lucrurile și în cazul unui acord UE-Australia.

Acordul cu Australia ar putea să fie asemănător celui semnat între UE și India, anunțat la New Delhi luna trecută, care s-a concentrat în mare măsură pe stimularea cooperării în domeniul apărării și a abordărilor integrate privind amenințările comune de securitate reprezentate de colaborarea tot mai mare dintre Partidul Comunist Chinez, Coreea de Nord, Iran și Rusia.

Din perspectiva Australiei, acordul multilateral cu Uniunea Europeană reprezintă unul dintre acordurile comerciale cele mai dificil de negociat și semnat. În 2023, când aproape s-a ajuns la un acord, acesta a eșuat la ultimul obstacol, din cauza disputei privind importurile europene de carne de vită, iar cantitățile erau infime, de doar câteva zeci de mii de tone anual.

Totuși, după turbulențele provocate de taxele vamale impuse de președintele Trump de ”Ziua Eliberării” în raport cu mulți dintre aliații SUA, inclusiv Australiei și statelor UE, ambele părți și-au dat seama că este bine să se mai audă la telefon, cu o motivație nouă de a-și relua discuțiile.