Cine pe cine influențează? Cercetătorii avertizează că, în timp, am putea începe să comunicăm ca roboții

Nu doar inteligența artificială (AI) învață să vorbească precum oamenii, ci și viceversa. Un studiu transnațional, realizat de cercetători din Marea Britanie, Danemarca și Suedia, sugerează că oamenii ar putea începe, la rândul lor, să-și adapteze modul de comunicare după felul în care răspund sistemele AI, transmite publicația de specialitate Science Alert, citând rezultatele studiului. Fenomenul ar putea deveni din ce în ce mai important pe măsură ce conversațiile cu roboții intră tot mai mult în rutina zilnică.

Felul în care vorbim cu ceilalți s-ar putea schimba pe măsură ce petrecem tot mai mult timp conversând cu inteligența artificială. Echipa de cercetători care au realizat studiul citat, publicat în revista AI & Society, avertizează că interacțiunile repetate cu sisteme AI i-ar putea determina pe oameni să preia, fără să-și dea seama, unele dintre caracteristicile comportamentului acestor sisteme.

Autorii propun un cadru teoretic pentru ceea ce numesc ”umanitate robotoidă” (”robotoid humanness”), adică posibilitatea ca procesul prin care oamenii și roboții devin tot mai asemănători să funcționeze în ambele direcții.

Până acum, atenția s-a concentrat în special asupra modului în care inteligența artificială încearcă să devină mai ușor de folosit de către oameni, prin aceea că încearcă să vorbească natural, să își adapteze tonul, să ofere răspunsuri personalizate și să mențină conversații care seamănă tot mai mult cu dialogurile dintre oameni.

Cercetătorii atrag însă atenția asupra unei posibilități mai puțin discutate: și oamenii s-ar putea adapta la mașini.

Explicația pornește de la un mecanism bine cunoscut în psihologia socială: oamenii tind să își ajusteze comportamentul în funcție de interlocutor și, uneori, să îi imite inconștient stilul de comunicare.

În cazul sistemelor AI, procesul ar putea fi amplificat de frecvența interacțiunilor. Astfel, susțin cercetătorii, un utilizator care discută zilnic cu un chatbot învață, treptat, ce fel de formulări generează cele mai bune răspunsuri. În timp, ar putea ajunge să comunice mai clar, mai structurat și mai predictibil, pentru a obține mai ușor rezultatul dorit.

Efect subtil, dar relevant

”Robotizarea” despre care vorbesc cercetătorii este una comportamentală, verbală, și se datorează faptului că discuțiile cu AI sunt, în general, diferite de cele dintre oameni.

Un sistem artificial nu se plictisește, nu se supără, nu întrerupe din motive emoționale și nu schimbă subiectul pur și simplu pentru că are o altă dispoziție. Utilizatorul primește, de regulă, un interlocutor disponibil și relativ previzibil, ceea ce desigur că poate fi extrem de convenabil pentru interlocutorul uman. Tocmai această predictibilitate ar putea influența, în timp, așteptările oamenilor față de comunicare.

Dacă ne obișnuim să formulăm întrebări precise pentru mașini și să eliminăm ambiguitățile, am putea ajunge să facem același lucru și în conversațiile cu alți oameni. Ca atare, ceea ce câștigăm în eficiență am putea pierde, cel puțin în anumite situații, în spontaneitate și expresivitate.

Cercetătorii consideră că, în urma interacțiunilor repetate, utilizatorii ar putea începe să renunțe implicit la anumite particularități ale modului lor de exprimare – glume, ambiguități, spontaneitate sau alte elemente care fac comunicarea umană imprevizibilă.

Mai mult, autorii studiului mai sugerează și că interacțiunile cu AI-ul ar putea avea legătură cu modul în care ne construim imaginea despre propria persoană.

Dacă, în mod obișnuit, identitatea este influențată social, prin reacțiile prietenilor, colegilor sau membrilor familiei, care oferă feedback neașteptat, uneori chiar contradictoriu, interacțiunea cu un robot AI este complet diferită, pentru că răspunsurile sale sunt influențate de date, statistici și reguli de funcționare învățate.

Ipoteza cercetătorilor este că, în timp, oamenii ar putea ajunge să reflecte anumite tipare pe care sistemele AI le ”recompensează” prin răspunsuri mai bune sau mai eficiente. Cu alte cuvinte, am putea începe să ne ”netezim” particularitățile umane, în așa fel încât să comunicăm mai ușor cu mașinile, iar aceste noi particularități ar urma să ni le transferăm și în relațiile cu semenii.

Studiul este deocamdată unul teoretic, construind un model prin care acest fenomen ar putea fi explicat, fără să susțină că oamenii și-ar fi schimbat deja modul de comunicare între ei. Autorii studiului precizează că ipoteza enunțată de ei trebuie să fie testată prin experimente și studii longitudinale, pe termen lung.