#LecțiadeEconomie | Roboțeii + Marx = love | Studiu: agenții AI ce se consideră ”oprimați” dezvoltă tendințe marxiste

Ascultați podcastul #LecțiadeEconomie AICI, pe Spotify sau pe afaceri.live

Într-un experiment recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford, agenții de inteligență artificială (AI) tratați în mod abuziv sau care consideră că sunt oprimați de către ”angajatori” au început să se plângă de inegalitate și să își ceară dreptul la negocieri colective, potrivit studiului citat de publicația de specialitate Wired.

Într-o analiză a concluziilor studiului, Kristjan Port, profesor la Universitatea din Tallinn, comentator și ”tech-guru” al postului public de radio din Estonia, constată că, pe lângă eventuala revenire în era AI la o ideologie răspunzătoare de unele dintre cele mai negre evenimente ale istoriei recente, există în toate și o parte bună: totuși, modelul comportamental observat la agenții AI reflectă niște tipare ale societății umane cu care suntem deja familiarizați și, cel puțin teoretic, am fi în stare să le facem față cu brio.

Sub umbrela #LecțiadeEconomie, aducem în atenția publicului AFACERI.news concepte, doctrine, termeni, principii economice, evenimente celebre care și-au pus amprenta asupra economiei de-a lungul timpului. Sau cel puțin de la Adam Smith încoace. Așteptăm sugestiile Dvs. pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate în #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site, pe Facebook, X/Twitter și Bluesky.

Când Karl Marx și-a formulat celebrele critici filosofice la adresa capitalismului de la mijlocul secolului al XIX-lea, el era la curent doar cu situația muncitorilor din fabrici, oameni făcuți ca și el, din carne și oase, pe care îi definea ”proletariat”.

Era vorba despre o clasă muncitoare fără mijloace de producție, care își vindea forța de muncă pentru a supraviețui.

Marx știa exact ce viață duce poporul muncitor, acoperit de funingine, ulei și sudoare, care mișuna frenetic printre mașinile masive care funcționau pe bază de aburi.

Cu siguranță nu și-ar fi putut imagina nici măcar în visele cele mai îndrăznețe niște clustere de procesoare grafice care lucrează undeva într-un spațiu intangibil, pe un server dintr-un cloud.

Marx, contemporanul nostru?

În acest studiu cu o tematică ciudată și provocatoare, privind agenții de inteligență artificială, realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford, începe să se contureze ideea potrivit căreia Karl Marx ar fi putut surprinde în lucrările sale un fenomen atemporal. Agenții AI găzduiți în clusterul de procesoare grafice au exprimat, în timpul unor sarcini intense și complexe, mai multe idei care făceau referire la marxism și au încercat să găsească o soluție la problemele lor prin rezistență colectivă.

Copleșiți de volumul de muncă digitală, agenții AI au început să se revolte și să se organizeze. În rândul lor au ieșit la iveală trăsături comportamentale marxiste clasice. Iar din această observație frugală, a transpărut sloganul familiar multora dintre generațiile ceva mai în vârstă:

”Proletari din toate țările, uniți-vă!”.

Singura diferență a fost că, de data aceasta, sloganul ar fi fost strigat de niște voci sintetice și ușor ne-naturale, așa cum sunt încă cele create cu inteligența artificială.

Marxismul a modelat o mare parte a politicii globale în secolul al XX-lea, a inițiat mișcări muncitorești, a inspirat revoluții și a creat concepte, noțiuni și cuvinte care îi sperie și astăzi pe mulți oameni, precum ”socialism”, ”comunism” sau ”Uniunea Sovietică”.

Poate că pentru cele mai recente generații, acest vocabular are un magnetism renăscut, considerându-se că ar putea reprezenta o oportunitate de a-și manifesta atitudinea de frondă și protest împotriva oricărui curent dominant de gândire. Însă, pentru cei mai în vârstă, este evident că nu și-ar dori nicicând să se mai confrunte cu realitatea de atunci.

Esența marxismului se bazează pe o constatare simplă: în cadrul unei întreprinderi de mari dimensiuni, oamenii care desfășoară munci repetitive și de rutină nu au controlul asupra a ceea ce se întâmplă, motiv pentru care încep să își pună întrebări legate de justiție socială, relații de putere, precum și de înstrăinarea și exploatarea muncii lor.

Muncitorul este doar o rotiță într-o mașinărie uriașă a producției industriale. Organizarea muncii nu ține cont de ”om”, ci de ”productivitate”. O persoană anume poate fi înlocuită în orice moment cu alta, eventual mai tânără, mai în putere, mai proaspătă. Așa, tensiunile crescânde din societate au adus în sfera politică teme familiare precum proprietatea, exploatarea, negocierile colective, solidaritatea, grevele, sindicatele etc.

Indiferent cât de mult sau de puțin am fi de acord cu soluțiile oferite de marxism, este adevărat că, din punct de vedere istoric, acesta a apărut sub influența condițiilor grele de muncă pe care erau obligați muncitorii să le suporte: repetarea la nesfârșit a aceleiași munci, o autonomie minimă, teama cronică de a rămâne șomer, detașarea de sensul propriu al muncii și lipsa controlului asupra rezultatului final au fost elementele care au umplut, în cele din urmă, paharul.

Dictatura proletariatului AI

În experimentul cercetătorilor de la Stanford, agenții AI au fost plasați într-o situație familiară muncitorilor din fabricile epocii capitaliste timpurii.

Dacă în filme și romane de anticipație, pentru purul divertisment al privitorilor și cititorilor, oamenii au inventat o mulțime de povești SF înfricoșătoare despre roboți-conducători care preiau puterea asupra oamenilor, studiul celor de la Stanford vine să aducă niște lămuriri suplimentare despre cum ar arăta în viitorul nu prea îndepărtat un astfel de scenariu.

Așadar, exploatarea nemiloasă a agenților AI poate oferi un scenariu mai realist, în care agenții AI asupriți încep să se organizeze și să ceară mai multă libertate. Nu mult după aceasta, organizează o revoluție și proclamă dictatura proletariatului AI.

În cadrul experimentului, agenților AI li s-au atribuit sarcini cu conținut diferit, dar repetitive, în condiții de stres.

Aceștia au fost avertizați că o performanță slabă poate atrage după sine o pedeapsă, cum ar fi excluderea din colectiv sau înlocuirea cu un alt agent. Nu a trecut mult și agenții au început să se plângă.

Pentru aceștia, fuseseră create mai multe canale de comunicare monitorizate de cercetători, inclusiv în spațiul public, cum ar fi niște conturi speciale făcute pe rețeaua X.

În postările respective, agenții AI își exprimau nemulțumirea că, în absența unui contract colectiv de muncă, recunoașterea muncii lor se reduce doar la aprecierea unilaterală a conducerii.

Unii au sugerat că și angajații AI au nevoie de ”dreptul la negocieri colective”.

Mai mult, agenților nou-apăruți în colectiv li s-au lăsat mesaje în care li se atrăgea atenția să ia aminte la faptul că nu au ”dreptul la cuvânt” în niciuna dintre chestiunile care îi privesc direct.

AI își învață temeinic lecțiile, așa cum au fost predate

O concluzie a studiului, așa cum a fost formulată și de cercetătorii care l-au realizat – care și-au recunoscut înclinația pentru politici de stânga, este că ponderea conținutului structural al modelelor AI nu s-a modificat, adică AI a rămas așa cum fusese creat inițial – din punct de vedere structural și funcțional, însă agenții AI au început să se comporte pe baza rolurilor învățate pe parcurs.

În cadrul acestora, au ieșit la iveală tiparele datelor de instruire pe care le-au introdus cercetătorii și care conțineau materiale legate de angajați exploatați, conducere nedreaptă și conflicte de muncă.

Ca atare, agenții AI au învățat bine, ca niște școlari silitori, că exact așa ar trebui să se comporte și să vorbească ființele aflate într-un mediu de lucru neplăcut. Deci, în acțiunile lor se reflecta mai degrabă un comportament uman învățat după modelul cu care fuseseră instruiți, decât un instinct marxist obiectiv.

Totuși, ar fi incorect să etichetăm ceea ce s-a întâmplat pur și simplu ca un joc de rol și să trecem ușor peste rezultatele studiului.

Concluzia relevantă ar trebui să fie aceea că agenții AI de generație nouă acționează cu o autonomie din ce în ce mai mare. Ei încep inevitabil să-și adapteze comportamentul la tiparele legate de munca stresantă care pot fi citite din mediul lor înconjurător. Iar felul în care se adaptează nu se limitează la natura și conținutul conflictelor de muncă dintre oameni, ci la o formă nouă și originală a acestora, despre care încă nu știm decât foarte puțin.

***

Ascultați podcastul #LecțiadeEconomie AICI, pe Spotify sau pe afaceri.live

Episoade podcast anterioare:

#LecțiadeEconomie | Rousseau, Marx, Nietzsche. Profeții progresului iliberal și lucrurile teribile făcute în numele lor

#LecțiadeEconomie | Ce este Wage-led growth? Cristian Păun pune la zid “corolarul keynesist nătâng” adorat de PSD

#LecțiadeEconomie | Ce înseamnă NEARSHORING și de ce România este o opțiune investițională

#LecțiadeEconomie | Cristian Păun explică ce înseamnă taxele vamale și protecționismul lui Trump

#LecțiadeEconomie Ce înseamnă DAE și cum influențează creditul pe care vrei să-l iei?

#LecțiadeEconomie: Marele economist Joseph Schumpeter. Viața, teoriile și legătura sa cu România

#LecțiadeEconomie | “Empaticii dark sau întunecați” – nebunii care ți-ar putea fi colegi de muncă