43 de ONG-uri cer acces la sprijin psihologic pentru adolescenți fără acord parental, de la 16 ani

43 de organizații neguvernamentale cer Parlamentului să permită adolescenților care au împlinit 16 ani să acceseze servicii de sprijin psihologic fără acordul părinților, potrivit unui comunicat al organizațiilor remis presei luni. Poziția celor 43 de organizații rămâne deschisă pentru noi semnatari.

O propunere legislativă a unui grup de senatori și deputați USR pe această temă se află deja în procedură parlamentară.

În alte state europene, tinerii de 16 și 17 ani pot consimți singuri la tratament medical, iar unele legislații includ explicit serviciile de sănătate mintală. Diferențele apar însă în privința confidențialității, a evaluării capacității de decizie și a situațiilor în care părinții sau autoritățile trebuie informați.

Organizațiile semnatare ale apelului susțin proiectul de lege L478/2026 și cer ca adolescenții de cel puțin 16 ani să poată solicita direct consiliere psihologică, psihoterapie, consiliere școlară și alte forme de sprijin specializat, fără ca acordul parental să fie o condiție absolută pentru acces.

Argumentul central al semnatarilor este că există situații în care tocmai obținerea acordului familiei poate împiedica accesul la ajutor.

În poziția lor sunt invocate, între altele, cazurile adolescenților ai căror părinți sunt plecați în străinătate, ale tinerilor aflați în centre de plasament, ale victimelor abuzului sau ale celor care trăiesc în familii în care problemele de sănătate mintală sunt puternic stigmatizate.

Organizațiile susțin că posibilitatea de a cere singur ajutor nu ar trebui interpretată ca eliminarea familiei din viața adolescentului. Propunerea este prezentată ca o soluție pentru situațiile în care implicarea părintelui nu este posibilă, nu este dorită de adolescent sau poate constitui chiar un obstacol în accesarea serviciului.

Ce prevede proiectul de lege din Parlament?

Propunerea legislativă L478/2026 a fost inițiată de parlamentari USR și urmărește modificarea mai multor acte normative, inclusiv a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Potrivit textului acesteia, adolescenții care au împlinit 16 ani ar putea accesa servicii de intervenție psihologică, psihoterapie și consiliere școlară fără acordul parental, cu respectarea unor garanții privind evaluarea profesională, confidențialitatea și protecția minorului.

Proiectul prevede, de asemenea, posibilitatea ca un minor care a împlinit 16 ani să se adreseze singur cabinetelor de asistență psihopedagogică din școli pentru servicii de consiliere școlară și psihologică.

Consiliul Național al Elevilor și-a exprimat public susținerea pentru această modificare, dar a atras atenția că dreptul de a cere ajutor este insuficient dacă în școli nu există suficienți specialiști disponibili.

Există și opinii critice asupra unor prevederi concrete ale proiectului. De exemplu, în cadrul consultării publice de pe site-ul Senatului au fost ridicate obiecții față de prevederea referitoare la evaluarea cognitivă a minorului înaintea accesării anumitor servicii, fiind argumentat că o asemenea condiție ar putea limita tocmai accesul autonom pe care proiectul urmărește să îl creeze.

Deocamdată, proiectul de lege se află la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată. Potrivit procedurii, patru comisii (pentru sănătate, juridică, pentru învățământ și pentru tineret și sport) sunt așteptate să facă un raport comun, cu termen de depunere pe 22 septembrie. După această etapă, proiectul poate ajunge la vot în plenul Senatului.

Comisia pentru muncă a dat deja un aviz favorabil, iar Comisia pentru drepturile omului a dat un aviz negativ. Aceste avize sunt consultative. Termenul până la care Senatul trebuie să se pronunțe este 16 octombrie 2026. Dacă proiectul nu va ajunge la votul senatorilor până la acea dată, propunerea va fi considerată adoptată tacit și va trece în dezbaterea Camerei Deputaților, care va fi cameră decizională.

Cum stau lucrurile în alte țări? Câteva studii de caz

O analiză a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene arată că, în mai multe state membre, printre care Olanda, Irlanda, Polonia, Portugalia, Spania, dar și în Marea Britanie, adolescenții pot consimți la tratament medical fără aprobarea părinților de la vârsta de 16 ani.

Olanda: autonomia vine împreună cu reguli de confidențialitate – în modelul olandez, pragul de 16 ani este important în relația dintre adolescent și sistemul medical, fiind vârsta care consacră posibilitatea consimțământului autonom la tratament. Așadar, de la această vârstă adolescenții au posibilitatea de a solicita consultații medicale fără ca informațiile să fie transmise automat părinților.

Norvegia: persoanele sunt, în principiu, considerate capabile să consimtă singure la servicii medicale tot la împlinirea vârstei de 16 ani. Autoritățile precizează că tinerii între 16 și 18 ani pot decide în majoritatea situațiilor dacă doresc tratament și cine poate primi informații despre starea lor de sănătate. Există însă excepții, inclusiv pentru anumite tratamente și situații în care părinții trebuie implicați. De altfel, și serviciile medicale din școli funcționează pe principiul confidențialității. Pentru tinerii de peste 16 ani, informațiile nu sunt transmise părinților fără permisiunea adolescentului, cu anumite excepții, inclusiv atunci când informația este necesară pentru îndeplinirea responsabilităților părintești sau există riscuri serioase pentru adolescent ori pentru alte persoane.

Marea Britanie: prezumția capacității de decizie apare la 16 ani, moment din care NHS consideră că persoanele de această vârstă ani sunt considerate, în principiu, capabile să consimtă singure la propriul tratament, cu posibilitatea ca această prezumție să fie răsturnată în circumstanțe excepționale. Pentru copiii sub 16 ani există un mecanism diferit, cunoscut sub numele de ”Gillick competence”: un copil poate consimți singur dacă demonstrează că înțelege suficient de bine natura și implicațiile tratamentului.

Irlanda: este țara care a adoptat cel mai recent un model pe această temă. Legea Sănătății Mintale (Mental Health Act) a fost promulgată chiar în acest an și include o prevedere potrivit căreia tinerii cu vârsta de cel puțin 16 ani pot consimți la tratament de sănătate mintală pe aceeași bază ca la tratamentul pentru probleme de sănătate fizică. Reforma introduce, în același timp, garanții suplimentare privind consimțământul la tratament și internarea copiilor și adolescenților.