România cu 8 sau 16 județe? Reforma teritorial-administrativă provoacă incertitudini afacerilor

Reforma administrativ-teritorială, prezentată de ani de zile ca soluție pentru un stat mai eficient, pare să se mute dincolo de orizontul electoral al anului 2028. Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a declarat la Digi24 că finalizarea ei înainte de acel scrutin este „puțin probabilă”, din cauza unui Parlament prea fragmentat pentru un compromis de asemenea amploare. Soluția lui: discuțiile încep acum, iar ținta se fixează la 2032.

Pentru companii, miza nu este doar politică. Harta județelor și a comunelor influențează direct cine eliberează autorizații, cum se distribuie fondurile europene, unde ajung investițiile în infrastructură și cât de rapid funcționează ghișeele de care depinde orice proiect.

Kelemen Hunor nu respinge ideea reformei și o consideră necesară, dar cere să se clarifice mai întâi scopul ei: ce se urmărește, mai exact, prin reorganizare? El avertizează împotriva unei schimbări făcute doar pentru că „e la modă”. Subliniază că soluțiile din zonele de câmpie nu se potrivesc automat în zonele montane și că trebuie analizate atât numărul unităților administrative, cât și al localităților mici.

Deși România are 8 regiuni de dezvoltare despre care s-a spus că vor constitui bazele pentru viitoarele 8 județe ale țării, UDMR are propriul proiect, cu 16 județe. Liderul formațiunii a mai spus că, dacă cineva își propune astăzi să facă reforma pentru 2028, „nu va reuși. Categoric”. Argumentul său este că astfel de negocieri nu pot fi purtate eficient când partidele sunt sub presiunea alegerilor.

Ideea unui orizont mai îndepărtat nu vine doar din partea UDMR. USR și PNL cer o comisie parlamentară care să pregătească terenul pentru o reformă aplicabilă din 2032, „realist vorbind”, potrivit liderului senatorilor USR, Sorin Șipoș. Discuția pare deci să se mute de la „dacă” la „când” și „cum”.

Impactul pentru mediul de afaceri

Pe termen scurt, amânarea înseamnă continuitate: aceleași județe, aceleași primării, aceleași proceduri. Pentru un investitor care își planifică un proiect pe trei-cinci ani, un cadru stabil poate fi un avantaj, cu condiția ca schimbările viitoare să nu apară pe neașteptate.

Pe termen mediu, riscurile sunt mai greu de ignorat:

Planificarea investițiilor. Companiile care aleg o locație pentru fabrici, depozite sau centre logistice trebuie să țină cont de posibilitatea ca unele județe sau localități să fie comasate. Asta poate schimba reședința administrativă, bugetele locale și prioritățile de infrastructură.

Relația cu administrația. O reorganizare poate însemna, în perioada de tranziție, mutarea competențelor, dubluri de proceduri și întârzieri la avize și autorizații, mai ales în județele afectate direct.

Fonduri europene și proiecte publice. Capacitatea administrativă a unei localități influențează cât de bine absoarbe finanțări. Firmele din construcții, energie și servicii pentru administrații locale ar putea vedea schimbări în portofoliul de proiecte și în calitatea partenerilor publici.

Costuri de conformare. Redesenarea hărții poate atrage modificări de sedii, adrese, taxe locale și baze de impozitare. Efectul real depinde de forma finală a legii, care încă nu există.

Ce rămâne neclar?

Nu se știe câte județe vor exista în final: UDMR propune 16, dar alte partide au proiecte diferite. Unii vorbesc de 8, pe baza regiunilor actuale de dezvoltare, alții ar dori 12, alte voci vor județe bazate pe rădăcini istorice ale respectivelor provincii. De asemenea, nu sunt stabilite criteriile după care localitățile mici ar putea fi comasate. Nu există o estimare publică a costurilor de tranziție și nici a economiilor pe care le-ar aduce reforma. Fără aceste cifre, mediul de afaceri nu poate evalua cât de mare este, de fapt, schimbarea.

Reprezentanții mediului de afaceri ar putea cere trei lucruri: un calendar public, o analiză de impact cu cifre și o perioadă de tranziție suficient de lungă, astfel încât proiectele aflate în derulare să nu fie afectate de modificările de hartă.

Vom reveni.