The Economist: Se îndreaptă industria semiconductorilor spre un colaps de proporții?

De mai bine de patru decenii, industria semiconductorilor a fost guvernată de două legi la fel de sigure precum oricare altele din fizică. Prima este că numărul tranzistorilor – acele minuscule comutatoare gravate pe un cip – continuă să crească. A doua este că orice perioadă de avânt se încheie cu un declin. Prima lege, care face cipurile tot mai puternice, se află într-o formă de invidiat. Procesoarele de top destinate inteligenței artificiale conțin peste 200 de miliarde de tranzistori, iar industria estimează că, până la sfârșitul deceniului, va putea integra un trilion. Cea de-a doua lege generează îngrijorări cu privire la cât de mult vor mai dura vremurile bune, potrivit The Economist.

Industria este obișnuită cu perioade de avânt, dar nu cu una de o asemenea anvergură. Inteligența artificială (AI) a creat o cerere insațiabilă pentru cipurile utilizate la antrenarea și rularea modelelor de AI. În prima jumătate a anului 2026, vânzările de semiconductori au înregistrat, de la an la an, o creștere mai rapidă decât în ​​orice alt moment de după anii ’80. Luna aceasta, TSMC – cel mai mare producător de cipuri pe bază de contract din lume – a raportat al șaselea trimestru consecutiv de profituri record; Samsung Electronics, un gigant sud-coreean din domeniu, a raportat al patrulea trimestru de acest fel. Cu toate acestea, investitorii devin tot mai neliniștiți. În ciuda rezultatelor excepționale și a prognozelor optimiste, un indice al principalelor companii de semiconductori a scăzut cu peste 10% începând cu 6 octombrie. Temerile acestora s-au accentuat după ce, pe 12 octombrie, Hock Tan – șeful Broadcom, un important proiectant de cipuri – a comparat mulți dintre investitorii implicați în sectorul AI cu niște jucători de cazinou care „habar n-au” în ce anume investesc.

Aproape întreaga creștere preconizată a industriei depinde de cipurile destinate inteligenței artificiale (AI), ceea ce transformă totul într-un pariu uriaș pe această tehnologie. Dacă acest pariu eșuează – iar „superciclul”, așa cum a fost numit de unii, ia sfârșit – vor suferi oare producătorii de cipuri un declin la fel de abrupt precum a fost ascensiunea? Există motive să credem că nu.

Pe măsură ce industria semiconductorilor a crescut, activitatea de producție a devenit mult mai concentrată. Majoritatea companiilor care proiectează cipuri, precum Nvidia – ale cărei unități de procesare grafică au alimentat avântul AI – nu își fabrică singure componentele. La fel procedează și firmele de software, precum Google sau OpenAI, care au început, de asemenea, să proiecteze procesoare pentru AI. În schimb, acestea se bazează pe fabrici specializate (așa-numitele „foundries”) – și, mai exact, pe una singură. La începutul anilor 2000, existau aproximativ 25 de companii capabile să fabrice cele mai avansate procesoare. Astăzi, doar patru mai pot face acest lucru, iar TSMC produce aproape toate cipurile de înaltă performanță.

Situația este similară în cazul cipurilor de memorie, esențiale și ele pentru AI. În 1990, peste 20 de companii produceau cipuri de memorie avansate. În prezent, doar trei – Samsung, SK Hynix și Micron – realizează aproape întreaga producție. China a adus noi jucători pe piața procesoarelor și a cipurilor de memorie, însă, în lipsa accesului la cele mai avansate echipamente de fabricație, aceștia rămân în urma tehnologiei de vârf.

Consolidarea pieței a permis câtorva producători dominanți să dicteze ritmul expansiunii și condițiile de vânzare. Aceștia investesc masiv pentru a profita de pe urma acestui boom. Se estimează că cheltuielile de capital ale TSMC vor atinge aproximativ 62 de miliarde de dolari în acest an – o sumă de peste 1,5 ori mai mare decât cea înregistrată în 2025. Pentru anul viitor, analiștii preconizează un nivel de aproximativ 76 de miliarde de dolari. Și producătorii de memorii și-au intensificat investițiile.

Cu toate acestea, aceste cheltuieli rămân modeste în comparație cu câștigurile substanțiale generate de AI. Raportate la venituri, cheltuielile de capital ale TSMC sunt estimate să scadă de la 44% în 2023 la 36% în acest an. Mai mult, investițiile sunt finanțate din lichiditățile generate de companii, nu prin împrumuturi. În acest an, extinderile capacității de producție ale TSMC vor absorbi puțin peste jumătate din fluxul de numerar operațional al companiei, în timp ce, în cazul Samsung, acestea vor consuma abia o cincime. Datoriile acestor producători de cipuri par modeste în comparație cu rezervele lor de numerar, care sunt în continuă creștere.

Producătorii beneficiază de un „mediu de prețuri foarte favorabil”, potrivit lui Bill Wiseman de la firma de consultanță McKinsey, și au toate motivele să-și tempereze expansiunea pentru a menține această situație. Memoria DRAM – un tip de memorie utilizat în aproape toate dispozitivele electronice – costă acum de aproximativ șase ori mai mult decât la începutul anului 2023. TSMC nu a redus prețul procesului său de fabricație pe tehnologia de trei nanometri, lansat la sfârșitul anului 2022, deși, în mod normal, costul unui astfel de proces scade după câțiva ani. Ritmul de extindere a capacității de producție a fost, de asemenea, încetinit de faptul că multe fabrici noi de cipuri sunt construite în America, unde lucrările de construcție durează „de aproximativ două ori mai mult”, afirmă domnul Wiseman.

Consolidarea pieței le-a oferit producătorilor de cipuri o putere de negociere mai mare, schimbând totodată partea care va suporta povara unei eventuale încetiniri a activității. Până nu demult, memoriile erau vândute, în mare parte, pe piața spot sau prin contracte pe termen scurt. Când cererea scădea, clienții nu erau obligați să continue achizițiile, ceea ce ducea la prăbușirea prețurilor. În prezent, având în vedere capacitatea limitată și numărul redus de furnizori, cumpărătorii încheie contracte cu ani înainte, acceptând condițiile impuse de vânzători. Nvidia a alocat peste 250 de miliarde de dolari pentru a-și asigura aprovizionarea și componentele necesare până în ianuarie 2029. În luna septembrie, compania Micron a anunțat că acordurile de tip „take-or-pay” (prin care clienții sunt obligați fie să cumpere volumele convenite, fie să plătească oricum contravaloarea acestora) i-au asigurat 35% din venituri până în 2030, reprezentând angajamente în valoare de 32 de miliarde de dolari – sume care, în mare parte, implică plăți în avans. Aceste plăți anticipate contribuie la finanțarea noilor fabrici și, totodată, transferă asupra cumpărătorilor cel puțin o parte din riscul unei eventuale contracții a pieței.

Un eventual sfârșit al boom-ului în domeniul inteligenței artificiale ar cauza, totuși, dificultăți majore producătorilor de cipuri. Dacă investițiile stagnează, prețurile vor scădea, profiturile se vor diminua, iar cotațiile bursiere – în prezent la niveluri astronomice – vor reveni la o valoare mai realistă. Clienții vor încerca să renegocieze contractele semnate în perioada de vârf a pieței. A doua lege a industriei semiconductorilor rămâne valabilă. De data aceasta, însă, și clienții vor resimți efectele negative ale acestei ajustări.