40.000 de km de conducte europene, reconvertite pentru hidrogen. România, lăsată pe dinafară
O inițiativă, relansată marți, a unora dintre cei mai importanți operatori ai sistemelor de transport de gaze naturale din Europa, promite să reconvertească 39.700 de kilometri de conducte de gaze naturale în vederea transportului hidrogenului, până în 2040, după ce producţia şi importurile de hidrogen vor lua avânt, anunță aceștia printr-un comunicat. Deși inițiativa implică 23 de operatorii din 20 de ţări (19 state membre UE, plus Marea Britanie), operatorul român de resort, Transgaz, nu face parte din aceasta.
Inițiativa European Hydrogen Backbone (EHB) a prezentat marți o versiune actualizată a viziunii sale pentru o infrastructură dedicată de transport a hidrogenului în toată Europa.
Grupul celor 23 de operatori propune o rețea de transport al hidrogenului de 39.700 km până în 2040, cu o creștere suplimentară preconizată după 2040. Această rețea conectează 21 de țări europene. Noul plan vine la mai puțin de un an după ce EHB a prezentat, în iulie 2020, un raport care a stârnit o dezbatere în toată Europa, descriind la acea dată o rețea de 23.000 km care acoperea zece țări.
Circa 69% din rețeaua de hidrogen propusă constă din rețele existente de gaze naturale. Restul de 31% vor fi conducte nou construite, situate în țări cu rețele de gaze naturale mai mici în zilele noastre, dar care preconizează pentru viitor creșterea cererii de combustibil sub forma hidrogenului și o nevoie de aprovizionare în consecință.
Calcule și costuri de rentabilitate
Cei aproape 40.000 de kilometri prevăzuți la orizontul anului 2040 necesită o investiție totală estimată undeva între 43 și 81 miliarde EUR.
Investiția per kilometru de conductă este mai mică în comparație cu estimările de anul trecut ale EHB, întrucât raportul anterior includea doar estimări ale costurilor pentru conductele cu diametrul de 48 inci, în timp ce la acest moment calculele pot să ia în considerare faptul că o mare parte din infrastructura de gaze naturale de astăzi, precum și din cea infrastructura de mâine a hidrogenului are nevoie de conducte cu calibru mai mic.
Aceste conducte mai mici sunt mai ieftin de amplasat, iar intervențiile la ele sunt, de asemenea, mai ușor de făcut și mai ieftine, deși vor conduce la un cost de transport per kilometru puțin mai ridicat.
Transportul hidrogenului ar costa, în medie, între 0,11 și 0,21 EUR/kg de hidrogen la mia de kilometri, ceea ce face ca EHB să fie o opțiune rentabilă pentru transportul de hidrogen pe distanțe lungi.
Hărțile infrastructurii de hidrogen pentru 2030, 2035 și 2040 publicate de EHB în raportul de marți reflectă viziunea a 23 de operatori de sistem și transport de gaze naturale din Europa, pe baza analizei lor asupra modului în care infrastructura ar putea evolua pentru a atinge obiectivele de decarbonizare.

Infrastructura propusă de EHB la nivelul anului 2040. România este abia atinsă de o posibilitate de a fi inclusă în viitor, prin actuala conductă Arad-Szeged, care sigură interconectarea sistemelor de transport al gazelor din România și Ungaria. Sursa foto: EHB.
EHB notează că rutele de transport al hidrogenului și etapizarea prezentată în hărțile din raport nu sunt bătute în cuie. Proiectarea finală a ”coloanei vertebrale a hidrogenului” și calendarul dezvoltării acesteia depind de condițiile piețelor de hidrogen și de gaze naturale din următorii 20 de ani și de crearea unui cadru de reglementare stabil.
”Europa trebuie să dezvolte rapid o infrastructură dedicată a conductelor de hidrogen. Acest nou raport EHB arată o foaie de parcurs clară a modului în care ar putea funcționa acest lucru ”, spune prof. Ad van Wijk, autor al unui plan de realizare a unui electrolizor uriaș, de 2 × 40 GW și consilier al Hydrogen Europe.
Coordonatorul inițiativei EHB, Daniel Muthmann, totodată directorul de dezvoltare corporativă, strategie, politică și comunicare la operatorul de transport german Open Grid Europe – OGE, care operează cea mai extinsă rețea de conducte de gaze naturale din Germania, a spus;
”Ne bucurăm că unsprezece țări noi s-au alăturat inițiativei EHB. Noul nostru raport arată că este posibilă o infrastructură cu hidrogen cu adevărat paneuropeană, bazată în mare parte pe infrastructura de gaz existentă reutilizată.”
În strategia privind decarbonizarea, Uniunea Europeană şi-a propus ca regiunea să producă, să transporte şi să comercializeze hidrogen “verde”, care provine din surse regenerabile, adică din electroliza apei. Acesta ar urma să înlocuiască hidrogenul “gri”, produs din gaze naturale, precum și alte produse petroliere în diferite industrii manufacturiere, în termoficare sau transport.
România nu există!
Nici România, nici operatorul român de transport al gazelor naturale, Transgaz, nu primesc nici măcar o menționare semnificativă în raportul EHB, mai ales că, din lista de operatori participanți la această inițiativă, Transgaz-ul lipsește.
O singură dată este pomenită România, în rubrica în care este descris planul Ungariei privitor la reconversia infrastructurii sale pentru transportul de hidrogen. De altfel, Ungaria este una dintre țările cu cele mai ambițioase proiecte în acest sens.
Iată cum sunt descrise planurile operatorului maghiar FGSZ, omologul Transgaz-ului de la Budapesta:
Până în 2030, schimbarea fluxurilor de gaze va face ca o parte din rețeaua actuală să fie disponibilă pentru a fi reconvertită în vederea transportului de hidrogen. Acest lucru ar putea cuprinde reutilizarea interconectorului cu Ucraina, care ar conecta piața maghiară la un uriaș bazin potențial de aprovizionare cu hidrogen din Ucraina. Restul rețelei va conecta mai mulți clienți industriali din sectorul siderurgic, chimic și al îngrășămintelor chimice.
Până în 2035, Ungaria ar putea avea deja o rețea de hidrogen matură – în cea mai mare parte din conducte reutilizate – cu un total de 6 interconectări cu Ucraina, Austria, Slovenia, Serbia, România (prin interconectorul Arad-Szeged, n.n.) și Croația.
În acest fel, [rețeaua maghiară] ar putea conecta Slovenia și alte națiuni din sud-estul Europei, care se bazează, cu preponderență, pe cărbune, la hidrogenul ucrainean, făcând din Ungaria o țară de tranzit al hidrogenului verde, permițând decarbonizarea industriei grele din sud-estul Europei și tranziția post-cărbune.
Până în 2035, interconectările cu Slovenia și Austria ar putea deja să lege sistemele energetice din sud-estul Europei de cele din nord-vestul Europei.
Până în 2035, o a 7-a interconectare cu Slovacia ar spori lichiditatea pieței și securitatea aprovizionării cu hidrogen.
Despre operatorul maghiar al sistemului de transport al gazelor naturale, raportul notează:
FGSZ, operatorul rețelei de transport al gazelor din Ungaria, operează o rețea matură de 5.874 km.
Rețeaua este utilizată parțial pentru uz intern, dar joacă și un rol de tranzit, recent modificat, dinspre Ucraina înspre Europa de Sud-Est.
Fluxurile s-au inversat parțial și au scăzut ușor odată cu deschiderea terminalului GNL de pe insula croată Krk în 2021 și cu deschiderea treptată a noilor rute balcanice. Prin urmare, o parte a rețelei ar putea deveni disponibilă încă dintr-un stadiu incipient, pentru a fi reconvertită în vederea transportului de hidrogen verde din Ucraina în regiunile dependente de cărbune din sud-estul Europei și, în vest, către Slovenia.
Ungaria și-a stabilit un obiectiv de neutralitate a emisiilor de carbon pentru 2050 și vizează instalarea a 6 GW de energie fotovoltaică, până în 2030.
Potențialul fotovoltaic principal se află în teritoriile din sudul țării și ar putea conduce la un surplus variabil de energie regenerabilă, mai ales dacă proiectul unei a doua centrale nucleare maghiare se va materializa și va funcționa în paralel cu actuala centrală nucleară. De altfel, actuala centrală nucleară va fi eliminată treptat din uz, la câțiva ani de la intrarea în operare a celei noi.
Cine face parte din EHB?
European Hydrogen Backbone (EHB) este o inițiativă care reunește 23 de operatori de sisteme de transport al gazelor naturale din 20 de țări europene, dintre care 19 sunt state membre UE, la care se adaugă Marea Britanie.
Acestea sunt, în ordine alfabetică:
- Creos (Luxemburg)
- DESFA (Grecia)
- Elering (Estonia)
- Enagás (Spania)
- Energinet (Danemarca)
- Eustream (Slovacia)
- FGSZ (Ungaria)
- Fluxys (Belgia)
- Gas Connect (Austria)
- Gas Grid (Finlanda)
- Gas Networks (Irlanda)
- Gasunie (Olanda)
- GAZ SYSTEM (Polonia)
- GRTgaz (Franța)
- National Grid (Marea Britanie)
- NET4GAS (Cehia)
- Nordion (Suedia)
- ONTRAS (Germania)
- OGE (Germania)
- Plinovodi (Slovenia)
- Teréga (Franța)
- Trans Austria Gasleitung GmbH (Austria)
- Snam (Italy)









