Extremul Orient rus, paradisul mașinilor electrice. Cum se explică apetitul neobișnuit pentru EV-uri?
Acum vreo cinci ani, când Dmitri Unagaev și-a cumpărat prima mașină electrică, achiziția lui i-a năucit pe prietenii și pe vecinii lui din Habarovsk, al doilea oraș ca mărime din Extremul Orient rus, aflat la doar 30 de kilometri de granița cu China. Dar de atunci s-au schimbat multe. Între timp, orașul a devenit un adevărat paradis al mașinilor alimentate cu baterii, scrie Bloomberg.
“Mașinile electrice sunt la fiecare pas. În tot orașul, le vezi parcate pe străzi și prin curți. Ca să și le încarce, oamenii își atârnă prize de curent de la balcoane”, spune Unagaev, un mic antreprenor rus de 31 de ani, care are un magazin de service auto.
Mai mult de o cincime din totalul vehiculelor electrice importate în Rusia între ianuarie și mai au fost vândute în Habarovsk și în alte zone din estul îndepărtat al Rusiei – chiar dacă regiunea găzduiește abia 4% din populația țării, potrivit datelor agenției de analiză și statistică Autostat din Moscova. Capitala țării, care are cel puțin de două ori mai mulți oameni decât toată regiunea Extremului Orient, a adus doar 14% din vânzările de vehicule electrice.
Extremul Orient al Rusiei nu se remarcă nicidecum prin faptul că locuitorii săi ar fi din cale-afară de înstăriți, ba dimpotrivă. Nici nu se poate lăuda că ar fi vreun bastion al ecologismului și al conștientizării problemelor de mediu.
Popularitatea neobișnuit de mare a mașinilor electrice are de-a face cu caracteristicile speciale ale economiei acestei regiuni izolate prin distanța uriașă față de vestul european al țării. Chiar și așa, regiunea poate da indicii interesant asupra tendințelor care ar urma să se manifeste și în celelalte părți ale Rusiei în viitor: petrol mai scump, energie electrică mai ieftină și scăderea costurilor de întreținere și utilizare a vehiculelor electrice. Sunt elemente care, la un moment dat, ar putea conduce la adoptarea pe scară largă a modelelor electrice în întreaga țară și nu numai.
Cum marile piețe asiatice de profil sunt, literalmente, la o aruncătură de băț, localnicii au acces facil la mașinile electrice second hand importate în special din Japonia.
Primul vehicul electric pe care și l-a cumpărat Unagaev a fost un Nissan Leaf la mâna a doua. Modelele produse între 2011 și 2013 costă, în general, între 400.000 și 600.000 de ruble (5.500 – 8.200 dolari), potrivit anunțurilor de pe cel mai popular site de profil din Rusia, Auto.ru. Ulterior, Unagaev a trecut de la Nissan Leaf la o Tesla second-hand.
O altfel de Rusie
În Extremul Orient al Rusiei, energia electrică se vinde la prețuri infime față de alte părți ale țării, mai ales pentru că este subvenționat de Moscova cu scopul stimulării dezvoltării economice în regiune. În același timp, din cauza insuficientei capacități de rafinare a hidrocarburilor, prețurile combustibililor fosili sunt mai mari decât în restul Rusiei. Prețurile carburanților la finalul lunii iulie erau cu 6% mai mari la Habarovsk decât în Moscova, potrivit Serviciului Federal de Statistică.
Aceste particularități ale piețelor și economiei regiunii au reușit să modifice preferințele și comportamentele locuitorilor într-un sens în care politicile guvernamentale și progresele tehnologice speră – și nu reușesc de fiecare dată – să le inducă în restul lumii. Este vorba despre țelul de a face ca mașinile alimentate cu baterii să fie mai accesibile pentru populație decât autovehiculele propulsate cu motoare termice și poluante.
”Principala motivație a oamenilor este aceeași în întreaga lume. Consumatorii aleg cu portofelul, indiferent că au în ele ruble, euro sau dolari. Vor alege mașinile electrice de îndată ce ele vor deveni mai profitabile pentru ei decât mașinile tradiționale”, spune Evgheni Tîrtov, consultant la compania Vygon Consulting din Moscova.
Aritmetică de clasa a 3-a…
Cu creionul pe hârtie, lucrurile sunt și mai simple, spune Olga Ivanova, directoarea unei firme de construcții din Irkutsk, un mare oraș din estul Siberiei. Ea spune că plătește aproximativ 500 de ruble lunar (7 dolari) pentru electricitatea consumată la încărcarea mașinii ei electrice second hand. Benzina pe care o consumă pentru a doua mașină a familiei costă aproape 10.000 de ruble pe lună. De 20 de ori mai mult.
”Am calculat, împreună cu soțul meu, că putem face economii de aproximativ 200.000 de ruble pe an, doar din combustibil și din celelalte costuri de întreținere a unei mașini pe benzină. Nu aș spune că sunt neapărat strâmtorată cu banii, dar dacă observi că poți avea același confort economisind 200.000 de ruble pe an, alegerea mi se pare lesne de făcut”, spune ea.
Vygon Consulting a făcut niște calcule mai ample în urma cărora a constatat că media sumelor economisite cu un Nissan Leaf în Extremul Orient rusesc ajunge la 40.000-50.000 de ruble pe an, în comparație cu costul pe care îl presupune o Lada Granta de producție internă, așa-numita ”mașină populară” a rușilor. Suma se apropie de un salariu mediu lunar din regiunea cu pricina.
”Avem și o mașină pe benzină, dar nu o folosim foarte mult, pentru că nu avem nevoie să parcurgem distanțe mari”, spune și Alexei Jukov, un specialist în marketing în vârstă de 28 de ani din Khabarovsk. El și-a luat un Nissan Leaf de ocazie la începutul acestui an, la sugestia unor rude.
… și încă niște calcule, mai complicate
Acest microcosmos special al Orientului Îndepărtat rusesc are foarte puține în comun cu realitatea din restul țării.
Vehiculele electrice reprezintă mai puțin de 0,2% din totalul flotei de autoturisme din Rusia, potrivit celor de la Vygon Consulting. Datele nu sunt deloc surprinzătoare, dat fiind prețul ridicat de achiziție al unui EV nou, care rămâne principalul obstacol de care se lovesc potențialii cumpărători.
Calculele ar trebui să se schimbe în viitor, pe măsură ce costul vehiculelor electrice va scădea, în urma scăderii prețurilor bateriilor.
Prețul mediu ponderat în volume pentru un acumulator litiu-ion a fost de 137 de dolari pe kilowatt-oră în 2020, în scădere de la 1.191 $ / kWh în 2010, potrivit datelor compilate de Bloomberg. Iar prețurile vor continua să scadă, urmând să ajungă sub 100 $ / kWh până în 2024, un punct de referință în cursa pentru atingerea parității costurilor cu cele necesare unei mașini propulsate cu motor termic, ajungând spre 58 $ / kWh în 2030, potrivit Aleksandrei O’Donovan, analist senior la Bloomberg.
”Spre sfârșitul acestui deceniu, credem că vehiculele electrice vor costa cam la fel cu mașinile tradiționale, ba ar putea fi chiar mai ieftine”, a spus O’Donovan.
Diverșii factorii externi, cum ar fi costul energiei electrice în comparație cu benzina, vor depinde de politicile guvernamentale, de politicile de subvenționare sau de piețele de carbon, care variază foarte mult ca de la o țară la alta, diferențe cauzate de obiectivele climatice diferite pe care și le-au impus acestea. Totuși, creșterea în popularitate a mașinilor electrice, chiar și în zone mai puțin prospere precum este și Habarovsk-ul, extinde expunerea oamenilor la avantajele tehnologiei, care depășesc discuțiile de costuri și emisii de carbon.
”Dinamica unei mașini electrice, felul în care se conduce, se comportă, accelerează, toate astea sunt un bonus de confort, dincolo de banii pe care îi putem pune deoparte. Este un sentiment incomparabil la volan”, mai spune Olga Ivanova.
Stacy Noblet, șefa diviziei de transporturi electrice la compania de consultanță ICF din Washington, spune că în viitor apetitul consumatorilor pentru transportul electrificat nu poate decât să crească.
”Șoferii de mașini electrice povestesc despre experiența la volan cu prietenii și vecinii lor”, a spus ea.
În Rusia, chiar așa stau lucrurile. De-a lungul și de-a latul forumurilor online, pasionații de mașini electrice își împărtășesc propriile experiențe, senzații și calcule, făcând tot posibilul pentru a-și convinge co-forumiștii de beneficiile trecerii la EV-uri: ”Veți trece zâmbind pe lângă benzinării”, spun ei.









