Analiză Euronews | Europa pierde cursa pentru asigurarea materialelor din pământuri rare?
Donald Trump a reînnoit amenințările tarifare și a legat interesele de securitate ale SUA de controlul asupra Groenlandei. Acest lucru evidențiază o preocupare persistentă: Europa rămâne în urmă în competiția globală pentru pământuri rare și minerale critice. A pierdut deja cursa?, se întreabă Euronews.
SUA, China și Rusia consideră accesul la aceste resurse ca un instrument strategic. Dependența Europei de furnizorii externi a devenit un risc geopolitic.
China domină cea mai mare parte a lanțului global de aprovizionare cu pământuri rare, controlând aproximativ 60-70% din exploatarea minieră și până la 90% din capacitatea de prelucrare. În schimb, Europa a rămas în stagnare.
Conform celor mai recente date ale Comisiei Europene (2024), UE importă în prezent 95% din materialele sale din pământuri rare, care sunt esențiale pentru vehiculele electrice, tehnologia de uz cotidian și sistemele de apărare. Ratele de reciclare rămâne sub 1% și, deși blocul a stabilit o serie de obiective pentru 2030, este puțin probabil să le îndeplinească fără o accelerare majoră.
Aceasta înseamnă că tocmai tehnologiile menite să permită tranziția verde a Europei depind de alte țări, lăsând UE extrem de expusă economiilor precum China și Rusia.
În timp ce concurenții globali își întăresc controlul asupra lanțurilor de aprovizionare, Europa rămâne în urmă în ceea ce privește asigurarea accesului la pământuri rare.
Cu toate acestea, factorii de decizie din UE susțin că situația nu este ireversibilă. În ciuda faptului că pornește dintr-o poziție slabă și se află în primele etape ale reformei, blocul își propune să-și sporească independența, să dobândească poziția de lider și să realizeze o tranziție eficientă către energia curată.
Ce sunt pământurile rare și de ce toată lumea le dorește?
„Materialele din pământuri rare” sunt un grup de 17 elemente metalice (15 elemente lantanide, plus scandiu și ytriu) cu proprietăți unice, esențiale pentru energia curată și producția de înaltă tehnologie.
După cum sugerează și numele lor, acestea sunt rare, iar extracția și prelucrarea lor sunt complexe. Zăcămintele există doar în câteva locuri din lume, inclusiv în Groenlanda, care a devenit recent centrul interesului geopolitic.
Pământurile rare au proprietăți magnetice puternice, emit lumina și sunt reactive din punct de vedere chimic. Aceste caracteristici le fac esențiale pentru dezvoltarea tehnologiilor de înaltă performanță în sectoare cheie precum energia, electronica și apărarea.
În domeniul energiei curate și al transporturilor, magneții din pământuri rare sunt utilizați în vehiculele electrice pentru a le face mai ușoare, mai puternice și mai eficiente. De asemenea, aceștia permit turbinelor eoliene să genereze mai multă energie la fiecare rotație. Generatoarele de înaltă eficiență, electronica de putere și sistemele de echilibrare a rețelei se bazează pe materiale din pământuri rare pentru a ajuta rețelele electrice să gestioneze nivelurile crescânde de energie solară și eoliană intermitentă.
Dincolo de energie, acestea sunt esențiale în lasere, fotonică, rețele de fibră optică și instrumente semiconductoare pentru centre de date, telecomunicații și calcul avansat.
Aceiași magneți de înaltă performanță alimentează roboții industriali, mașinile CNC și echipamentele de producție automatizate.
De asemenea, aceștia joacă un rol esențial în domeniul apărării și al aerospațialului, făcând posibile radarul, sonarul, munițiile ghidate cu precizie, motoarele cu reacție, dispozitivele de vedere pe timp de noapte, sateliții și electronica de calitate spațială care poate rezista la medii extreme.
Și nu este vorba doar de utilizarea industrială sau de geopolitică: pământurile rare sunt integrate în produsele de consum cotidiene ale europenilor. Smartphone-urile, laptopurile, căștile, difuzoarele și ecranele moderne se bazează toate pe fosfori, magneți și pulberi de lustruire din pământuri rare pentru a oferi o calitate bună a sunetului, ecrane luminoase, design compact și performanțe de lungă durată.
De asemenea, acestea sunt esențiale în instrumentele medicale care salvează vieți: sunt utilizate în scanere RMN și echipamente avansate de imagistică medicală, precum și în instrumente de mediu, cum ar fi convertoarele catalitice și catalizatorii industriali pentru controlul poluării și sistemele de tratare a apei.
De ce pierde Europa cursa pentru pământuri rare?
Deci, având în vedere importanța lor, de ce Europa este atât de în urmă? Unul dintre motive este că continentul nu a construit niciodată un lanț industrial integrat. China, în schimb, a început să trateze pământurile rare ca pe un sector strategic cu zeci de ani în urmă și a investit în fiecare etapă a lanțului valoric, de la extracție și separare până la rafinare, metale, aliaje, magneți și producție în aval.
Europa a urmat o cale diferită. De-a lungul timpului, a permis diminuarea capacității de prelucrare și de fabricare a magneților, nu a reușit să dezvolte capacitatea internă de rafinare și a devenit din ce în ce mai dependentă de importurile mai ieftine. Drept urmare, UE depinde acum de furnizori străini pentru aproape toate etapele critice ale producției.
Barierele structurale din Europa au amplificat considerabil această diferență. În prezent, UE se confruntă cu proceduri îndelungate de autorizare, reglementări fragmentate și o puternică opoziție locală care încetinește sau blochează proiectele miniere și de rafinare.
Restricțiile de mediu sunt stricte, ceea ce duce la creșterea costurilor și prelungirea termenelor. În același timp, finanțarea publică este dispersată între mai multe programe naționale, iar stimulentele pentru investiții au fost mai slabe decât în regiunile concurente.
Aceste fricțiuni descurajează sectorul privat să construiască instalațiile de mare capacitate necesare pentru a concura pe scena mondială. UE a început să trateze pământurile rare ca o prioritate strategică abia după 2020. China a început să facă acest lucru în anii 1980.
Prin urmare, nu este de mirare că China domină acum aproape toate segmentele lanțului și a construit clustere integrate în care minerii, rafinăriile, producătorii de aliaje, fabricile de magneți și producătorii de produse finale operează cot la cot.
Companiile de stat coordonează producția, finanțarea și cercetarea și dezvoltarea (C&D), creând economii de scară puternice. Strategiile pe termen lung, producția cu costuri reduse și disponibilitatea de a utiliza controale la export pentru a dirija aprovizionarea globală au consolidat și mai mult poziția Beijingului.
Este un grad de integrare care face extrem de dificilă recuperarea decalajului pentru cei care au intrat târziu în joc, cum ar fi Europa, și lasă UE aproape în totalitate dependentă de Beijing. În prezent, 98% din magneții din pământuri rare ai UE provin din China, împreună cu 85 %din aprovizionarea cu elemente din pământuri rare. Și nu este vorba doar de China; UE se confruntă cu un grup de economii precum Statele Unite, Australia, Japonia, Coreea de Sud și Canada, care au acționat mai rapid și mai decisiv.
Statele Unite ale Americii extind rapid activitățile de extracție, rafinare și producție de magneți, beneficiind de subvenții federale substanțiale, credite fiscale și acorduri de achiziție garantate. Australia are o producție puternică în amonte și parteneriate strânse cu Japonia și Statele Unite ale Americii.
Japonia, între timp, s-a dedicat timp de peste un deceniu dezvoltării de rute alternative de aprovizionare după restricțiile la export impuse de China în 2010 și este acum lider mondial în tehnologia magneților.
Coreea de Sud și Canada se extind, de asemenea, în mod agresiv, profitând de politica industrială coordonată și de legăturile puternice cu lanțul de aprovizionare al SUA.









