Analiză The Economist | Aventurismul Americii și al președintelui Trump neliniștește China
Analizând bilanțul său geopolitic la sfârșitul anului trecut, Xi Jinping avea motive să fie mulțumit. Liderul Chinei tocmai îl învinsese pe omologul său american, Donald Trump, într-un război comercial. Cu câteva săptămâni mai devreme, Xi prezentase o viziune a unei ordini mondiale alternative, când alți autocrați din Coreea de Nord, Rusia și alte țări i s-au alăturat la o paradă militară fastuoasă la Beijing. Chiar și în propria curte a Americii, Xi părea să frustreze obiectivele americane. El a blocat eforturile lui Trump de a forța o companie cu sediul în Hong Kong să vândă două porturi de pe Canalul Panama unui consorțiu condus de americani, scrie The Economist.
Astăzi, lumea pare mai neliniștitoare pentru Xi. Capturarea lui Nicolás Maduro în Venezuela de către America a privat China de cel mai apropiat partener din America de Sud și de cel mai mare cumpărător de arme din regiune. De asemenea, aceasta afectează aproximativ 4% din importurile chineze de țiței și ar putea obliga China să anuleze împrumuturi în valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari. Amenințarea lui Trump de a reduce prezența Chinei în emisfera vestică pune în pericol multe alte interese chineze, inclusiv porturi, stații de satelit, miliarde de dolari în comerț (și o mare bază de spionaj în Cuba). În Iran, între timp, tulburările susținute de sancțiunile americane și amenințările militare au zguduit o altă autocrație. Iranul a furnizat 12% din importurile de petrol ale Chinei anul trecut și susține influența Chinei în Orientul Mijlociu.
Xi speră probabil că aventurismul lui Trump va avea efectul invers, implicând America în multiple crize care îi vor distrage atenția de la China. Dacă America va prelua controlul asupra Groenlandei, China se va bucura de daunele (probabil ireversibile) pe care acest lucru le-ar provoca relațiilor NATO și relațiilor americane cu Europa. Dar, la fel ca aliații occidentali ai Americii, China înțelege acum că satisfacerea luii Trump nu garantează moderarea sa ulterioară. Xi va fi reticent să sacrifice și mai multe interese ale Chinei fără o certitudine mai mare cu privire la intențiile americane.
Liderul chinez se confruntă astfel cu o dilemă neobișnuită. Ar trebui să riposteze mai puternic împotriva coerciunii americane, în efortul de a proteja interesele îndepărtate de coastele Chinei? Sau ar trebui să accepte lovitura dată ambițiilor sale globale, în speranța de a încheia un acord cu Trump care să ajute China în prioritățile sale mai urgente: economia și, poate, progresul către unificarea cu Taiwanul? Cei doi lideri intenționează să se întâlnească de cel puțin trei ori în acest an, inclusiv la un summit la Beijing în aprilie.
China nu are capacitatea de a realiza o intervenție armată în America Latină sau în Orientul Mijlociu, în ciuda puterii sale militare în creștere. De asemenea, nu poate furniza suficiente arme guvernelor prietene pentru a le garanta supraviețuirea. Exporturile de arme ale Chinei către ambele regiuni reprezintă doar o mică parte din vânzările sale globale. Creșterea acestora ar necesita timp și cheltuieli financiare mari din partea cumpărătorilor sau împrumuturi la o scară pe care China este reticentă să o ofere. În plus, ca cel mai mare cumpărător de arme chinezești din America de Sud, Venezuela, este acum un exemplu de avertisment pentru alți potențiali cumpărători, având în vedere eșecul evident al radarelor de apărare aeriană fabricate în China.
Cu toate acestea, China are la dispoziție alte instrumente pentru a obstrucționa obiectivele americane. Administrația Trump promite să excludă China din industria petrolieră a Venezuelei. Dar inginerii și tehnologia chineză care operează deja în acest sector ar putea fi necesari pentru stabilizarea și stimularea producției. O singură întreprindere mixtă chineză reprezintă peste 10% din producția Venezuelei. Statutul Chinei de cel mai mare cumpărător de petrol al Venezuelei în ultimii ani îi conferă lui Xi putere de negociere, având în vedere că administrația Trump a permis deja reluarea unor vânzări către rafinăriile chineze. La urma urmei, cererea globală pentru țițeiul vâscos și sulfuros al Venezuelei este limitată. Iar China ar putea exercita presiuni asupra operațiunilor chineze ale Chevron, singura mare companie petrolieră americană din Venezuela.
Companiile chineze sunt prezente și în alte părți ale infrastructurii critice a Venezuelei. Rețelele sale de telefonie mobilă se bazează pe tehnologia Huawei și ZTE, doi giganți chinezi din domeniul telecomunicațiilor. ZTE a dezvoltat, de asemenea, sistemul „Fatherland Card” din Venezuela, care este utilizat pentru a urmări tendințele de vot, a monitoriza rețelele sociale și a raționaliza alimentele. O altă firmă chineză a furnizat regimului Maduro un sistem de cenzură a internetului. O ironie a intervenției americane este că, neavând planuri de restabilire a democrației, aceasta depinde acum de această tehnologie represivă chineză pentru a menține stabilitatea politică.
În alte părți ale Americii Latine, China poate lua măsuri pentru a spori reziliența guvernelor prietenoase. Acest lucru ar putea implica furnizarea de mai multe echipamente și instruire pentru a ajuta la protejarea liderilor, intensificarea eforturilor de spionaj și consolidarea poliției. China a făcut lucruri similare în întreaga regiune în ultimii ani, ca parte a Inițiativei de Securitate Globală a lui Xi, planul său pentru cooperarea internațională în domeniul securității, care acordă prioritate suveranității și stabilității. China ar putea, de asemenea, să împărtășească mai multe informații și să-și folosească capacitatea de a manipula opinia publică prin intermediul rețelelor sociale pentru a stârni sentimente antiamericane.
Și în Iran, China poate consolida capacitatea regimului de a menține controlul. Înainte de recentele tulburări, China ajutase deja în mod discret la extinderea arhitecturii de supraveghere folosind drone și software de recunoaștere facială. Companiile chineze au consolidat, de asemenea, controlul Iranului asupra internetului, pe care regimul l-a folosit recent pentru a impune blocaje. Potrivit lui Fan Hongda, expert chinez în Orientul Mijlociu, această cooperare va continua probabil, cu excepția cazului în care regimul iranian va fi răsturnat.
O modalitate mai îndrăzneață de a împiedica eforturile americane în Orientul Mijlociu ar fi prin intermediul rebelilor Houthi din Yemen, care sunt susținuți de Iran și ale căror atacuri cu rachete și drone asupra transporturilor maritime din Marea Roșie au perturbat comerțul global între 2023 și 2025. Deși China a negat întotdeauna că ar sprijini rebelii Houthi, America a acuzat companiile chineze că ajută rebelii să achiziționeze componente pentru drone și imagini satelitare pentru a viza navele de război americane și navele internaționale.
Cu toate acestea, pericolele de a împiedica în mod deschis obiectivele americane par acum mult mai mari. Cercetătorii chinezi reevaluează rapid apetitul lui Trump pentru risc, inclusiv pentru acțiuni militare.
„În mod tradițional, credeam că într-o fază expansionistă, SUA ar adopta probabil invazii la scară largă, precum cele din Irak și Afganistan”,
estimează Sun Yanfeng, expert în America Latină la un grup de reflecție afiliat Ministerului Securității de Stat din China. El sugerează că raidul din Venezuela arată că „modul în care SUA își afirmă hegemonia și tacticile sale au suferit o schimbare majoră”.
Acest lucru va influența abordarea Chinei față de posibilul summit cu domnul Trump din aprilie. După ce au rezistat atacului tarifar al Americii, oficialii chinezi erau încrezători că vor finaliza un acord comercial în condiții relativ favorabile și că vor ajunge, probabil, la o nouă înțelegere cu privire la Taiwan. Ambele lucruri ar putea fi încă posibile. Dar viabilitatea oricărui acord ar putea depinde și de măsura în care China va rezista planurilor globale mai ample ale administrației Trump. Un potențial factor perturbator este tariful de 25% pe care Trump a amenințat în ianuarie că îl va impune țărilor care fac comerț cu Iranul.
Întrebarea este atunci cât de ample sunt aceste planuri globale. Jin Canrong, expert în afaceri internaționale la Universitatea Renmin din Beijing, consideră că un atac militar american asupra Iranului este încă probabil în acest an. El crede că administrația Trump va exercita o presiune tot mai mare asupra regimurilor de stânga din Cuba, Columbia, Nicaragua și Brazilia (din nou). Și se așteaptă ca America să acapareze mai multe resurse și în Africa, sau cel puțin să împiedice China să le obțină.
Costul potențial al tuturor acestor măsuri, deși semnificativ, ar fi totuși gestionabil pentru China dacă recompensa ar fi o sferă de influență proprie. Este posibil ca America să nu aibă succes în toate eforturile sale. Chiar dacă ar avea succes, multe dintre guvernele pe care le vizează ar trebui să continue să facă afaceri cu China. Dar acceptarea ar implica o recalibrare majoră a ambițiilor globale ale Xi. Și dacă se dovedește că America dorește să domine emisfera vestică, în timp ce continuă să refuze Chinei dominația asupra Asiei, îngăduința lui Xi s-ar putea dovedi o greșeală costisitoare.









