Azi se împlinește un an de la instituirea carantinei de la Wuhan. Celebrare în stil chinezesc

Pe 23 ianuarie 2020, Wuhan-ul – metropola chineză în care fusese identificat pentru prima dată un virus respirator, nou și necunoscut – intra într-o carantină pe termen nedeterminat. Peste 76 de zile, când oamenii aveau din nou voie să iasă din casă, cu destule restricții, lumea avea să nu mai fie aceeași. Un an mai târziu, autoritățile din China celebrează momentul cum se pricep mai bine: cu filme propagandistice.

Două noi filme despre Wuhan au fost lansate vineri, în ajunul aniversării uneia dintre cele mai dure carantine din lume, cea din capitala provinciei Hubei, epicentrul viitoarei pandemii SARS-CoV-2, scrie agenția Associated Press. Povestea lansării lor și publicul cărora li se adresează spun destule despre felul în care se raportează China la toate evenimentele petrecute în timpul scurs de atunci.

Primul, un film finanțat de stat care laudă sacrificiile locuitorilor din Wuhan, este proiectat în cinematografele din toată China și vizează publicul larg, care nu are decât să susțină cu fermitate răspunsul Partidului Comunist la pandemie.

Al doilea, un documentar sumbru despre pandemie, realizat de artistul și activistul politic Ai Weiwei, nu poate fi văzut decât online, fiind interzis la distribuția în cinematografe.

În acest ultim an, guvernul chinez a încercat să controleze din scurt narațiunea și să arunce vina în oricare altă parte, în ceea ce privește originile pandemiei. A țesut o poveste triumfătoare împotriva virusului pe care a diseminat-o în emisiuni TV, campanii publicitare și de informare publică sau prin cărți, în toate apărând asistente medicale și medici care laudă guvernul și companii farmaceutice chinezești care s-au ocupat de dezvoltarea vaccinurilor. Orice critică despre greșelile făcute în special în prima parte a pandemiei este redusă la tăcere.

Zile și nopți în Wuhan vs. Încoronarea

Primul dintre filme, ”Zile și nopți în Wuhan”, este o compilație care cuprinde contribuțiile a 30 de cineaști care descriu suferința celor 11 milioane de locuitori ai orașului, a personalului medical și a lucrătorilor din prima linie, în timpul luptei împotriva virusului depistat pentru prima dată în decembrie 2019

”Încoronarea”, documentarul lui Ai Weiwei, a fost respins de companii de distribuție cinematografică, de festivaluri, ba chiar și de serviciile de streaming, inclusiv Amazon și Netflix. Realizatorul pune cenzura pe seama temerilor că Partidul Comunist s-ar putea simți ofensat, deși, spune el, documentarul se bazează pe fapte concrete, nu pe povești sau păreri.

”Nu-mi pasă de festivalurile de film”, a spus Ai într-o conferință de presă online organizată vineri de Clubul corespondenților străini din Japonia. ”Dar ele sunt o platformă, o tribună de exprimare, așa că ar trebui să prezinte tocmai filme semnificative. Aceasta este datoria lor. Dacă eșuează în a-și îndeplini această datorie, atunci mi-e rușine pentru ele”.

Carantina din Wuhan, impusă pe 23 ianuarie 2020, a fost extinsă în cele din urmă la zonele înconjurătoare din întreaga provincia Hubei, închizând aproximativ 56 de milioane de oameni în case timp de două luni și jumătate.

”Zile și nopți în Wuhan”, în regia lui Cao Jinling, a avut premiera mai devreme la Wuhan decât în alte părți ale Chinei, fiind lansat vineri la nivel național. Filmul reflectă discursul oficial al Chinei conform căruia măsurile luate, inclusiv carantina, au câștigat timp prețios pentru ca lumea să se pregătească pentru pandemie.

De cealaltă parte, criticii și o parte importantă a concluziilor experților internaționali susțin că secretomania tradițională a Partidului Comunist și măsurile laxe de control epidemic în fazele inițiale au permis răspândirea masivă a virusului.

Autoritățile nu au anunțat dacă au în plan distribuția internațională a filmului.

”Am vrut să înregistrăm pe peliculă odiseea luptei împotriva epidemiei COVID-19. Unele dintre detalii, inclusiv îngrijorările intense, așteptarea anxioasă, despărțirile sfâșietoare, dar și renașterile pline de speranță, vor ajunge la sufletul spectatorilor”, a declarat Cao de către radiodifuzorul de stat CCTV.

Din trailer-ul oficial aflăm despre personalul medical care își exprimă în repetate rânduri hotărârea de a câștiga războiul cu epidemia. ”Simt o dragoste aprinsă pentru orașul meu natal și voi face tot ce pot pentru a-l salva”, spune un șofer de ambulanță.

De cealaltă parte, filmul lui Ai Weiwei abordează aceeași poveste din perspectiva muncitorilor din construcții, a personalului din industria livrărilor la domiciliu, a lucrătorilor medicali și a rezidenților din Wuhan.

La fel ca celălalt film, este un colaj, dar se bazează pe filmări realizate uneori clandestin de prieteni, colegi și cineaști amatori, dintre care unii rămân anonimi pentru a evita repercusiunile din partea autorităților.

Filmul se deschide cu o scurtă privire asupra durerilor suferite de pacienții cu COVID-19 din China, cu imagini în care câțiva dintre ei se chinuie să respire în timp ce lucrătorii medicali cu echipament de protecție încercau să-i salveze.

Spitalele și firmele de pompe funebre au fost instituțiile cel mai grav lovite la apogeul crizei, copleșite de evenimente, mai ales că Wuhan-ul a înregistrat cea mai mare parte a numărului de morți din China, de 4.635, cel puțin în cifrele oficiale înaintate de autorități.

În urma unei proiecții speciale, vineri dimineață, a filmului ”Zile și nopți în Wuhan”, la care au participat spectatori invitați, Wang Yu a declarat că filmul i-a trezit atât amintiri despre trauma carantinei, cât și temeri pentru ceea ce ar putea să se mai întâmple în continuare.

”Este greu de descris. A trecut un an de atunci și este încă dureros chiar şi numai să ne aducem aminte”, a spus Wang. În film au apărut rudele soțului ei care au murit în urma infectării cu SARS-CoV-2.

”A apărut virusul acesta mutant, teama este încă printre noi. Este deja a doua vacanță de Anul Nou (Chinezesc) pe care trebuie să o petrecem în felul ăsta. Acum, lucrurile stau puțin mai bine decât anul trecut, dar sunt îngrijorată, nimic nu s-a terminat cu adevărat. Suntem încă sub efectul virusului, al fricii și al terorii.”

Wuhan, un an mai târziu

În mare măsură, orașul a scăpat de efectele directe ale pandemiei de la sfârșitul carantinei. În alte părți ale Chinei, mai multe focare de dimensiuni mai mici au declanșat măsuri de restricționare în multe alte orașe chineze, însă nu la nivelul carantinei inițiale din Wuhan.

Guvernul Chinei a încercat să pună la îndoială ipoteză că Wuhan-ul ar fi sursa pandemiei, lansând teorii marginale care susțineau că virusul ar fi fost adus de fapt din afara țării, posibil chiar de unii soldați americani, participanți la o competiție sportivă militară, la finalul anului 2019.

Orașul găzduiește acum o echipă trimisă de Organizația Mondială a Sănătății pentru a începe investigațiile privitoare la originile virusului.

În această săptămână, un grup de experți sub egida OMS a criticat dur China, dar și alte țări, pentru că, în fazele inițiale ale dezvoltării epidemice, nu au făcut destul pentru a stopa răspândirea infecțiilor. Cu o jumătate de gură, Beijing-ul a admis că deciziile ar fi putut fi mai eficiente, dar a insistat că răspunsul oficial la epidemie a fost cel corect.