Brăduț Boloș: Economia – înapoi la planșa de proiectare

Autor: Brăduț Boloș, pentru contributors.ro

„Pentru fiecare leu cheltuit de stat, România
trebuie să se împrumute cu alți doi.” — Sorin Pâslaru, ZF

De ani de zile, guvernele României au crezut că pot compensa lipsa de productivitate prin deficit bugetar — adică prin bani creați mai repede decât valoarea reală. Dar ceva s-a rupt în mecanism: deficitul nu mai stimulează economia. Inflația rămâne ridicată, investițiile scad, industria pierde teren, iar fiecare leu suplimentar de cheltuială publică pare să producă tot mai puțin efect real.

Guvernarea actuală (Guvernul Bolojan) se străduiește să reducă deficitul prin concedieri, reduceri de salarii, creșteri de impozite și alte măsuri de eficientizare bugetară — toate, oarecum necesare, dar fără un plan economic fundamental. Prin urmare, aceste măsuri riscă să genereze recesiune sau stagflație.

Problema nu este doar fiscală, ci structurală. România a ajuns la limita unei paradigme economice care a funcționat patru decenii: aceea în care statul, prin cheltuieli și datorie, poate stimula creșterea economică. Reducerea simplă a deficitului este ca și cum am încerca să rezolvăm o problemă tridimensională în două dimensiuni.

Guvernarea actuală simbolic numită aici Guvernarea Bolojan se confruntă cu limita structurală a unui model economic care a funcționat patru decenii. Nu este vorba despre vină politică, ci despre epuizarea unui mecanism.

O schimbare de perspectivă — înapoi la Georgescu-Roegen

Un mare economist român, dar cu recunoaștere reală în SUA, a fost Nicholas Georgescu-Roegen. El a introdus în economie conceptul de entropie economică. În esență, economia nu este un sistem financiar, ci unul fizic, care funcționează prin transformarea energiei și a resurselor în bunuri și servicii. Când aceste transformări devin ineficiente, valoarea monetară se desprinde de valoarea fizică, iar banii nu mai reflectă realitatea fizică energetică. Atunci apar inflația, dezechilibrele structurale și stagnarea,  exact starea în care se află astăzi România.

Problema României nu este lipsa banilor, ci lipsa randamentului fizic al economiei. Putem ajusta dobânzile, taxele sau cheltuielile publice, dar dacă sistemul economic transformă tot mai multă energie în tot mai puțină valoare, rezultatul va fi mereu același: stagnare cu inflație.

Înapoi la planșa de proiectare

Dacă am înțelege economia ca pe un circuit energetic, ar deveni limpede unde se pierde forța:

– în rețelele vechi care risipesc curent și căldură;

– în lipsa stocării care ne obligă să importăm energie scumpă;

– în transportul rutier greoi;

– în clădirile care irosesc energie;

– în agricultura cu randament scăzut.

Economia României trebuie redesenată energetic, fizic, material, nu contabil. Nu e o problemă de sume, ci de fluxuri; nu de bani, ci de randament. Reforma reală înseamnă reproiectarea circuitului energetic național — producție diversificată, stocare masivă și rețea modernizată, capabilă să transporte energia acolo unde produce valoare maximă. Poate însemna reproiectarea sistemului de transport, cu mii de puncte de optimizare.

Ce este EROEI. Renta și sursa fiscala in loc de productivitate

Conceptul de EROEI — Energy Return on Energy Invested — a fost introdus în anii 1970 de Charles A. S. Hall, discipol al lui Howard T. Odum. Ideea derivă din principiul formulat de Nicholas Georgescu-Roegen: orice proces economic este o transformare de energie supusă legii entropiei.

EROEI înseamnă raportul dintre energia obținută și cea consumată pentru a o produce. De exemplu, dacă pentru a extrage un baril de petrol consumăm o zecime din energia conținută, EROEI este 10:1. În anii ’60, petrolul convențional avea peste 50:1; astăzi, media globală e 10:1. Energia solară variază între 6 și 20, hidrocentralele pot depăși 30, iar economia globală operează probabil între 8 și 10.

Sub un anumit prag estimat la 7:1 — sistemele complexe, cum ar fi economiile moderne, încep să se gripeze.

Piața liberă tinde să transforme avantajul de EROEI într-o rentă. În loc ca energia ieftină să reducă costurile întregii economii, ea devine o sursă de profit concentrat pentru un număr mic de actori. Într-o economie sănătoasă, avantajul energetic ar trebui să se difuzeze, să reducă costurile de transport, producție și viață, nu doar să sporească marjele de profit. Randamentul energetic trebuie să devină un bun public, nu o rentă privată.

Într-o economie cu baze productive fragile, energia devine principala sursă de venit fiscal sigur. Taxele indirecte, în special TVA-ul, sunt ușor de colectat și dificil de evitat. Pentru stat, energia scumpă nu este doar o problemă economică, ci și o soluție bugetară.

Pe termen scurt, fiecare creștere de preț la energie aduce automat mai multe încasări din TVA, fără efort administrativ. Dar pe termen lung, acest mecanism penalizează tocmai randamentul energetic al economiei. Astfel, TVA-ul pe energie devine o formă fiscală de rentă: bugetul se umple, dar economia se golește de competitivitate.

EROEI și capcana veniturilor medii

Capcana veniturilor medii apare atunci când o economie nu mai e suficient de ieftină pentru a concura prin costul muncii, dar nici suficient de productivă pentru a concura prin inovație. Privită prin lentila energetică, această capcană are o explicație clară: avantajul de EROEI este capturat ca rentă, nu ca eficiență sistemică.

Când surplusul energetic nu se transformă în productivitate, ci în profit concentrat, economia stagnează. Energia ieftină nu devine motor de dezvoltare, ci sursă de rentă. Rezultatul este o formă entropică de stagnare: suficientă energie pentru a menține sistemul, dar prea puțină pentru salt.

Concluzie

Economia României are nevoie să se întoarcă la planșa de proiectare, nu la foaia de calcul. Deficitele, taxele și dobânzile sunt simptome; cauza reală este randamentul fizic al sistemului (energia este o dimensiune, dar nu singura). Dacă vom învăța să gândim economia ca pe un circuit fizic — cu fluxuri, pierderi și stocuri de materii și energie  vom descoperi și „bușteanul hotărâtor” care blochează râul dezvoltării.

Atingerea unui EROEI național ridicat nu este doar o problemă de infrastructură, ci de viziune. România poate redeveni competitivă doar atunci când energia va curge ordonat, ieftin și stabil. Abia atunci deficitul va redeveni un instrument de creștere, nu o povară.

În fond, într-o exprimare în stil Georgescu-Roegen:

• Dacă privim economia ca o formă de biologie, succesul ei depinde de câtă energie reușește să transforme în ordine.
• Dacă privim economia ca pe o suma de fluxuri materiale, de servicii și de informații, identificarea soluțiilor constă în primul rând în eliminarea treptată a blocajelor. Fluiditatea poate însemna ordine.
• Dacă privim economia ca pe un sistem, se pune problema dezvoltării unui sistem autopoetic  în raport cu lumea largă, sau a unui sistem quasi-autopoetic în sistemul european, cel puțin din punct de vedere energetic.

Un mic comentariu: nu sunt specialist în energie, ci economist. Problema este că, oricât de diferit aș încerca să abordez cauzele stagnării economice din România, ajung mereu la același punct: energia. Articolul de față este rezultatul acestei constatări — o invitație de a privi economia prin lentila indicatorilor fizici, nu doar valorici și financiari, și în primul rând o atenționare asupra fundamentului real al economiei moderne, energia.

De altfel, trebuie spus că o parte de succes a economiei României este exact o abordare care a creat un sistem comparativ performant fizic, rețeaua de telecomunicații. Ceea ce a reușit în telecomunicații trebuie cumva replicat în alte domenii.