Busola Strategică | Ce aduce nou politica de apărare comună actualizată a UE?
Noua politică de apărare comună și viitorul plan de strategie militară al Uniunii Europene a fost pregătit vreme de doi ani, însă recentele evenimente cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia au dat, cu adevărat, forma finală documentului. Miniștrii de Externe și ai Apărării din statele membre au dat luni undă verde ”Busolei Strategice” – așa cum a fost numit documentul care indică felul în care UE își propune să crească securitatea și să fortifice politica de apărare a blocului comunitar până la orizontul anului 2030, scrie Euractiv.com.
”Amenințările cresc și costurile inacțiunii sunt limpezi. Busola strategică se dorește a fi un ghid de acțiune. Adoptarea acestui document trimite un semnal puternic de unitate și hotărâre a statelor membre și vine într-un moment foarte important, în care înțelegem că creșterea capacităților de securitate și apărare este imperios necesară”, a declarat șeful diplomației UE, Josep Borrell.
Noua politică de apărare comună ar urma să fie validată de liderii statelor UE care se reunesc în cadrul Consiliului European joi şi vineri la Bruxelles, acolo unde va fi prezent și președintele american, Joe Biden. Aceştia vor discuta despre securitate şi apărare, pe baza Declaraţiei de la Versailles şi ţinând seama de noua situaţie în materie de securitate din Europa.
Proiectul central al președinției franceze a UE
Franța, care a insistat vreme de mulți ani pentru adoptarea unei politici de apărare comune și pentru ceea ce șeful statului francez, Emmanuel Macron, numea ”autonomie strategică”, nu a făcut niciun secret din faptul că proiectul Busolei Strategice a fost una dintre pietrele de temelie ale mandatului său rotativ de șase luni de la președinția Uniunii. Războiul din Ucraina a pus proiectul într-o nouă lumină și i-a dat forma finală.
Primul proiect a fost prezentat miniștrilor de externe din UE la jumătatea lunii noiembrie, cu scopul ca documentul să stabilească o viziune strategică comună pentru securitatea și apărarea UE pentru următorii 5-10 ani.
Rusia stătea deja la loc de frunte pe lista amenințărilor la adresa securității comune europene, dar textul documentului, revizuit între timp de șase ori de de atunci, folosește un limbaj care ar fi fost considerat cu totul de neconceput înainte de 24 februarie.
Invadarea Ucrainei de către Rusia lui Putin a determinat o rescriere semnificativă a documentului, amenințările de securitate pe care le prezintă Moscova ajungând să fie firul roșu al celei mai recente versiuni a acestuia, adoptat ieri de cei 27.
”Evident, documentul nu este un răspuns direct la războiul din Ucraina, mai ales că am început să lucrăm la el în urmă cu doi ani. Însă a devenit extrem de oportună aprobarea acestei busole strategice într-un moment în care fiecare cetățean din Europa poate înțelege scopul unui document care dorește să sporească forța Uniunii Europene, ca furnizor de securitate”, a declarat Borrell în conferința de presă de luni.
Versiunea finală afirmă că
”… mediul de securitate mai ostil ne impune să facem un salt calitativ înainte şi să ne sporim capacitatea şi dorinţa de a acţiona, să ne consolidăm rezilienţa şi să investim mai mult şi mai bine în capacităţile noastre de apărare.”
Misiuni limitate și complementaritate cu NATO
Pentru UE, implementarea Busolei Strategice se va limita, în mare parte, la operațiuni de mică anvergură sau de criză, prin nou-creata forță de reacție rapidă a UE (EU Rapid Deployment Capacity), o forță permanentă de 5.000 de militari care ar putea fi desfășurată ”în medii nepermisive”.
Forţa va fi constituită din “componente terestre, aeriene şi maritime” şi dotată cu capacităţi de transport pentru a fi în măsură să “poarte intervenţii pentru a salva şi evacua cetăţeni europeni” prinşi într-un conflict.
Așadar, s-ar concentra pe ”operațiuni de salvare și evacuare” și pe ”faza inițială a operațiunilor de stabilizare”, dar experții se îndoiesc că, de exemplu, ar putea face posibilă o evacuare precum transportul aerian din Afganistan, de anul trecut.
În principiu, se va baza pe capabilități naționale și pe ”grupuri de luptă ale UE modificate substanțial”, care au existat doar pe hârtie din 2009 și nu au fost niciodată folosite, din lipsa voinţei politice şi a mijloacelor financiare, potrivit Serviciului European de Acţiune Externă.
În procesul de elaborare a documentului, statele membre din Europa de Est au insistat să fie adăugată în text o referire explicită conform căreia NATO
”… rămâne fundamentul apărării colective a membrilor săi.”
Această referire apare la începutul documentului, este repetată de mai multe ori pe parcurs și stabilește în mod limpede o limită privitoare la viitoarele ambiții ale așa-numitei autonomii a politicii de apărare și securitate în Uniune.
Este, oricum, pentru prima dată când statele membre stabilesc o ”diviziune a muncii” între cele două organizații, subliniind complementaritatea Busolei Strategice cu existența NATO.
”Nu se pune problema creării unei armate europene. Nu putem acționa singuri și vrem să acționăm într-un mod mai coordonat între noi, vrem să o facem într-un mod mai integrat cu partenerii noștri din NATO”, a spus Borrell în conferința de presă de luni, precizând că acest lucru ar implica exerciții comune, de exemplu în zona cibernetică, dar nu ar putea vreodată să echivaleze misiunea fundamentală a NATO.
Mai apoi, șeful diplomației europene a fost și mai clar:
”Vom acționa în complementaritate cu NATO, care rămâne, fără putință de tăgadă, piatra de temelie a apărării teritoriale a Europei, dar noi, europenii, prin acest document, ne-am declarat voința puternică de a fi un furnizor de securitate mai puternic pentru cetățenii noștri.”
21 de state membre ale UE sunt și membre NATO. Suedia și Finlanda, de pildă, care nu fac parte din NATO, au vrut să se asigure că Busola Strategică include un angajament privitor la clauza de apărare reciprocă a tratatului UE, articolul 42 alineatul (7).
De asemenea, războiul din Ucraina a obligat UE să își încalce unele dintre tabu-urile sale istorice, unul dintre cele mai notabile fiind că nu își poate folosi resursele pentru a furniza arme unei țări terțe, chiar dacă aceasta s-ar afla în dificultate.
”Acesta este doar începutul. Trebuie să ne studiem breșele din apărare și securitate și trebuie să le reparăm. Trebuie să fim eficienți și coordonați și să ne creștem reziliența”, a mai spus Borrell.
Dacă ambiția unor state membre UE influente, cum ar fi Franța, ar fi fost ca UE să își potențeze autonomia în raport cu NATO, printr-un proiect propriu de politică de apărare comună, războiul lui Putin din Ucraina a zădărnicit punerea în practică a unor astfel de deziderate, pentru mult timp de acum înainte. Cu războiul la granițele UE, încrederea în alianța transatlantică nu a fost niciodată mai puternică în țările UE și NATO.
O altă școală de gândire, reprezentată în special de țările din Estul Europei, care a susținut ”complementaritatea reală” între NATO și politica de apărare comună a UE, par să fie tot mai aproape de a-și vedea obiectivele îndeplinite.
Busola Strategică va contribui la consolidarea unei culturi europene comune în materie de securitate și apărare și la definirea obiectivelor corecte și a scopurilor concrete pentru politicile UE. Ea va aborda patru domenii diferite, interconectate:
- misiuni de gestionare a crizelor;
- reziliență;
- instrumente și capabilități;
- cooperarea cu partenerii.
Din această perspectivă, Busola strategică a UE se aseamănă cu documentul programatic al NATO – Conceptul Strategic – care statuează trei piloni: apărare colectivă, gestionarea crizelor și securitate prin cooperare. De altfel, adoptarea Busolei strategice a UE va fi urmată de adoptarea următorului Concept Strategic al NATO, la summitul de la Madrid din 29-30 iunie 2022.









