Carne crescută din celule | De câte fabrici e nevoie pentru a acoperi doar 10% din piață?

Cum ar arăta un viitor, în care 10% din piața mondială a cărnii este furnizată de sectorul cărnii cultivate? Dacă industria cărnii cultivate și-ar stabili obiectivul ambițios de a furniza 10% din piața mondială a cărnii, cât de mult produs ar fi necesar? Câte fabrici, cu câte bioreactoare, ar trebui construite? Și unde? Se întreabă portalul specializat Food Navigator.

După ce au demonstrat cu succes conceptul, cele mai avansate companii de carne și fructe de mare cultivate realizează acum produse la scară pilot. Procedând astfel, ei se pregătesc, de asemenea, să genereze primul val de produse comercializate pe piață.

Pionierul Eat Just

O singură afacere există deja: Eat Just a primit aprobarea de reglementare în Singapore la sfârșitul anului trecut pentru a-și vinde ingredientul cultivat de pui în lanțul alimentar. Deși acesta este cu siguranță un semn încurajator pentru piață, carnea cultivată nu a reușit încă să atingă pragul comercializării în masă.

Cu toate acestea, dacă industria cărnii cultivate și-ar fi stabilit un obiectiv de a lua o cotă de 10% din piața mondială a cărnii până în 2030, cum ar arăta acest lucru? Good Food Institute (GFI), care susține dezvoltarea proteinelor alternative, a comandat o analiză tehnico-economică pentru a afla.

De câte fabrici e nevoie?

Aprovizionarea a 10% din piața mondială a cărnii este „cu siguranță o țintă ambițioasă”, potrivit Blake Byrne, fost specialist în inovarea afacerilor la GFI, dar, a declarat acesta că „nu este o țintă imposibilă”, fiind în acest fel în acord cu unii analiști din industrie, cu firme de consultanță și bănci de investiții, care au făcut proiecții în această industrie.

Până în 2030, 10% din piața mondială a cărnii este estimată la 40 de milioane tone metrice. Pornind de la analiza tehnico-economică a cărnii cultivate de CE Delft, GFI a încercat să determine câte fabrici ar fi necesare pentru a satisface cererea respectivă.

„Această analiză sugerează că o singură unitate ipotetică este capabilă să producă aproximativ 10 kilotone de carne cultivată anual”, a spus Byrne delegaților. Prin urmare, pentru a produce 40 de milioane de tone metrice de carne cultivată, fiecare instalație ar trebui să găzduiască aproximativ 130 de linii de bioreactoare.

Fiecare linie de bioreactor ar necesita un bioreactor cu un rezervor de agitare de 10.000 l și patru bioreactoare de perfuzare de 2.000 de l. În total, fiecare fabrică trebuie să poată găzdui aproximativ 2.300.000 l capacitate de cultură de celule de carne de vită, porc, pasăre sau piscicole.

„Pentru referință, cea mai mare instalație de cultură de celule care a fost construită vreodată a fost realizată de Samsung Biologics, o organizație globală de dezvoltare și fabricare pentru piața farmaceutică”, a explicat Byrne. „Acesta deține între 250.000-350.000 l capacitate de cultură de celule.“

Recunoscând că producția de carne diferă semnificativ de produsele farmaceutice, reprezentantul GFI a continuat:

„Pentru referință, această fabrică de carne cultivată ipotetică ar trebui să poată găzdui de aproximativ de 10 ori capacitatea volumetrică pentru cultura celulară decât cea mai mare instalație care a fost produsă vreodată în aceste scopuri. .“

Problema bioreactoarelor

Cel puțin pe termen scurt, GFI se așteaptă ca firmele de carne cultivată să utilizeze modele de bioreactoare deja existente pe piață. Pentru ipoteza cotei de piață a cărnii de 10% până în 2030, Byrne are în vedere 130 de bioreactoare cu rezervor de agitare de 10.000 l în fiecare instalație.

„Există, evident, o ipoteză conform căreia am putea ajunge la dimensiuni mai mari, la bioreactoare de 20.000 l ”, a explicat el, dar a subliniat că trecerea peste o capacitate de 10.000 l în spațiul de cultură celulară este „extraordinar de rară”. Ar putea fi necesară o analiză suplimentară pentru a examina raportul cost-beneficiu al creșterii capacității volumetrice față de preț.

Dacă industria poate realiza o cultură la scară largă la densități mari, convingând celulele de mamifere, de exemplu, să acționeze ca celulele microbiene, Byrne a sugerat că ar putea fi aduse firme mari de inginerie pentru a proiecta bioreactoare specifice cărnii cultivate. Nu se așteaptă ca acest lucru să fie ușor.

„Dacă dezvoltăm bioreactoare noi și specifice industriei cărnii cultivate, cred că vânzarea lor ar fi mult mai dificilă, cel puțin în termenul apropiat, pentru că sunt necesare companii de construcții și inginerie care să instaleze aceste echipamente la o scară largă. Dar în cele din urmă, acest lucru poate fi necesar pentru a obține carne cultivată acolo unde trebuie. Dacă aceasta este modalitatea în care trebuie să dezvoltăm modele de bioreactoare complet noi, atunci cred că este rezonabil să ne așteptăm la o cronologie pentru comercializarea pe scară largă a cărnii cultivate, care se mută puțin. Ceea ce nu cred că este un lucru rău, dar cred că este posibil.“, a relatat Byrne.

Cu ochii pe industria farma

Dacă ne uităm la industria farmaceutică pentru comparație, trebuie să ne întrebăm dacă utilizarea bioreactoarelor de folosință specifică ar putea oferi beneficii sectorului cărnii cultivate.

În bioprocesare, utilizarea bioreactoarelor specializate înseamnă un proces de curățare, un timp de oprire și un timp de nelucrare scăzut, o reducere a riscului de contaminare încrucișată și scăderea semnificativă a costurilor de operare și a investițiilor de capital.

CDMO WuXi Biologics a deschis recent cea mai mare instalație de cultură celulară din lume utilizând bioreactoare specializate. „Aceasta este o măsură semnificativă de reducere a costurilor”, a explicat Byrne.

„Evident, conceptul de bioreactor de unică folosință din industria biofarmaceutică ar putea fi cu adevărat convingător pentru ei. Dar eu nu cred că e fezabil la scara pe care de fapt, avem nevoie pentru a produce carne cultivata, cel puțin la cea mai mare scară industrială, datorită volumului de deșeuri pe care le-ar putea produce.“

Cu toate acestea, Byrne consideră că ar trebui efectuată „o anchetă destul de semnificativă” asupra modurilor în care industria poate reduce cheltuielile de capital la instalațiile de producție la scară largă.

Pentru că dacă mergem pe calea industriei biocombustibililor, cheltuielile de capital au reprezentat într-adevăr sfârșitul pentru companiile de biocombustibili. Va fi o bătălie grea, din nou, este potențial depășibil. Dar va fi o luptă dură.

De câte fabrici avem nevoie?

Deci, câte fabrici, care găzduiesc 130 de linii de bioreactoare, ar fi necesare pentru a îndeplini această ipoteză ambițioasă în 2030?

„Ar trebui ca în jur de 4.000 dintre aceste facilități de producție să funcționeze la o capacitate destul de mare până în 2030”, a spus Byrne.

Distribuția potențială a acestor instalații, pe regiuni, a fost, de asemenea, cartografiată în funcție de ponderea actuală în producția de carne. Aceasta înseamnă că în SUA, de exemplu, care realizează în prezent aproximativ 15% din producția de carne la nivel global, aproximativ 500 din totalul de 4.000 de fabrici ar fi de așteptat să fie amplasate pe teritoriul acestei țări.

Alternativ, s-ar putea aștepta în mod rezonabil ca fabricile de carne cultivată să fie construite acolo unde activitatea din domeniul cărnii cultivate este în prezent cea mai efervescentă – în special SUA, Europa și zona Asia Pacific.

Acest lucru ar face să putem vedea aproximativ 750 de fabrici construite în SUA, aproape 1.000 în Europa și aproximativ 1.500 de potențiale amplasamente construite înzona Asia Pacific până în 2030 pentru a satisface oferta de 10% a pieței.

Conform analizei tehnico-economice a CE Delft, despre care Byrne a subliniat că este „doar o analiză de date”, fiecare fabrică ar putea costa în jur de 450 milioane USD (382 milioane EUR). Un calcul rapid sugerează că 4.000 de fabrici la acest preț ar costa 1.800 de miliarde de dolari.

Concurență sănătoasă

Când a fost întrebat dacă problemele geopolitice ar putea afecta piața producției de carne pe bază de celule, Byrne a spus că ar putea avea în vedere un scenariu în care concurența sănătoasă dintre China și SUA să se dezvolte.

„Cred că există o modalitate destul de ingenioasă prin care această industrie poate încuraja o concurență sănătoasă. Putem prezenta această poveste factorilor de decizie politică din SUA, putem spune că aceasta este o altă industrie care se naște, în care, dacă SUA nu iau inițiativa în acest sens, alte țări o vor face. Și , de asemenea , în China, cred că ar trebui să merg la guvernul Chinei și să le prezentăm aceeași poveste.”

„Pentru că în cele din urmă, cred că suntem destul de agnostici în ceea ce privește locul în care este dezvoltată această tehnologie. Vrem doar să o vedem dezvoltată și dezvoltată la scară.“

Un alt factor important este securitatea alimentară. Byrne a sugerat că nu este surprins că Singapore a fost prima țară care a acordat aprobarea unui produs din carne cultivată, dat fiind că țara importă majoritatea alimentelor sale. Într-adevăr, doar 7% din mâncarea din Singapore este obținută local.

Orientul Mijlociu ar putea fi un alt candidat pentru a fi un precursor al cărnii cultivate, a sugerat reprezentantul GFI, ca regiune care „încearcă să-și asigure aprovizionarea cu alimente” care importă în mod similar o parte semnificativă din carne.

Cât de mare ar fi costul cărnii cultivate?

În evaluarea tehnico-economică comandată de GFI, carnea cultivată a reușit să concureze cu unele cărnuri convenționale în ceea ce privește costurile. Astfel, costurile de producție evidențiate în studiu sunt de până la 5,66 USD pe kg. Acest lucru se datorează în mare parte costului descrescător al mediilor de creștere/de cultură, pe măsură ce procesul evoluează. „Ar trebui să putem să furnizăm teoretic costuri mai mici de intrare pe măsură ce dezvoltăm lanțul de aprovizionare pentru aceasta”, a explicat Byrne.

În starea actuală, mediile de creștere pot costa până la 90-99% din costurile totale de producție a cărnii cultivate. „Dar odată ce avem această facilitate ipotetică … [o mare parte din] costul total al producției de carne cultivată pe kg va proveni din cheltuielile de capital”, a continuat Byrne.

Cu bioreactoarele din oțel inoxidabil, aceste costuri de intrare vor fi „în continuare semnificative”, a spus analistul, anticipând că aceste costuri vor scădea în timp.

Cu toate acestea, el a sugerat că nu trebuie să se ajungă la acest preț de cost înainte de a avea un anumit impact. Privind la alte alimente noi, Byrne a spus că, în primii cinci ani, aceste produse au fost vândute cu „o primă destul de semnificativă” în comparație cu carnea convențională.

„Au reușit să capteze o parte semnificativă din piață, care le va permite să continue să lucreze la scăderea curbei costurilor … Cred că firmele de carne cultivată își pot stabili prețul produselor luând în calcul o primă semnificativă și încă pot capta un procent suficient de mare din piață, astfel încât să coboare curba de cost. Dar sub 10 $, să zicem, atunci acest produs începe într-adevăr să devină relevant nu doar pentru … consumatorii ultra-interesați.“, a conchis specialistul.