Ciocolata Dubai, matcha și quinoa: partea întunecată a tendințelor alimentare globale

Lumea este înnebunită după ciocolata Dubai, matcha și quinoa. Dar entuziasmul consumatorilor are implicații majore asupra mediului și pieței pentru producători, scrie Deutsche Welle.

Ciocolată cu lapte ușoară la exterior, cu cremă moale de fistic și fire crocante de kataifi îndulcite cu zahăr la interior — pentru mulți consumatori, ciocolata Dubai este simbolul luxului dulce.

Sarah Hamouda, directoarea producătorului Fix Dessert Chocolatier din Dubai, este considerată inventatoarea acestei dulciuri populare. Cu ajutorul influencerilor, creația lui Hamouda a devenit virală pe rețelele de socializare, fiind promovată ca o nouă tendință alimentară exclusivă care s-a răspândit în întreaga lume.

La un cost mediu de 7 euro (8 dolari) pentru 100 de grame, rețetele de casă pentru batoanele de ciocolată au devenit, de asemenea, din ce în ce mai populare online. Dar această tendință are și un alt preț: de când cererea pentru ciocolata din Dubai a crescut la sfârșitul anului 2023, apetitul global pentru fistic a crescut și el.

În 2024, importurile de fistic (în coajă) în Uniunea Europeană au crescut cu mai mult de o treime față de anul precedent, valoarea de piață depășind pentru prima dată 1 miliard de euro (1,16 miliarde de dolari).

Pasiunea pentru fistic epuizează resursele de apă

Acest lucru are consecințe pentru țările în care se cultivă fisticul. Copacii prosperă în climatele calde și uscate, unde înlocuiesc din ce în ce mai mult alte culturi, cum ar fi măslinii. În Spania, cel mai mare producător din Europa, suprafețele cultivate cu fistic au crescut de cinci ori din 2017.

Fisticul este „un fruct interesant din punctul de vedere al schimbărilor climatice” și ar putea fi „o bună adaptare la climă” pentru producători, a declarat Stig Tanzmann, consultant agricol pentru Bread for the World, o organizație de dezvoltare afiliată bisericilor protestante din Germania.

Dar realitatea este de obicei diferită, deoarece pomii necesită irigare suplimentară.

„Ai o plantă adaptată la climă, dar apoi irigi pentru a asigura randamentele ridicate de care ai nevoie pe o piață cu prețuri ridicate”,

a spus el.

Sunt necesari peste 10.000 de litri (2.600 galoane) de apă pentru a produce 1 kilogram de fistic — și cea mai mare parte provine din irigarea suplimentară. În regiunile aride, acest lucru poate duce la probleme majore legate de apă. În comparație, este nevoie de o medie de puțin sub 2.800 de litri pentru a produce 1 kilogram de arahide – și aproape 90% din apa necesară pentru aceasta provine din apa de ploaie.

În plus, fisticul, la fel ca multe alte produse agricole care sunt brusc solicitate pe piața mondială, este cultivat în principal în monoculturi, a spus Tanzmann. Acest lucru are multe consecințe negative, cum ar fi utilizarea intensivă a îngrășămintelor artificiale și a pesticidelor.

Deși fisticul rezistă bine la căldură, acesta este afectat de iernile mai calde cauzate de schimbările climatice. Copacii au nevoie de temperaturi scăzute pentru o perioadă de timp pentru a înflori, iar fără flori nu pot produce fructe.

Mania matcha afectează piața

Alte tendințe alimentare, precum ceaiul matcha, au, de asemenea, un impact negativ. Pulberea verde și amară a fost întotdeauna un produs exclusivist, iar acum este și mai mult, deoarece cererea a explodat la nivel mondial.

Originar din China, cel mai bun matcha este cultivat acum în Japonia. Acolo, plantele de ceai sunt umbrite în mod special înainte de recoltare, ceea ce se realizează de obicei cu mașini ghidate manual. După ce sunt culese, frunzele de ceai sunt aburite și aerate, tulpinile și nervurile frunzelor sunt îndepărtate, iar apoi numai pulpa frunzelor este măcinată.

În Japonia, pudra de ceai verde de înaltă calitate este utilizată în principal pentru ceremoniile tradiționale de ceai. Dar, deoarece conține mulți antioxidanți, vitamine și minerale, în ultimii ani matcha a devenit un superaliment căutat la nivel mondial, de la latte matcha gata preparate până la batoane de ciocolată matcha.

Potrivit Asociației Germane a Ceaiului, între ianuarie și august 2024, numai în Germania au fost livrate peste 240 de tone de matcha, ceea ce reprezintă o creștere de 240% față de aceeași perioadă a anului precedent. Asociația a declarat că acest entuziasm continuă, deoarece alimentația sănătoasă este la modă. Potrivit companiilor internaționale de analiză a pieței, se preconizează că piața globală a matcha se va dubla în următorii cinci până la șapte ani.

Creșterea cererii duce deja la penurie. Site-ul web al Marukyu Koyamaen, unul dintre principalii exportatori de ceai din Japonia, a anunțat că disponibilitatea tuturor produselor matcha este acum limitată. În rândul concurenților, precum Ippodo Tea, aproape tot matcha este epuizat.

Pe piața japoneză a ceaiului, prețul de achiziție al matcha este de aproape trei ori mai mare decât anul trecut, iar prețurile de vânzare cu amănuntul s-au dublat, raportează Yuji Yamakita, un comerciant independent de ceai din Kyoto.

„Prețurile ridicate afectează în special persoanele care organizează ceremonii ale ceaiului și producătorii de produse de patiserie. Am auzit că unele persoane au încetat să mai bea matcha sau nu mai beau la fel de mult ca înainte”,

a spus Yamakita.

Acest lucru are un impact negativ în special asupra comercianților de ceai care deservesc piața internă japoneză. Yamakita se teme că fermierii de ceai care nu dispun de echipamente și resurse financiare nu vor putea să facă față cererii crescânde și vor fi nevoiți să își închidă afacerile.

Nebunia quinoa distruge terenurile agricole

Un alt exemplu de consecințe negative ale tendințelor alimentare globale este quinoa. Această pseudocereală provine din Anzii din America de Sud. În 2013, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a declarat 2013 Anul Internațional al Quinoa. Scopul era de a sublinia importanța quinoa pentru securitatea alimentară. Cu toate acestea, a fost rapid comercializată ca un superaliment, iar consumul a crescut rapid.

În cele două principale țări producătoare, Peru și Bolivia, prețurile au crescut atât de mult încât populația locală abia își mai putea permite să cumpere propriile alimente de bază, a spus Tanzmann.

Și mediul a avut de suferit. În mod tradițional, terenurile agricole din Anzi sunt lăsate în pârloagă până la șapte ani pentru refacerea solului, potrivit organizației germane de dezvoltare Welthungerhilfe. Dar, din cauza cererii mari, mulți fermieri au redus perioada de cultivare la doar un an. Acest lucru a dus adesea la utilizarea îngrășămintelor chimice, a pesticidelor și a utilajelor grele, care compactează solul.

În plus, au fost dezvoltate zone care nu erau potrivite pentru cultivare, a spus Markus Wolter, expert în agricultură și nutriție la organizația catolică de dezvoltare Misereor. Un exemplu este o regiune deșertică, acoperită de arbuști, din zonele muntoase ale Boliviei, unde anterior erau crescute lame.

„Acolo este mult prea uscat pentru cultivarea pe scară largă a culturilor precum quinoa”,

a spus Wolter.

„Acest lucru a funcționat bine timp de câțiva ani, deoarece la începutul boom-ului a plouat suficient, dar de câțiva ani încoace, ploile nu au mai fost suficiente.

Aratul solului pentru agricultură a avut și efecte negative. „În acest climat cu vânturi puternice, aratul nu ar trebui să se facă deloc, deoarece puținul sol fertil existent este rapid împrăștiat de vânt”, a spus Wolter. Acest lucru face și mai dificilă revenirea la creșterea animalelor după cultivarea quinoa, deoarece pășunile sunt mai puțin fertile, a adăugat el.

Ce rămâne după ce entuziasmul se stinge?

Fie că este vorba de fistic, matcha, quinoa sau orice altă tendință alimentară care va apărea în viitor, organizațiile de comerț echitabil sfătuiesc producătorii să nu devină dependenți din punct de vedere economic de un singur produs agricol.

Aceasta înseamnă cultivarea de produse nu doar pentru piața globală, ci și pentru piețele locale, a declarat Claudia Brück, directoarea Fairtrade Germania. În acest fel, producătorii pot continua să câștige bani chiar și atunci când entuziasmul se stinge și prețurile scad.

„Ideea este să ne îndepărtăm de monoculturi și, mai precis, să cultivăm două rânduri de cafea și un rând de fasole. Acest lucru face solul sănătos și le permite fermierilor să-și producă propriile alimente. Și apoi poți cultiva și mango pentru piața internațională, de exemplu”,

a spus Brück.

Nu doar fermierii, ci și cei care lansează și promovează tendințele alimentare trebuie să gândească și să acționeze într-un mod mai durabil, a afirmat Tanzmann.

„Când promovezi ceva de acest gen, ai de fapt o responsabilitate pentru o astfel de tendință și ar trebui să o analizezi de la început până la sfârșit, nu doar să te concentrezi pe vânzarea cât mai multor produse.”