Criza datoriilor din Franța. Dobânda la titlurile de stat a atins cel mai ridicat nivel din 2002

Randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a atins 5,142% pe 22 octombrie, cel mai ridicat nivel din 2002, pe fondul îngrijorărilor investitorilor privind datoria publică și instabilitatea politică de la Paris, relatează Coinpaper.

Franța a depășit pragul de 5% pentru prima dată pe 21 octombrie, cea mai ridicată valoare din iulie 2002. Vineri, 23 octombrie, randamentul s-a retras ușor, la circa 5,04%, însă presiunea asupra pieței rămâne.

Un indicator urmărit atent de investitori este diferența față de Germania. Marja dintre randamentele franceze și cele germane a ajuns la 177 de puncte de bază, cel mai mare nivel din 2011, deci din vremea crizei datoriilor din zona euro. Pe termen lung, situația este și mai grea: titlurile pe 30 de ani au urcat la 5,46%, potrivit The Guardian.

Ce stă în spatele mișcării

Principalul factor este presiunea fiscală. Bloomberg a relatat că deficitul bugetar este de 5,4% din PIB în acest an, față de limita UE de 3%, iar planul este reducerea lui la 5% în 2027. Datoria ar urma să atingă un record de 119,3% din PIB în 2026, iar Franța ar urma să se împrumute cu 340 de miliarde de euro anul viitor.

La acestea se adaugă blocajul politic. Guvernul încearcă să adopte un buget nepopular pentru 2027 într-un Parlament profund divizat, în timp ce protestele studențești adaugă tensiune, conform Tradingview

Franța nu este singura afectată. Randamentele obligațiunilor guvernamentale au crescut în 2026 în întreaga lume, pe fondul scumpirii energiei. Încă din martie, criza din jurul Iranului a împins prețurile energiei în sus și a schimbat așteptările privind politica BCE, de la reduceri de dobândă la cel puțin două majorări.

Totuși, Franța plătește o penalizare mai mare decât ceilalți parteneri europeni. Agenția Fitch redusese deja în septembrie 2025 ratingul suveran la A+, cel mai scăzut din istorie, invocând instabilitatea politică și datoria în creștere.

Dobânzile mari se transmit treptat în buget: emiterea de datorie nouă și refinanțarea celei scadente devin mai scumpe, ceea ce crește cheltuielile cu dobânzile.

Rămâne de văzut cum va gestiona Parisul echilibrul dintre un buget acceptabil pentru alegători și semnalele așteptate de piețe.