Criză de carburanți la orizont, după oprirea transporturilor de petrol din Kazahstan

Kazahstanul a anunțat miercuri că este nevoit să oprească transportul prin conducte al țițeiului către principalul său terminal de export de pe coasta Mării Negre a Rusiei, Novorossiisk, în condițiile valului de atacuri ucrainene asupra portului rusesc, care pun în pericol tancurilor petroliere și exporturile țării central-asiatice, lipsită de ieșire la mare, transmite TVR Info, citând publicația Bloomberg.

Terminalul Caspian Pipeline Consortium (CPC), aflat lângă portul rusesc Novorossiisk, urma să înceteze să mai primească livrări prin conductă, deoarece companiile de tancuri sunt prea îngrijorate pentru a-și trimite navele către această facilitate, au declarat două persoane familiarizate cu situația.

Ministerul Energiei de la București susține că are deja în analiză măsurile necesare pentru identificarea și asigurarea unor surse alternative de aprovizionare, în contextul perturbării transporturilor de țiței și produse petroliere prin Marea Neagră, transmite instituția, într-un răspuns pentru TVR Info.

Potrivit ministerului, Rompetrol – principalul beneficiar din România al petrolului kazah – a oferit deja asigurări cu privire la eventualitatea unei reduceri a producției sau a volumelor livrate:

”Reprezentanții Rompetrol, principalul beneficiar al petrolului din Kazahstan, au asigurat instituția noastră că vor lua toate măsurile necesare pentru compensarea deficitului și asigurarea continuității aprovizionării.”

Instituția nu exclude un impact asupra prețurilor la pompă, dacă blocajul din Marea Neagră se prelungește:

”Menținerea perturbărilor din Marea Neagră pe o perioadă mai îndelungată ar putea genera efecte asupra prețurilor carburanților.”

Ministerul mai precizează că ”analizează mai multe scenarii de evoluție și măsuri de diminuare a impactului asupra pieței de carburanți din România.”

Oficialii anunță că vor avea, în perioada imediat următoare, discuții directe cu companiile din sector:

”Ministerul va convoca, în perioada imediat următoare, o reuniune cu operatorii economici din sectorul petrolier, în vederea evaluării capacității acestora de a suplimenta volumele disponibile pe piață.”

Cât de dependentă este România de țițeiul kazah?

Kazahstanul a devenit principalul furnizor de produse petroliere pentru România. Numai anul trecut, România a importat peste 77% din țițeiul necesar pentru rafinare, iar peste 60% din toată această cantitate este țiței din Kazahstan.

După oprirea terminalului CPC de la Novorossiisk, Kazahstanul a pierdut cca. 80% din capacitatea de export de țiței – cantitatea exportată anterior prin acest terminal.

Pentru România, problema este serioasă mai ales la Petromidia, care este cea mai mare rafinărie a țării și a procesat anul trecut aproape 5,9 milioane de tone, în principal petrol kazah. În primul trimestru al acestui an, aproape 1,2 milioane de tone de materie primă au fost tot predominant din Kazahstan, potrivit datelor citate de TVR Info.

România produce petrol și pe plan intern, în special prin OMV Petrom, dar producția internă este în declin și nu acoperă consumul rafinăriilor. Rafinăria Petrobrazi are o capacitate de 4,5 milioane de tone pe an și acoperă aproximativ 35% din cererea națională de carburanți.

Efecte și posibile soluții

Situația de față este deja complicată și se poate complica suplimentar, însă asta nu înseamnă că benzinăriile din țară rămân instantaneu fără combustibil. România are stocuri de urgență de peste două milioane de tone echivalent petrol, suficiente pentru aproximativ 90 de zile de importuri.

De asemenea, există și surse alternative de aprovizionare cu petrol pentru nevoile interne. Cea mai rapidă alternativă este Azerbaidjanul.

România a importat anul trecut peste un milion de tone de țiței și produse petroliere azere, iar numai în ianuarie au intrat aproape 197.000 de tone, în valoare de 94 de milioane de dolari.

Mai există pe piață petrol din Statele Unite ale Americii, Norvegia, Irak sau Africa de Nord, adus cu petrolierele în Constanța. Europa cumpără deja masiv din SUA, Norvegia și Kazahstan, fiecare cu aproximativ 12-15% din importurile europene. Problema nu este lipsa vânzătorilor, ci prețul transportului, asigurarea navelor și compatibilitatea petrolului cu fiecare rafinărie.

Într-un scenariu optimist, livrările kazahe se reiau rapid, iar efectul rămâne limitat. O variantă de mijloc: România înlocuiește petrolul kazah cu țiței mai scump din Azerbaidjan sau de peste Atlantic.

Scenariul cel mai pesimist prevede o prelungire a blocajului de aprovizionare, completate de creșterea tensiunilor din Orientul Mijlociu care vor conduce la noi creșteri ale cotațiilor țițeiului, din nou înspre 110-120 de dolari. În această situație, combustibilii ar putea să se scumpească mult și relativ brusc, alimentând noi scumpiri pe tot lanțul economic și o nou val inflaționist.

În concluzie, România este mai protejată decât multe state europene pentru că produce, rafinează și stochează petrol, însă independența noastră este doar parțială, în condițiile în care avem capacități de rafinare suficiente, însă materia primă – adică țițeiul – este insuficient din producția internă.