De ce Alaska? Donald Trump și Vladimir Putin se vor întâlni în locul strategic SUA – Rusia
Istoria complexă și locația strategică a Alaskăi adaugă greutate primelor discuții față în față dintre președintele american Donald Trump și Vladimir Putin de la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, arată Euronews.
Când președintele american Donald Trump se va întâlni vineri cu președintele rus Vladimir Putin în Alaska pentru a discuta despre încetarea războiului Moscovei în Ucraina, cei doi se vor întâlni pentru prima dată față în față de la invazia la scară largă a Rusiei, pe teritoriul SUA, cu legături geografice și culturale strânse cu Rusia.
Alegerea Alaskăi nu este întâmplătoare. Cel mai estic stat american ocupă o poziție strategică și simbolică în relațiile dintre SUA și Rusia, care datează de secole.
Nu este prima dată când acest stat găzduiește lideri mondiali: Ronald Reagan s-a întâlnit acolo cu Papa Ioan Paul al II-lea în 1984, iar Richard Nixon l-a primit pe împăratul japonez Hirohito în 1971. Însă purtarea discuțiilor cu președintele Rusiei acolo are o semnificație mai mare.
Legăturile dintre Alaska și Rusia sunt și mai profunde. În 1799, țarul Paul I a înființat Compania ruso-americană, creând legături comerciale și culturale care au ecou și astăzi.
Luând cuvântul luni la Casa Albă, Trump a declarat că „va merge în Rusia vineri”.
Cu toate acestea, deși Alaska a făcut cândva parte din Imperiul Rus, în 1867 SUA au cumpărat-o de la regimul țarist pentru 7,2 milioane de dolari, aproximativ 156 de milioane de dolari (134 de milioane de euro) în dolari de astăzi.
Acum parte integrantă a Statelor Unite, Alaska păstrează urme vizibile ale trecutului său rusesc.
Clădirile istorice au rămas și, potrivit site-ului oficial al statului, bisericile ortodoxe ruse sunt active în aproximativ 80 de comunități.
Multe dintre acestea încă folosesc calendarul iulian de stil vechi, sărbătorind Crăciunul pe 7 ianuarie, de exemplu.
Popoare indigene precum Yupik și Chukchi trăiesc de secole pe ambele părți ale Strâmtorii Bering și au păstrat legături familiale, culturale și comerciale în ciuda oficializării frontierei dintre SUA și Rusia.
Geografia Alaskăi a făcut-o mult timp vitală din punct de vedere strategic. Supranumită „Gardianul Nordului”, Alaska este cel mai apropiat stat american de Rusia: doar 88 de kilometri separă continentele lor, iar în Strâmtoarea Bering unele insule se află la doar 3,8 km distanță.
În timpul Războiului Rece, guvernul sovietic al lui Mihail Gorbaciov se referea la această regiune ca la “Cortina de gheață”. Alaska a găzduit importante instalații ale Forțelor Aeriene și ale Armatei SUA, care funcționau ca centre de comandă, noduri logistice și baze pentru interceptoarele de luptă în alertă rapidă.
În prezent, Alaska găzduiește stații ale Sistemului de avertizare nordic, un sistem radar comun al SUA și Canadei pentru apărarea aeriană atmosferică a regiunii. Acesta asigură supravegherea spațiului aerian în fața unor potențiale incursiuni sau atacuri din regiunea polară a Americii de Nord.
Astăzi, Alaska se află la poarta de acces către o Arctică în schimbare. Strâmtoarea Bering este singurul pasaj maritim direct între Oceanul Pacific și Oceanul Arctic, iar pe măsură ce gheața marină se retrage din cauza schimbărilor climatice, valoarea rutei pentru transportul maritim global crește.
Ruta maritimă nordică, care urmărește coasta arctică a Rusiei, devine din ce în ce mai navigabilă, oferind o cale mai scurtă între Asia și Europa, ceea ce face ecou discuțiilor recente privind valoarea strategică a Groenlandei.
Traficul prin strâmtoare include nave de containere, petroliere, vrachiere care transportă minerale și minereuri, precum și nave care deservesc operațiunile petroliere, gaziere și miniere din Alaska și Siberia.
Un teritoriu bogat în resurse
Bogăția de resurse naturale a Alaskăi sporește importanța sa strategică. Statul deține rezerve de țiței estimate la 3,4 miliarde de barili și 125 de trilioane de picioare cubice de gaze naturale. Alaska se numără printre primele state producătoare de petrol din țară, cu o producție majoră din câmpurile North Slope și Prudhoe Bay.
Aceste resurse sunt esențiale pentru securitatea energetică a SUA, deoarece dezvoltarea petrolului, gazelor și mineralelor esențiale din Alaska reduce dependența și consolidează atât securitatea economică, cât și cea națională.
Producția minerală a statului include cantități semnificative de zinc, plumb și cărbune, împreună cu alte materiale considerate esențiale pentru industria modernă. Vastele sale păduri boreale furnizează, de asemenea, lemn, corporațiile indigene fiind responsabile pentru mai mult de jumătate din producția totală a Alaskăi.









