Drama unei națiuni | Țara devastată de un război alimentat de schimbările climatice
În vreme ce întâlnirile la nivel înalt care iau în discuție schimbările climatice tind să dezbată, în mare măsură, doar consecințele pe termen lung ale politicilor privind emisiile și ale subvențiilor pentru energia regenerabilă, consecințele schimbărilor climatice sunt deja o chestiune de viață sau de moarte într-o țară devastată de un război fără învingători, doar cu victime, într-una dintre cele mai sărace țări africane – Mali.
Statul vest-african este scena unui conflict prelungit care ține de aproape un deceniu, luptele crâncene dintre grupările fundamentaliste islamice și trupele guvernamentale destabilizând teritorii maliene întinse. Comunitatea internațională a reacționat prin dislocarea unor forțe de menținere a păcii sub egida ONU, prin forțele comune multilaterale ”G5 Sahel”, prin operațiunea de proporții ”Barkhane”, derulată în teren de armata franceză, precum și printr-o serie de operațiuni mai mici.
Însă toate aceste soluții militare nu reușesc să abordeze un element de bază al conflictului: modul în care schimbările climatice provoacă securitatea statului Mali, devenind cu adevărat o chestiune de viață și de moarte.
Legătura de cauzalitate dintre schimbările climatice și recrudescența violențelor în nordul și centrul statului Mali sunt investigate într-o lucrare extinsă – ”Riscurile de securitate climatică și eforturile de menținere a păcii în Mali” – realizată de trei cercetători specializați în problemele de securitate din Africa, Farah Hegazi, Florian Krampe and Elizabeth Seymour Smith, publicată în această săptămână de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) cu sediul la Stockholm și citată de revista Foreign Policy.
Ce se întâmplă în Mali?
De peste un deceniu, Mali este scena unor eforturi multinaționale antiteroriste, care să contrabalanseze acțiunile unor grupări rebele și secesioniste din regiunea Sahel, precum Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawad, Ansar Dine, Al Qaeda din Maghrebul Islamic și Mișcarea pentru Unitate și Jihad în Africa de Vest, care, rând pe rând și în diferite combinații, și-au concentrat forțele pentru stabilirea unui stat independent în jumătatea nordică a țării.
Între timp, exercitarea puterii de către guvernul central de la Bamako rămâne o chestiune delicată, autoritatea centrală având de suferit două lovituri de stat militare în doar opt ani – mai întâi în 2012 și apoi în 2020. Organizația Națiunilor Unite a stabilit una dintre cele mai mari operațiuni de menținere a păcii în Mali – Misiunea Multidimensională de Stabilizare Integrată în Mali (MINUSMA) -, în 2013, pentru a contribui la stabilizarea țării.
Când a extins mandatul misiunii MINUSMA, în 2018, ONU a menționat schimbările climatice printre amenințările critice la adresa securității țării, în preambulul Rezoluției 2423. Ar fi părut semnul care arăta că actorii internaționali se puseseră în sfârșit de acord că este necesar să se confrunte cu rolul pe care îl joacă schimbările climatice în exacerbarea conflictului din Mali.
Mali este o țară cuprinsă de uriașul deșert al Saharei în nord, în vreme ce jumătatea sudică se confruntă ocazional, dar tot mai des, cu inundații, în zona Deltei Interioare a Nigerului. În ultimii ani, Mali și statele vecine au avut de înfruntat o vreme din ce în ce mai imprevizibilă, cu fenomene meteo extreme, ceea ce a pus în mare pericol mijloacele de trai ale câtorva milioane de oameni.
Astfel, Mali a înregistrat o creștere medie a temperaturii de 0,7 grade Celsius din 1960 încoace, în timp ce regimul precipitațiilor a scăzut constant, potrivit raportului SIPRI. Acest lucru nu doar că a îngreunat misiunea forțelor de menținere a păcii din punct de vedere logistic, dar a făcut ca țara să devină tot mai vulnerabilă la amenințările terorismului și grupărilor insurgente.
Războiul, la firul ierbii
Modificările climatice au perturbat mecanismele sociale și economice prin care malienii își procurau mijloacele de trai. În zilele noastre, agricultura utilizează aproape două treimi din forța de muncă din Mali și contribuie la 39% din PIB-ul țării.
Însă, încă de la începutul secolului al XX-lea, Mali a înregistrat o tendință de scădere a regimului precipitațiilor, dereglând sever ritmurile sezoniere ale păstorilor și fermierilor și lăsându-i pe mulți fără acces la alimente, din ce în ce mai vulnerabili la operațiunile de recrutare în grupările paramilitare constituite pe teritoriul țării.
”Am observat o relație de dependență între recrutarea copiilor în grupările armate și rărirea precipitațiilor în zona centrală a statului Mali. Familiile își trimit copiii la grupările armate, ca să aibă o oarecare formă de venit. Am arătat că în perioadele cu precipitații mai bogate, se înregistrează în mod clar mai puține recrutări în grupările armate”, spune Farah Hegazi, unul dintre autorii raportului.
Un alt fapt îngrijorător este acela că toate proiectele și politicile guvernului de la Bamako sunt grav afectate de nepotismul și corupția devenită tradiție în Mali, iar, în locul intervențiilor oficiale ale statului, locul acestuia a fost luat de o seamă de actorii nestatali.
De pildă, Katiba Macina, o grupare armată care operează din Delta Interioară a Nigerului până la granița cu Mauritania, în nord, a construit fântâni și a înființat proiecte agricole pentru locuitorii zonelor pe care le controlează. Antipatia profundă a locuitorilor față de oficialii administrației locale, precum și carisma fondatorului grupării, imamul Amadou Koufa, îi fac pe cei din Katiba Macina, dar și din alte grupări jihadiste mult mai atractivi pentru tinerii lipsiți de mijloace, capital și putere.
”Nu mai este nimic de făcut. Oamenii au nevoie de lucruri de bază, la care nu au acces, iar singura opțiune este să își ia armele în mâini și să obțină ce și cum pot. Mi-e greu să fac o distincție între cele două fenomene – lipsa resurselor naturale și lipsa locurilor de muncă și a mijloacelor de trai. Unul îl provoacă pe celălalt și viceversa”, le-a spus cercetătorilor un soldat din cadrul MINUSMA, citat în raport.
Statul eșuat
În mari zone ale țării, statul malian este absent. Sunt deschise puține birouri guvernamentale, iar programele guvernamentale pe care cetățenii să le poată indica drept o sursă de stabilitate sau de ajutor sunt absente.
Politicienii malieni vorbesc tot timpul despre felul în care luptă cu amenințările la adresa securității statului, dar nu au reușit să abordeze problemele legate accesul la cea mai banală hrană în zonele îndepărtate din nord.
Politicile guvernamentale, dar și eforturile internaționale de stabilire a păcii, ignoră una dintre principalele cauze profunde ale conflictului: lipsa resurselor și a oportunităților pentru persoanele prinse în vârtejul violenței.
Acordul de pace semnat în 2015 la Alger s-a concentrat în exclusivitate pe stoparea violențelor dintre trupele guvernului de la Bamako și Mișcarea Azawad, însă nu a inclus în documentul final pozițiile multitudinii celorlalte grupări armate sau ale stakeholder-ilor civili.
Malienii au demonstrat mai multă putere de reziliență, creativitate și forță de inovare decât factorii politici în ceea ce privește răspunsul la schimbările climatice. De exemplu, comunitățile de pescari din Delta Interioară a Nigerului au inventat niște culturi plutitoare de orez, pentru a-și amortiza pierderile din pescuit. Atâta doar că recolta lor de orez nu a fost de natură să-i protejeze de atacurile jihadiștilor, care i-au obligat pe mulți să își părăsească satele și să renunțe la tot ce adunaseră de-o viață, în căutarea unei iluzorii siguranțe fizice.
Noi și noi surse de conflict
Scăderea teritoriilor prielnice pentru pășunat și împuținarea surselor de apă din jumătatea de nord a țării îi obligă pe păstori să se deplaseze tot mai mult înspre sud, intrând în conflicte cu fermierii locali pe dreptul de utilizare a pământului.
Cum terenurile arabile sunt tot mai puține, iar solurile și-au pierdut constant fertilitatea, a apărut un conflict major între două dintre cele mai vechi triburi ale țării, Dogon și Fulani, caz în care metodele tradiționale de soluționare a conflictelor nu au reușit să rezolve noile provocări. Fiecare parte și-a alcătuit câte o ”miliție cetățenească”, ceea ce nu a făcut decât să alimenteze o spirală a violenței în Mali, inclusiv în zone ferite până acum de conflicte armate.
Acest tip de conflict afectează deja alte părți ale Sahelului. În Nigeria, conflictul din nordul țării este parțial cauzat tocmai de drepturile de utilizare a terenurilor, dincolo de divergențele ideologice și religioase.
Drept concluzie, analiza SIPRI sugerează că victoria asupra grupurilor teroriste rareori se poate obține prin mai multe arme și mai multe cizme dislocate pe teren. Soluția, susțin experții SIPRI, nu este de a lua căștile albastre și a le vopsi în verde, ci mai degrabă de a gândi și a implementa o strategie mai cuprinzătoare, mai deschisă și bazată pe argumente simple, de la fața locului, pentru obținerea unei dezvoltări economice robuste și, automat, pentru consolidarea păcii.









