Elveția decide cât de neutră vrea să fie: referendum cu implicații majore pentru Rusia și NATO

Elvețienii cu drept de vot sunt chemați duminică la urne pentru a decide dacă neutralitatea istorică a țării trebuie consacrată într-o formă mult mai strictă în Constituția țării. Un vot favorabil ar limita semnificativ libertatea guvernului de la Berna de a impune sancțiuni internaționale și de a coopera militar cu alianțe precum NATO, într-un moment în care războiul Rusiei împotriva Ucrainei schimbă fundamental peisajul de securitate european, relatează publicația POLITICO.eu.

În practică, votul în favoarea inițiativei ar împiedica Elveția să impună sancțiuni împotriva unor state implicate în conflicte, inclusiv în cazul conflictului actual declanșat de Rusia prin invadarea Ucrainei, dacă aceste sancțiuni nu sunt aprobate de Consiliul de Securitate al ONU. Este esențial de menționat că Rusia are drept de veto în cadrul acestui organism.

De asemenea, propunerea ar restrânge cooperarea militară a Elveției cu alianțe precum NATO, cu excepția situațiilor în care țara ar fi atacată sau s-ar confrunta cu o amenințare iminentă.

”Nu ar fi vorba despre un vot împotriva neutralității — neutralitatea se bucură de un sprijin foarte larg — ci este vorba despre ceea ce înseamnă neutralitatea”,

a declarat pentru POLITICO Fabio Wasserfallen, profesor de politică europeană la Universitatea din Berna și analist al institutului de sondare LeeWas.

Redefinirea neutralității, într-o Europă aflată în război

Referendumul depășește dezbaterea despre identitatea Elveției și pune o întrebare mai largă, legată de cât de strict își poate păstra neutralitatea un stat european într-un moment în care Rusia poartă un război împotriva Ucrainei, iar arhitectura de securitate a continentului este într-o schimbare din temelii.

În aceeași Europă, de pildă, Austria și Irlanda, alte două state europene neutre din punct de vedere militar, își majorează cheltuielile pentru apărare și își dezvoltă relațiile cu NATO.

În prezent, neutralitatea permanentă a Elveției este recunoscută de dreptul internațional. Guvernul de la Berna păstrează însă o marjă de decizie în ceea ce privește aplicarea politicii de neutralitate și, în ultimă instanță, are dreptul suveran de a-și modifica sau abandona acest statut.

Potrivit statului său neutru, Elveția nu poate participa la războaie între state și nici nu poate furniza sprijin militar părților combatante.

În schimb, guvernul poate decide dacă impune sancțiuni economice și dacă cooperează cu alianțe militare fără să devină membru al acestora.

”În prezent, guvernul are o anumită marjă de manevră și o folosește. La referendum, oamenii vor fi întrebați dacă apreciază că acest lucru este benefic sau dacă ar trebui să existe limite mai stricte în privința neutralității”,

a explicat Wasserfallen.

Această flexibilitate a devenit tot mai controversată după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022. De atunci, guvernul elvețian a urmat în mare parte sancțiunile Uniunii Europene împotriva Moscovei, ceea ce a provocat reacții puternice din partea susținătorilor unei interpretări mai stricte a neutralității.

Inițiativa, susținută de dreapta național-conservatoare. Și de Rusia

Inițiativa pentru consolidarea neutralității a apărut în urma acestei reacții. Ea a fost lansată de Pro Schweiz, o organizație național-conservatoare asociată îndeaproape cu Partidul Popular Elvețian (SVP), principala forță politică de dreapta radicală a țării.

Miliardarul și fostul consilier federal Christoph Blocher a fost una dintre figurile centrale ale campaniei.

Guvernul elvețian se opune propunerii, la fel ca toate principalele partide politice, cu excepția SVP.

”Inițiativa riscă să transforme neutralitatea în izolare, iar izolarea, în această lume, nu este o strategie de securitate prea bună”,

a declarat Corina Gredig, parlamentar din partea Verzilor Liberali.

Sondajele realizate în această lună indică faptul că aproape două treimi dintre alegători se opun inițiativei, potrivit datelor compilate de POLITICO.eu.

Scurt istoric: de la Bătălia de la Marignano, până la războiul din Ucraina

Originile neutralității elvețiene sunt asociate adesea cu înfrângerea confederaților elvețieni în Bătălia de la Marignano, în 1515.

Neutralitatea a fost recunoscută formal de celelalte state europene în 1815 și consacrată în Constituție în 1848.

Elveția a reușit să rămână oficial în afara celor două războaie mondiale, însă istoricul elvețian Thomas Maissen, profesor la Universitatea din Heidelberg, subliniază că neutralitatea are limite atunci când un stat este înconjurat de conflicte armate.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autoritățile elvețiene au încercat să urmeze o politică pragmatică de neutralitate. După înfrângerea Franței în 1940, însă, Elveția era înconjurată de puterile Axei.

”Țara era neutră în teorie, dar toată lumea știa că, din punct de vedere economic, sprijinea Reichul german”,

a spus Maissen, citat de POLITICO.

Interpretarea neutralității s-a modificat și după război. Elveția a participat, de exemplu, la sancțiunile economice împotriva Irakului în 1990 și s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace al NATO în 1996.

Berna își consolidează apărarea

Invazia Rusiei în Ucraina și intensificarea operațiunilor hibride atribuite Moscovei în Europa au determinat Elveția să-și reevalueze politica de securitate.

Berna își consolidează apărarea, își crește cheltuielile militare și extinde cooperarea cu partenerii europeni. O strategie elvețiană de securitate publicată în această lună descrie mediul de securitate drept ”drastic deteriorat” și recomandă achiziționarea de rachete cu rază lungă de acțiune și drone.

Din 2025, Elveția participă la anumite proiecte ale PESCO — cadrul Uniunii Europene pentru cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării.

În paralel, Berna și-a intensificat parteneriatul de lungă durată cu NATO, printr-un dialog politic mai strâns și eforturi de îmbunătățire a capacității armatei elvețiene de a opera alături de forțele aliate, inclusiv în domenii precum puterea aeriană, comunicațiile, spațiul și reziliența.

Elveția nu este însă membră NATO, iar tema unei eventuale aderări este absentă în discursul public.

Susținătorii inițiativei consideră că această apropiere de Occident a mers prea departe și că, în special, adoptarea sancțiunilor împotriva Rusiei a afectat tradiția neutralității elvețiene.

”Imaginea Elveției ca națiune neutră a fost pătată”,

a declarat Samuel Sommaruga, medic și lider al Committee for International Geneva and Its Neutrality, organizație care sprijină inițiativa. Potrivit acestuia, Elveția ”s-a aliniat unui bloc” și ”a urmat Europa”.

Sommaruga mai susține că neutralitatea este un atu pentru Elveția atât diplomatic, cât și economic.

”Neutralitatea permite un rol de mediator. De asemenea, aduce stabilitate economică, ceea ce ajută la atragerea capitalurilor”,

a afirmat el.

El a argumentat și că neutralitatea ar putea proteja Elveția în cazul unei confruntări militare mai ample între NATO și Rusia, întrucât țara ar putea servi drept canal de comunicare între părți.

Guvernul elvețian are însă o perspectivă opusă: transformarea neutralității într-o regulă constituțională rigidă ar limita capacitatea țării de a reacționa tocmai într-un moment în care mediul de securitate devine mai periculos.

Dezbaterea nu se încheie cu votul de duminică

Chiar dacă inițiativa privind neutralitatea va fi respinsă, alegătorii elvețieni vor reveni asupra unei chestiuni legate de poziționarea țării în politica de securitate în luna noiembrie.

Atunci, aceștia vor decide dacă regulile privind exporturile de armament mai sunt adecvate sau dacă Elveția ar trebui să poată exporta arme către un grup definit de 25 de țări, în principal occidentale, chiar și atunci când acestea sunt implicate într-un conflict în desfășurare.

O asemenea schimbare ar consolida legăturile Elveției cu statele occidentale și ar putea crește veniturile industriei elvețiene de apărare din exporturi.