”Estonishing idea” | Cum se reciclează, în mod creativ, pomii de Crăciun în Estonia?
Pe insula Saaremaa din Estonia, pomii de Crăciun sunt reciclați în cel mai delicios mod: o distilerie de gin artizanal îi folosește pentru producția unei ape tonice unice în lume.
Când Tarmo Virki a început afacerea la distileria lui de gin, și-a dat seama că următorul pas va fi să găsească acea apă tonică perfectă, care să completeze armonios aroma unică a ginului făcut din boabele de ienupăr nordic.
”Când am început să ne vindem ginul la baruri, am observat că apa tonică potrivită cu aroma ginului era greu de găsit. Atunci am decis să ne facem apa noastră”, spune el.
Soluția s-a dovedit a fi chiar foarte aproape, tocmai în mijlocul capitalei insulei, Kuressaare: pomul de Crăciun din Piața Centrală.
”Reciclarea pomilor de Crăciun a fost ceva la care ne-am gândit destul de mult, dar majoritatea copacilor pe care îi țin oamenii acasă se usucă prea mult până după Sărbători pentru ca aroma de conifer să se mai simtă. Când ne-am dat seama că pomii uriași din centrele orașelor nu se usucă, a devenit clar că va trebui să ajungem la un acord cu municipalitatea”.
Kristiina Maripuu, viceprimar în Kuressaare, spune că i-a plăcut ideea de la bun început.
”Ne-a plăcut ideea ca pomul nostru de Crăciun să aibă șansa de a-și continua viața, într-o formă diferită, chiar și după Sărbători, că va deveni parte a unui produs local de înaltă calitate. Conceptul se potrivește, de asemenea, perfect cu imaginea insulei noastre, Saaremaa, o insulă verde și sustenabilă, fiind totodată și un exemplu excelent de reciclare. A adus multă faimă insulei Saaremaa și s-ar putea spune că reciclarea pomului de Crăciun a devenit deja o tradiție”, spune ea pentru publicația Emerging Europe.
După o perioadă lungă în care a testat tot felul de rețete și combinații de arome, Virki a ajuns ”Estonic Soda Spruce”, o apă tonică răcoritoare despre care ingeniosul ei inventator spune că ”permite ginului să strălucească”.
Când pomii de Crăciun sunt scoși din piețele publice, Virki ia ramurile mai mici și le macină pentru a extrage aroma, care este apoi infuzată cu cardamom și lămâie. Se adaugă chinină, iar, în final, apa tonică este carbonatată.
Fiecare sticlă de 250 ml primește o etichetă pe care este menționată proveniența ei controlată, legând direct apa tonică de arborele din care a fost obținut, Pomul de Crăciun din Kuressaare, care are o înălțime de 17 metri, permite producția a aproximativ 40.000 de sticle.
Virki a încercat să caute și alte orașe interesate în proiect, așa că a reușit să ajungă la acorduri și cu primăriile din Helsinki și Loviisa în Finlanda, Pärnu în Estonia continentală, precum și cu orașul-stațiune Jūrmala din Letonia vecină.
”Ideea ni s-a părut originală și atrăgătoare din punctul de vedere al sustenabilității, oferind o nouă viață pomului nostru de Crăciun. În plus, este și un mod drăguț de a promova Jūrmala, alături de celelalte orașe care participă la proiect”, spune Aleksandra Stramkale de la Centrul de Informare Turistică din Jūrmala.
”Insula Ienupărului”
Virki și soția sa, artista plastică Maarit Pöör, au înființat Distileria Lahhentagge în vestul insulei Saaremaa în 2016, făcând inițial naveta de la casa lor din capitala Estoniei, Tallinn.
“Ne-am dat seama curând că va trebui să ne mutăm pe insulă cu normă întreagă”, spune el.
Primul lor gin, Lahhentagge Ösel Dry, a apărut în 2017.
Virki este primul care recunoaște că nu există niciun fel de tradiție a producției de gin în Saaremaa, asta deși insula este acoperită din plin cu arbuști de ienupăr, așa că nu se pune problema aprovizionării cu materia primă principală.
”Despre Saaremaa se spune adesea că este «Insula Ienupărului» și sunt convins că multe mii de locuitori au folosit boabele de ienupăr pentru a le distila și a face un fel de gin de-a lungul istoriei.”
Portofoliul Lahhentagge s-a îmbogățit între timp. Pe lângă primul gin artizanal produs vreodată în scop comercial în Estonia, acesta include acum și primul gin nealcoolic fabricat vreodată în Țările Baltice. Ginurile sunt exportate în cinci țări, iar pentru apa tonică Virki are contracte de export în șapte țări.
Anul trecut, Virki a folosit platforma estonă de crowd-funding FundWise pentru a strânge 220.000 de euro, iar acum vrea să exporte nu doar apă tonică și gin, ci chiar conceptul de a folosi pomi de Crăciun din surse locale pentru a produce apă tonică.
”Perspectivele de business cele mai bune vin din două părți. Întâi, ginul fără alcool; ne așteptăm la o explozie pe piață în următorii câțiva ani. În al doilea rând, apa tonică. Cred că este o oportunitate extraordinară pe plan internațional în povestea asta cu reciclarea pomului de Crăciun, dacă vom putea convinge și atrage alți producători locali din diferite țări ca să folosească pomii de Crăciun de pe plan local într-un mod similar”, spune Virki, dezvăluindu-și planurile de afaceri pentru perioada următoare.
”Insula Misterioasă”
Saaremaa a fost teritoriu interzis vreme de mai multe decenii pentru lumea exterioară, fiind declarată de către Uniunea Sovietică ”zonă restricționată”, în 1946. Nu doar străinii erau nepoftiți pe insulă, ci și majoritatea locuitorilor Estoniei continentale. A rămas ”zonă restricționată” până în 1989.
Astăzi este o destinație populară pentru turiști, atrași de cele mai generoase și însorite plaje din Estonia, în special plaja care se întinde de la Mändjala la Järve, la aproximativ 10 kilometri de capitala regională, Kuressaare. Apa puțin adâncă din zona Mändjala o face una dintre plajele cu apa cea mai caldă de la Marea Baltică.
Oricât ar vrea Virki să creadă că el va fi cel care va aduce celebritatea insulei Saaremaa, prin a o pune pe harta producătorilor de gin tonic de calitate superioară, el însuși recunoaște că nu va reuși să ajungă la celebritatea celui mai cunoscut fost rezident al insulei, unul care, odinioară, pusese pe harta lumii un întreg continent nou-nouț.
Fabian Gottlieb von Bellingshausen s-a născut la conacul Lahhentagge (Lahhentagge a fost numele german al satului Lahetaguse, unde locuiesc Virki și soția sa) și a făcut parte din expediția rusă care a descoperit Antarctica în ianuarie 1820.










